Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 774/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 774/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 11352/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Noiembrie 2014
Președinte - O. M. Z. L.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 774/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant POLIȚIA L. IAȘI și pe intimat R. O. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: avocat B. C.-A., pentru intimată, lipsă reprezentantul apelantei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența prin raportare la dispozițiile art. 131 NCPC, cu referire la art. 95 alin. 2 NCPC, constată că este competentă teritorial, material și general în soluționarea cauzei.
Av. B., pentru intimată, depune la dosar împuternicire avocațială și susține că nu mai are alte probe sau cereri de formulat.
Instanța ia act că apărătorul intimatei semnează întâmpinarea depusă la dosar, complinind lipsa semnăturii și având în vedere că nu se solicită probe noi în calea de atac, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe cererea de apel.
Av. B., pentru intimată, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică față de considerentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării și pe care le reiterează oral în fața instanței; fără cheltuieli de judecată.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPC declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului contravențional de față:
Prin sentința civilă nr. 1845/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta R. O. M. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. IAȘI și s-a dispus anularea procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale . nr._/05.03.2013, fiind exonerează petenta de plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut, în esență, că prin procesul-verbal . nr._/05.03.2013, a fost sancționată petenta pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 al. 2 lit. a din Lg. 50/1991 rep., întrucât, în calitate de proprietară a imobilului situat pe . și Sfânt nr. 13 din Iași, a efectuat lucrări de împrejmuire a suprafeței de teren aferente fațadei posterioare a imobilului, constând din stâlpi metalici și panouri din sârmă zincată, fără a deține autorizație de construire.
Instanța de fond a constatat că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 modif., a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanța a reținut că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției. Astfel, din declarația martorului F. M. audiat în cauză, a rezultat faptul că în partea de imobil aflată în litigiu a înlocuit porțiunea de gard cu una nouă, pe proprietatea petentei intrând persoane străine, printr-o porțiune ruptă din gard (fl. 74 ds.). De asemenea, din declarația martorului P. C. dată în alt dosar civil, judecătorul fondului a reținut că gardul nou a fost făcut pe aliniamentul gardului vechi. Gardul din spatele proprietății a fost înălțat pentru că s-a furat din imobil, păstrându-se structura gardului vechi (fl. 35 ds.).
Judecătoria a mai reținut că imposibilitatea eliberării autorizației de construire la acest moment rezultă chiar din certificatul de urbanism (fl. 75-76 ds.), în care se menționează că în vederea emiterii autorizației de construire pentru lucrările solicitate trebuie făcută dovada stingerii litigiului înscris în extrasele de carte funciară 2013. A conchis, în consecință, instanța de fond, că petenta a fost nevoită să înlocuiască porțiunea de gard deteriorată din cauza persoanelor străine care au pătruns pe proprietatea sa, existând riscul ca astfel de incidente să se repete, iar pe de altă parte, autorizația de construire nu i se poate elibera, cât timp terenul face obiectul unui litigiu notat în cartea funciară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, Poliția L. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a arătat că, deși recunoaște admisibilitatea invocării de către petentă a cazului fortuit, pentru motivele arătate: vulnerabilitatea împrejmuirii perimetrale, potențiale noi acțiuni infracționale, date fiind antecedentele, lipsa prelungită a proprietarilor din locație, nu este mai puțin adevărat că petenta cunoștea și împrejurarea că terenul se află în litigiu, dar nu a întreprins nici un demers pentru a obține un punct de vedere autorizat/legal cu privire la lucrările de construire a împrejurimii.
Apelanta arată că, abia după sancționare, petenta a solicitat și obținut certificatul de urbanism nr.2724/17.09.2013, în care se arată că, pentru obținerea autorizației este necesară, în prealabil, stingerea litigiului având ca obiect revendicare imobiliară, cu numita B. M. I..
Apelanta arată că instanța a anulat în mod netemeinic procesul verbal în întregul său, chiar și dacă a constatat că în prezent nu este posibilă eliberarea autorizației de funcționare și că ar fi trebuit să mențină măsura intrării în legalitate a petentei prin obținerea autorizației întrucât, în viitor, chiar dacă va dispărea cauza de suspendare a dreptului de a obține autorizația, organul constatator nu ar mai putea aplica o sancțiune pentru aceeași faptă.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art. 466,468, 470, 471 N.C.P.C., alr Lg. 155/2010, HG nr. 1332/2010, HCL nr.56/2011, HCL nr. 23/2014, OG nr.2/2001
În temeiul dispozițiilor art. 411 pct.2 teza finală, apelantul a solicitat judecata cauzei și în lipsa reprezentanților săi.
Intimata a formulat întâmpinare în termenul legal acordat, solicitând respingerea cererii de apel și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Intimata arată că au fost dovedite împrejurările cazului fortuit (acțiunile de efracție și furt ale unor terțe persoane) și că nu a construit un gard nou, ci doar a reparat și întărit gardul vechi, înlocuind plasa de sârmă zincată, ceea ce arată clar caracterul fortuit al lucrărilor ți exclude intenția sa de a realiza lucrări efective de construire.
