Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 1924/239/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 08 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE - MIȚICĂ A.
JUDECĂTOR M. HĂRĂȚU
JUDECĂTOR C. B.
Grefier M. I. P.
DECIZIE Nr. 1/2014/CA
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta M. O. P. la cab. Av. M. O. și pe intimatul I.P.J. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin reprezentant convențional consilier juridic C. A., lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au fost citate pentru soluționarea cauzei de repunere pe rol a cauzei.
La interpelarea instanței, intimatul prin reprezentant convențional arară că este de acord cu admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol.
Instanța repune cauza pe rol și acordă termen în aceeași zi pentru judecată, având în vedere faptul că părțile au fost legal citate.
La interpelarea instanței, intimatul prin consilier juridic arată că nu are cereri noi de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Intimatul, prin consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea cererii de recurs și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică, având în vedere probatoriul administrat la judecarea în fond a cauzei.
Declarând încheiate dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberînd asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 185/2011 a Judecătoriei Hîrlău s-a admis în parte plângerea formulată de petenta M. O.-P. împotriva procesului - verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 31.10.2010 emis de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
În consecință a fost anulat parțial procesul - verbal . nr._ din 31.10.2010 emis de intimat, numai cu privire la contravenția prevazută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2.11.2010 sub nr._, petenta M. O.-P. a contestat procesul - verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 31.10.2010 emis de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, solicitând anularea acestuia.
Plângerea nu a fost motivată în fapt și în drept.
În dovedirea plângerii, petenta a depus copia procesului - verbal contestat.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii deoarece petenta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în localitatea Ceplenița cu viteza de 107 km/h pe un sector de drum cu viteză de 50 km/h.
În dovedirea celor susținute prin întâmpinare, intimatul a depus înscrisuri: raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și CD cu înregistrarea contravenției.
Petenta nu s-a prezentat în fața instanței în vederea audierii și pentru a solicita încuviințarea și administrarea de probe.
La ultimul termen, petenta a depus precizări, arătând că solicită în principal anularea procesului - verbal și exonerarea de plata amenzii precum și anularea măsurii privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile iar în subsidiar, anularea parțială a procesului - verbal și înlocuirea sancțiunii amenzii și a măsurii privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile cu sancțiunea avertisment.
Petenta a dezvoltat prin aceste precizări motivele plângerii, precizând că la data de 31.10.2010 ora 17, se deplasa cu autoturismul cu numarul de înmatriculare_, proprietatea surorii ei, M. M., pe DE 58, în afara localității Ceplenița, județul Iași, unde a fost oprită de un agent de politie pe motiv ca ar fi depășit limita de viteză admisă în localitate, fiind înregistrată cu viteza de 107 km/h. De asemenea, agentul constatator i-a aplicat sancțiunea avertismentului pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
A arătat petenta că, în ceea ce privește prima contravenție și anume cea prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OG 195/2002, i-a explicat agentului constatator că nu se afla în localitatea Ceplenița și nici nu exista vreun marcaj sau indicator care să restricționeze viteza pe acel sector de drum.
Referitor la contravenția prevăzută de OG 15/2002, petenta a arătat că, potrivit art. 7 alin. 1 din acest act normativ, responsabilitea achitării tarifului de utilizare a drumurilor naționale revine în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare. În acest context, în mod greșit agentul constatator a sancționat-o pentru săvârșirea acestei contravenții deoarece persoana trecută în certificatul de înmatriculare este sora ei, M. M..
Petenta a menționat că nu este de acord cu măsura luată la rubrica “obiecțiuni”.
A solicitat petenta că intimatul să depună la dosar planșele foto cu contravenția săvârșită deoarece nu are posibilitatea să ia cunoștință de înregistrarea efectuată de agentul constatator.
A mai arătat petenta că, potrivit art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, procesul - verbal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu o . mențiuni cum ar fi ocupația și locul de muncă ale contravenientului și să arate toate împrejurările care servesc la aprecierea gravității faptei, mențiuni care lipsesc din procesul - verbal încheiat. Nu se specifică în acest proces - verbal direcția din și spre care circula, iar nedescrierea riguroasă a faptei atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
Față de jurisprudenta CEDO, petenta consideră că fapta care i se impută are caracter penal și, în concluzie are aplicabilitate art. 6 din Convenție în sensul că beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Petenta a arătat că, dacă instanța consideră că se face vinovată de săvârșirea contravenției, are aplicabilitate art. 7 din OG 2/2001, fiind vorba de o faptă de gravitate redusă, ce poate fi sancționată cu avertisment.
Temeiul de drept al plângerii indicat de petenta îl reprezintă dispozițiile art. 118 din OG 195/2002.
Alăturat precizărilor petenta a depus înscrisuri: copie de pe cartea de identitate a autoturismului.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut că prin procesul - verbal contestat, petenta a fost sancționată cu amenda în sumă de 1200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. d din OG 195/2002 și cu măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioada de 90 zile și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
Cât privește cerințele de forma impuse de art. 16 din OG 2/2001, petenta a invocat faptul că procesul - verbal este lovit de nulitate absolută deoarece în cuprinsul său nu se menționează ocupația, locul de muncă al contravenientei precum și toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei.
