Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 783/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 783/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 32951/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Noiembrie 2014
Președinte - O. M. Z. L.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 783/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant ., apelant . și pe intimat I. T. DE MUNCĂ IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: consilier jr. D. N. A., pentru intimat, lipsă reprezentantul apelantei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența prin raportare la dispozițiile art. 131 NCPC, cu referire la art. 95 alin. 2 NCPC, constată că este competentă teritorial, material și general în soluționarea cauzei.
Consilier jr. D., pentru intimat, susține că nu mai are alte probe sau cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că nu se solicită probe noi în calea de atac, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe cererea de apel.
Consilier jr. D., pentru intimat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică față de considerentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, urmând a se avea în vedere și faptul că, contractul nu exista la data săvârșirii faptei.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPC declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului contravențional de față:
Prin sentința civilă nr._/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta .. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ IAȘI, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/23.09.2013.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut, în esență, că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 23.09.2013 (f. 4-6) de către intimat, s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se, în urma controlului efectuat la data de 17.09.2013, ora 10:46, la sediul petentei, că numita Songuru M. A. presta muncă pentru petentă în absența încheierii unui contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, prima instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Judecătoria a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A apreciat instanța de fond că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Prin urmare, instanța a constatat că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este una relativă, se mai arată de către judecătorul fondului, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției nu corespund realității.
Legat de acest aspect, instanța a constatat că, în cauza de față, petenta nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa de către agentul constatator în cuprinsul cererii introductive de instanță, în acest context precizând că numita Songuru M. A. se afla în perioada de probă.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii a reținut prima instanță, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă. munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă. Conform art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Judecătorul fondului a retinut ca in cuprinsul plângerii formulate, petenta a recunoscut faptul că la data controlului realizat de către inspectorii ITM, numita Songuru M. A. nu deținea un contract individual de muncă, astfel cum stabilesc dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, aceasta aflându-se în perioadă de probă, pentru a se verifica dacă aceasta are competențele necesare obținerii locului de muncă vizat. Petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de_ lei, cu sancțiunea avertismentului, justificându-și cererea pe absența unor sancționări anterioare, precum și pe necesitatea verificării prealabile a competențelor numitei Songuru M. A..
Din cuprinsul fișei de identificare anexată la fila 31 a dosarului, reiese că numita Songuru M. Alșexandra a declarat în fața inspectorilor ITM faptul că nu a semnat un contract individual de muncă, cu toate că prestează activitate de muncitor în cadrul societății petente încă de la data de 25.08.2013, timp de 8 ore pe zi, de la ora 9, până la ora 17.
Extrasul Revisal (f. 32) atestă faptul că societatea petentă nu a înregistrat vreun contract individual de muncă cu numita Songuru M. A..
Din probatoriul administrat, raportat la dispozițiile legale incidente și la principiile de drept aplicabile, instanța de fond a mai reținut că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/23.09.2013 rămâne în ființă, deoarece din probatoriul administrat nu rezultă o situație contrară celor menționate în conținutul acestuia.
Din coroborarea celor anterior expuse, Judecatoria a reținut că la data efectuării controlului, respectiv 17.09.2013, numita Songuru M. A. a fost identificată la sediul societății petente, prestând muncă fără a deține un contract individual de muncă, astfel că dispozițiile legale anterior menționate nu au fost respectate de către petentă în calitatea sa de angajator. Existența unei situații financiare precare a societății petente, din punctul de vedere al primei instante, nu poate genera înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii, pericolul social apreciat în abstract de către legiuitor fiind cel care a condus la stabilirea unui minim legal ridicat al amenzii contravenționale, respectiv_ lei pentru fiecare persoană care prestează muncă în absența unui contract individual de muncă încheiat în formă scrisă, în considerarea consecințelor implicate de o conduită contrară normelor edictate de către acesta, astfel că solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului are caracter nejustificat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a mai constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de_ lei, reprezentând minimul prevăzut de lege, a fost aplicată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, petenta .. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a arătat că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat, in privinta modului de individualizare a sanctiunii, c[ nu a existat intentia desfasurarii unei ativitati la negru, inaintea numitei Sunguru, societatea avand angajat cu contract de munca, ca societatea isi indeplineste in mod constant obligatiile privind inregitrarea si incetarea contractelor de munca precum si pe cele privind contributiile catre stat, ca nu a mai fost sanctionata anterior, aceasta fiind prima abatere, ca societatea re venituri foarte mici, amenda de 10.000 lei provocandu-i mari prejudicii financiare, ca s-a conformat de indata dispozitiilor primite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-482 N.C.P.C., ale Oart.7, 31-36 .G. nr.2/2001.