Intimata arată că apelantul este de rea credință atunci când susține că trebuia să solicite anterior certificatul de urbanism întrucât,pe de o parte, acesta nu ține loc de autorizație de construire și, pe de altă parte, punctul de vedere exprimat nu putea fi considerat aviz legal.
Un alt eveniment care susține cazul fortuit este, arată intimata, acționarea sa în judecată chiar de către cea care a făcut și denunțul ce a stat la baza sancționării contravenționale. Or, potrivit art. 20 alin.1 lit.b din Normele Metodologie de aplicare a Lg. 50/1991, la cererea de eliberare a autorizație trebuie atașată dovada titlului de proprietate asupra imobilului și extrasul de informare actualizat.
Apelanta solicită instanței de control judiciar, ca la judecarea apelului, să aibă în vedere și apărările formulate în plângere care vizează, în principal, împrejurarea că nu a edificat un gard nou, ci doar lucrări de reparație la gradul vechi, fiind incidente dispozițiile art. 11 Lg. 50/1991, aspectul fiind dovedit prin declarația martorului audiat în cauză
Întâmpinarea, formulată prin avocat, nu este motivată în drept.
În data de 26.06.2014, apelantul a depus răspuns la întâmpinare solicitând instanței ca, analizând probatoriul administrat, să înlăture apărările intimatei în raport cu incidența art. art. 11 Lg. 50/1991.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că apelul este nefondat, sentința Judecătoriei Iași fiind legală și temeinică
Apelantul a criticat sentința primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei, considerând că prima instanță a reținut în mod greșit incidența cazului fortuit și că, oricum, această împrejurare nu putea conduce la anularea, în totalitate a procesului verbal, inclusiv în privința măsurilor de intrare în legalitate.
Apărările apelantei sunt neîntemeiate.
Tribunalul reține, în mod suplimentar față de prima instanță, că, în fapt, controlul și sancționarea contravențională a petentei a avut la bază plângerea înregistrată sub nr._/01.02.2013 de către numita B. M. I., persoana cu care, pentru suprafața de teren pe care este edificat gardul, petenta se află în litigiu. Acest aspect atestă faptul că organul constatator, la data sancționării, cunoștea împrejurarea menționată și avea, în consecință obligația, să cerceteze mai temeinic situația de fapt și să ia legătura cu petenta pentru a solicita lămuriri.
Ambele părți litigante au adăugat, nejustificat, la motivarea instanței, atunci când au apreciat că aceasta ar fi analizat sau reținut cazul fortuit și pe acest motiv ar fi anulat procesul verbal contestat. În realitate, așa cum rezultă textual din considerentele sentinței, instanța de fond a apreciat că petenta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, prima parte a motivării făcând trimitere la probele pe care judecătorul fondului le-a avut în vedere pentru a conchide că petenta nu a edificat un gard nou, ci a înlocuit porțiunea de gard deteriorată cu una nouă. Prin urmare, în fapt și în drept, instanța de fond a înlăturat de la aplicare art.3 Lg. 50/1991.
Este nu mai puțin adevărat că lipsa unei motivări în drept a sentinței, dublată de imprecizia exprimării, a putut crea dubii sau chiar confuzie cu privire la normele de drept avute în vedere de către Judecătorie; aspectul constatat, însă, nu este suficient de grav pentru a echivala cu o nemotivare, impunând, cel mult, o completare a acestor considerente.
Tribunalul constată, astfel, că nu se impune analiza incidenței cazului fortuit care, oricum, nu se pliază ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei pe situația de fapt, ci cel mult, și numai dacă ar înlătura în totalitate motivarea primei instanțe, cea a stării de necesitate.
Având în vedere motivarea de fapt, instanța de control judiciar, constată, astfel, că prima instanță a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin.1 lit. a Lg. 50/1991 potrivit cu care: „Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor: a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimba forma acestora și materialele din care sunt executate”.
Reținerea este corectă și se întemeiază pe declarația martorului audiat în cauză, F. M., dar și pe înscrisul – declarație a martorului P. C. dată în alt dosar civil.
Instanța va înlătura ca lipsite de temei legal susținerile apelantei potrivit cărora, dată fiind împrejurarea că pentru gardul vechi, edificat cu peste 40 de ani în urmă, nu se deține autorizație de construcție, pentru repararea sa și înlocuirea plasei din sârmă, ar fi trebuit obținută o nouă autorizație.
Singura situație ce impune emiterea unei noi autorizații este cea prevăzută la alin.3 al art. 11 Lg. 50/1991 și care nu este incidentă situației de fapt.
Reținând, astfel, că instanța de fond a apreciat corect că fapta contravențională prevăzută de art. 26 alin2 lit.a Lg.50/1991 nu a fost săvârșită, Tribunalul va aprecia ca netemeinic și motivul subsidiar invocat, referitor la . această măsură apare ca lipsită de obiect.
Cum, prin cererea de apel și apărările subsecvente nu au fost formulate alte motive cu excepția celor analizate, pentru considerentele de mai sus, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 C. Proc. Civ., urmează a respinge apelul declarat de petenta Poliția L. Iași împotriva sentinței civile nr. 1845 din 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de Poliția L. Iași împotriva sentinței civile nr. 1845 din 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2014.
Președinte, O. M. Z. L. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 773/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 971/2014.... → |
|---|