Motivele pe care legiuitorul le-a considerat de natură să atragă această sancțiune extremă și care pot fi invocate și din oficiu sunt enumerate limitativ în art. 17 din OG 2/2001 iar cele invocate de petentă nu se numără printre acestea.
În toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului - verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. XXII din 19.03.2007.
În cauza de față, petenta nu a precizat care este vătămarea care i s-a produs ca urmare a neindicării de către agentul constatator a ocupației sale și a locului de muncă, după cum nu a indicat nici care împrejurări ce puteau servi la aprecierea gravității faptei au fost omise din procesul - verbal, vătămare care nu putea fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
În schimb, instanța consideră că fiind întemeiată apărarea petentei referitoare la săvârșirea celei de-a doua contravenții și anume cea prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002. Conform art. 7 alin. 1 din ordonanța citată anterior, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinetei valabile în cazul utilizatorilor români revine în exclusivitate deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate.
Petenta a depus copie de pe cartea de identitate a autovehicului din care rezultă că deținătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ cu care circulă în ziua de 31.10.2010 este M. M., sora sa, aceasta fiind persoana care avea obligația legală de a achita tariful de utilizare a drumurilor naționale.
Având în vedere că prin procesul - verbal atacat petenta a fost sancționată și pentru săvârșirea acestei contravenții, instanța va anula parțial procesul - verbal și va înlătura sancțiunea avertismentului.
Verificând temeinicia procesului - verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța reține următoarele aspecte referitoare la contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OG 195/2002.
Petenta nu a contestat că circulă cu viteza de 107 km/h însă a precizat în motivele depuse la dosar că în momentul înregistrării acestei viteze nu se află pe raza localității Ceplenița și nu există vreun marcaj sau indicator care să restricționeze viteza pe acel sector de drum.
Instanța a vizionat CD-ul depus de intimat în care se poate observa clar atât indicatorul care impune reducerea vitezei la 50 km/h pe sectorul de drum respectiv cât și marcajul de pe partea carosabilă precum și faptul că autovehiculul condus de petenta a înregistrat, în anumite porțiuni, viteza de peste 120 km/h în zona de acțiune a indicatorului de restricție a vitezei.
Acest CD este depus la dosar iar petenta avea posibilitatea să-l vizioneze daca s-ar fi prezentat în instanță. Împrejurarea că petenta nu a fost prezentă deși avea cunoștință de termenele acordate nu conduce la concluzia lipsei de opozabilitate a înregistrării.
În consecință, instanța consideră că petenta a săvârșit contravenția care se reține în sarcina sa și anume cea prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OG 195/2002 și anume depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus constată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Intimatul a făcut dovada că fapta a fost constatată cu mijloace omologate și verificate metrologic prin depunerea atestatului operatorului radar precum și a buletinului de verificare metrologică din data de 27.02.2010 cu termen de valabilitate 1 an din care rezultă denumirea, tipul, producătorul, . fabricație a cinemometrului de control rutier tip radar, autoturismul pe care a fost montat precum și precizarea că acesta măsoară atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
În acest mod, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta a fost răsturnată.
De altfel, petenta a acceptat faptul ca se face vinovată de săvârșirea faptei prin invocarea subsidiarului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul. Instanța apreciază că, în această situație, nu are aplicabilitate art. 7 din OG 2/2001 deoarece fapta nu este de gravitate redusă, așa cum invoca petenta, depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise presupunând crearea unei stări de pericol ce a fost inclusă de legiuitor în clasa a IV-a de sancțiuni, cele mai grave ce se pot aplica persoanelor fizice, la care se adaugă sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta, pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, susținînd, în esență, aceleași motive prezentate și în fața instanței de fond, respectiv că nu a săvîrșit contravenția reținută în sarcina sa, iar prima instanță a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză.
Examinînd pe fond sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, a materialului probator administrat în fața primei instanțe, dar și sub toate aspectele în conformitate cu art.304.ind.1 C. proc. civ., tribunalul constată că recursul este neîntemeiat,, reținîndu-se că, sub aspectul legalității, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art.17 din O.G. 2/2001, neexistând cazuri să atragă nulitatea absolută a acestuia.
Relativ la temeinicia procesului verbal, tribunalul constată că petenta a săvîrșit contravenția reținută în procesul verbal contestat, fapta fiind confirmată de înregistrarea video depusă de agentul constatator la dosarul cauzei, probă din care rezultă fără putință de tăgadă că aceasta circula cu o viteză de 107 km/h pe un sector de drum unde viteza era restricționată la 50km/h.
Raportat celor prezentate, in temeiul art 312 alin 1 C.pr.civ, recursul va fi respins și menținută sentința instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. O. P. împotriva sentinței civile nr. 185/15.02.2011 a Judecătoriei H., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2014.
Președinte, Mițică A. | Judecător, M. Hărățu | Judecător, C. B. |
Grefier, M. I. P. |
Red/tehnored. A.M. – 2ex/31.03.2014
Jud. fond. L. V.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 33/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 5/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