Cererea de apel este formulată și depusă prin avocat Badelita C., cu împuternicire la fila 5 dosar.
Intimata petentă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Intimata arată că in privinta individualizarii sanctiunii, rationamentul primei instante este corect, amenda aplicata reprezentand minimul prevazut de lege, sanctiunea reprezentand si un mijloc de prevenire a savarsirii faptelor contraventionale si de reeducare a persoanelor vinovate, sanctiunea avertisemtnului nefiind proportionala cu gradul de pericol social concret al faptei intrucat munca nedeclarata reprezinta un fenomen extrem de nociv: persoana care presteaza munca nedeclarata este lisita de protectie sociala, angajatorul este lipsit de posibilitatea legala de a responsabiliza lucratorul pentru eventualele pagube produse de acesta, fondurile sociale si bugetul de stat sunt pagubite.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 33,34 OG nr-2/2001, Lg. 319/2006.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.2 teza a IIa, intimata a solicitat judecata apelului și în lipsa reprezentanților săi.
În apel nu au mai fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că apelul este nefondat, sentința Judecătoriei Iași fiind legală și temeinică
Astfel, apelanta a criticat sentința primei instanțe, exclusiv sub aspectul modului de apreciere a individualizarii sanctiunii amenzii de 10.000 lei in raport cu probatoriul administrat, iar tribunalul constată că dispozițiile Ordonanței nr. 2/2001impun, în art. 34 alin. 1, instanței învestite cu soluționarea plângerii contravenționale, ca „după ce verifică daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii”.
În materie contravențională, controlul judiciar asupra actului constatator și sancționator include atât controlul de legalitate cât și controlul de temeinicie al acestuia. Evaluarea corespondenței dintre gravitatea sancțiunii aplicate și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din Ordonanța nr. 2/2001, circumstanțiate în raport de elementele concrete ale litigiului se înscrie în limitele controlului de temeinicie pe care instanța este datoare să îl exercite.
Din inscrisurile probatorii depuse in sustinerea cererii de inlocuire a sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului, respecitiv: adresa catre registrul electronic de evidență al salariaților (fila 7 dosar fond), balanta de verificare a cheltuielilor si platilor, regitrul unic de control, coroborate chiar cu sustinerile intimatei, Tribunalul retine ca apelanta este o societate foarte mica, avand un rulaj ce depasesete cu putin dublul amenzii aplicate si ca nu a mai fost sanctionata anterior pentru fapte de aceeasi natura.
Tribunalul apreciaza ca individualizarea sanctiunii presupune cu necesitate verificarea pericolului social concret al faptei savarsite si aprecierea supra tuturor circumstantelor si efectelor acesteia; sanctiunea contraventionala, asa cum arat[ si intimata are, pe langa rolul sanctionator si un rol preventiv educativ care, insa, nu ar puytea in nici un caz sa fie atis in situatia in care societatea ar fi desfiintata tocmai ca efect direct al aplicarii unei sanctiuni care, in cazul concret, apare ca impovaratoare. Din acest punct de vedere este eronat si chiar vatamator punctul de vedere exprimat de intimata potrivit caruia nu are relevanta in aprecierea sanctiunii nici lipsa antecedetului contraventional si nici situatia financiara a societatii, atata timp cat sanctiunea avertismentului nu este eliminata de legiuitor printr-o dispozitie expresa.
Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. 3 din Ordonanța nr. 2/2001, față de modalitatea de săvârșire a faptei, de lipsa antecedentelor contraventionale, de situatia financiara concreta a societatii apelante, tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social concret, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 480 C. Proc. Civ., va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei hotărâri si va atrage atenția petentei asupra prevederilor art. 7 din O.G. 2/2001, referitoare la respectarea dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de .. împotriva sentinței civile nr._ din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în tot.
Admite plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în Iași, ., ., ., C._, J_ împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 2910/23.09.2013 în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Iași, cu sediul în Iași, . nr.31, județul Iași.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.16 alin.1 Lg. 53/2003, cu sancțiunea „avertismentului”.
Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei hotărâri.
Atrage atenția petentei asupra prevederilor art. 7 din O.G. 2/2001, referitoare la respectarea dispozițiilor legale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2014.
Președinte, O. M. Z. L. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 742/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 770/2014.... → |
|---|
