Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 377/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 377/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 20087/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 05 Iunie 2014
Președinte - I. D.
Judecător A. T.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 377 CA /2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant R. E. și pe intimat POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29 mai 2014, sustinerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la a cea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea asupra cauzei la data de 5 iunie 2014, când
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului de fata:
Prin sentinta civila nr._/28.10.2013 a fost admisa e în parte plângerea formulată de petentul R. E., CNP_, cu domiciliul în Iași, Piața Voievozilor nr. 16, . cu intimata Poliția L. Iași, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.06.2013.
S-a dispus reducerea amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat de la 2000 lei la 1000 lei.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, constând în aceea că petentul a construit pe . din Mun. Iași o construcție anexă și împrejmuiri fără a deține autorizație de construire.
Instanța, analizând procesul-verbal de contravenție atacat, constată că, din punct de vedere al formei, acesta întrunește cerințele legale, neexistând nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, care ar atrage anularea procesului-verbal și care pot fi invocate din oficiu de către instanță.
Petentul nu a contestat realitatea situației de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție, dar a susținut că ar fi finalizat construcția din anul 1995. Petentul nu a adus însă nicio dovadă în acest sens. Potrivit art. 31 din Legea nr. 51/1990, actualizată, dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei. Instanța învederează că, potrivit deciziei nr. 7/2000 a ÎCCJ, în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției, respectiv a întocmirii procesului-verbal de recepție. Petentul nu a probat în niciun fel faptul că ar fi finalizat construcția cu mai mult de doi ani înaintea încheierii procesului-verbal de contravenție, astfel că nu se poate considera că s-ar fi prescris dreptul de a aplica sancțiunea contravențională. de asemenea, petentul nu a făcut dovada că ar fi deținut autorizație de construire pentru construcția menționată în procesul-verbal de contravenție. În consecință, în mod corect s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, având în vedere criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale prevăzute de art. 21 alin. 3 din OUG nr. 2/2001, împrejurarea că fapta nu a produs consecințe grave, nu s-au învederat elemente care să justifice asprimea sancțiunii, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul minim special, de 1000 lei, este suficientă pentru a asigura, respectarea, pe viitor, de către petent, a dispozițiilor legale încălcate. În cazul contravenției săvârșite de petent nu există posibilitatea legală de a se înlocui amenda cu avertisment. În consecința, instanța urmează a admite în parte plângerea petentului și a dispune reducerea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției de la 2.000 lei la 1.000 lei.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul aratad ca, constructia este finalizata inca din 1995, ca figureaza cu rol agricol.
POLIȚIA L. IAȘI a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea apelului ca nefundat invocand decizai 7/2000 a ICCJ.
În apel nu au fost administrate probe noi Examinând sentința apelata prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, constând în aceea că petentul a construit pe . din Mun. Iași o construcție anexă și împrejmuiri fără a deține autorizație de construire.
Potrivit art 31 din L nr 50/1991, dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei. In acest sens, prin Decizia nr. 7 din 20.11.2000 privind aplicarea dispozițiilor art. 26 și 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor pronuntata de Curtea Suprema de Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii, s-au stabilit urmatoarele: Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991[ in vigoare la acel moment] se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, că în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției, precum și că obținerea autorizației de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale. In legatura cu sintagma "terminare a constructiei" se constata ca solutia data in interesul legii a intarit interpretarea conform careia in materie sunt aplicabiile dispozitiile speciale cuprinse in Legea nr 50/1991, iar nu cele de drept comun. Astfel, in considerentele deciziei date in interesul legii se arata: "Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că faptele contravenționale reglementate prin Legea nr. 50/1991, care este o lege specială, nu se consumă instantaneu, ca în cazul contravențiilor prevăzute de Legea nr. 32/1968, întrucât edificarea construcțiilor la care se referă se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia. Potrivit art 37 alin 5 din L nr 50/1991, constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situatie se aplica in continuare sanctiunile prevazute de lege. Intentia legiuitorului prin reglementarea art 37 alin 5 din L nr 50/1991 a fost aceea de a asimila notiunea de finalizare a constructiei cu cea de terminare a constructiei edificate fara autorizatie de construire din art 31 al aceluiasi act normativ. Aceeasi intentie reiese si din alte texte legale, respectiv art 28 si art 32 din Legea nr 50/1991, care instituie masura opririi lucrarilor, indiferent daca lucrarile de construire au fost ori nu executate in integralitatea lor. or, in cazul in care lucrarile au fost terminate, conform sustinerilor reclamantului s-ar ajunge la situatia neaplicarii textelor legale mai sus aratate. Altfel spus, legiuitorul stabileste ca data la care o constructie este terminata nu este cea cand faptic dobandeste utilitatea pentru care a fost edificata, ci doar atunci cand a fost ridicata cu respectarea conditiilor de legalitate, constatate prin receptia finala. In sprijinul acestei concluzii este si reglementarea din art 37 alin 2 din L nr 50/1991, conform careia lucrarile de constructii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevazute in autorizatie si daca s-a efectuat receptia la terminarea lucrarilor. Efectuarea receptiei la terminarea lucrarilor este obligatorie pentru toate tipurile de constructii autorizate, inclusiv in situatia realizarii acestor lucrari in regie proprie. Receptia la terminarea lucrarilor se face cu participarea reprezentantului administratiei publice, desemnat de emitentul autorizatiei de construire. Prin urmare, termenul special de prescriptie de 2 ani nu curge de la data savarsirii faptei, ci de la data terminarii constructiei, situatie insa ce nu se reduce la faptul material al incetarii actelor de construire, ci presupune si receptia lucrarilor de construire. Este de retinut faptul ca, investita fiind cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art 37 alin 5 din L nr 50/1991 Curtea Constitutionala a retinut in mai multe randuri ( spre exemplu, decizia nr 697/2010 etc), că "activitatea de edificare sau desființare a construcțiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii", iar "regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care, însă, (...) exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituțional al ocrotirii proprietății". Sustinerea apelantei in sensul ca termenul de prescriptie curge de la data edificarii constructiei, nu numai ca este contrazisa de textele legale mai sus aratate, dar este de natura sa faca inaplicabile alte prevederi. Astfel, nu s-ar mai putea dispune desfiintarea lucrarilor realizate nelegal, conform art 32 si art 33 din Legea nr 50/1991 si totodata dispozitiile art 582 NCC ar fi lipsite de efecte, in situatia in care constructorul de rea credinta pe terenul altuia s-ar prevala de implinirea termenului de prescriptie, dobandind astfel un drept ( de a nu fi desfiintata constructia) pe care legiuitorul nu numai ca nu-l prevede, dar care este susceptibil sa atraga incalcarea dreptului de proprietate al celui care are terenul pe care este edificata respectiva constructie.
Prima instanta a reindividualizat corect sanctiunea aplicata, reducand amenda de la 2000 la 1000 lei, avand in vedere interdictia de a se aplica sanctiunea avertisment in materie de autorizatii de constructii.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 C. Proc. Civ., urmează a respinge apelul declarat de . și va păstra sentința apelată, ca temeinică si legală.
PENTRU ECESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de R. E. împotriva sentinței civile nr._/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2014 .
Președinte, I. D. | Judecător, A. T. | |
Grefier, L. A. |
Red/tehnored TAM 30.06.2014
4 ex.
Judecator fond P. S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 374/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 330/2014.... → |
|---|
