Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 784/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 36179/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Noiembrie 2014
Președinte - O. M. Z. L.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 784/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant . și pe intimat I. IAȘI - SERVICIUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: consilier jr. Z. M., pentru intimat, lipsă reprezentantul apelantei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că părțile au fost legal citate; apelanta a solicitat judecata în lipsă.
Consilier jr. Z., pentru intimat, depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța, verificându-și din oficiu competența prin raportare la dispozițiile art. 131 NCPC cu referire la art. 95 alin. 2 NCPC constată că este competentă teritorial, material și general în soluționarea cauzei. De asemenea, instanța constată apelul legal timbrat și acordă cuvântul la probe.
Consilier jr. Z., pentru intimat, susține că nu mai are alte probe sau cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că nu se solicită probe noi în apel, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe cererea de apel.
Consilier jr. Z., pentru intimat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică urmând a se avea în vedere că apelanta avea obligația înregistrării sumelor încasate în ziua respectivă.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPC declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prinsentința civilă nr 2883 din 25.02.2014 Judecătoria Iașia respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. U. W. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI – SERVICIUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/23.10.2013.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08.11.2013, sub dosar nr._, petenta S.C. U. W. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI – SERVICIUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/23.10.2013, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6000 lei, ca netemeinic și nelegal și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a învederat instanței faptul că a fost sancționată contravențional întrucât în urma controlului efectuat la sediul petentei din ., s-a constatat că nu a fost introdusă în casa de marcat suma de 445 lei rezultată din vânzarea de pâine și preparate de carne, dispunându-se totodată confiscarea acestei sume. Petenta a invocat nelegalitatea actului sancționator în considerarea faptului că la rubrica aferentă indicării reprezentantului societății, a fost trecută numita M. C., o angajată a societății ce nu are calitatea de reprezentant, iar întocmirea procesului-verbal s-a realizat în absența reprezentanților petentei, care nu au avut astfel posibilitatea de a exprima un punct de vedere. S-a invocat nulitatea actului sancționator pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate, în copie certificată, procesul-verbal . nr._/23.10.2013, certificat de înregistrare ONRC, CI B. I..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 11), în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la data de 13.12.2013, invocând, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei Iași, iar pe fondul cauzei solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că petenta a fost sancționată prin procesul-verbal . nr._/23.10.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, constând în aceea că, la data de 23.10.2013, nu a introdus în casa de marcat suma de 445 lei, sumă rezultată din vânzarea de pâine și preparate din carne.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare la data de 20.01.2014, solicitând respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, menționând totodată că fapta petentei de a nu utiliza casa de marcat nu se încadrează în prevederile Legii nr. 12/1990, ci în prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 23.10.2013, petenta S.C. U. W. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6000 lei, reținându-se că nu a introduc în casa de marcat suma de 445 lei, rezultată din vânzări de pâine și preparate din carne, fapta constituind contravenție conform prevederilor art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul criticilor petentei vizând indicarea greșită în cuprinsul procesului-verbal contestat a reprezentantului societății, fiind indicată în acest sens o persoană ce nu are această calitate, instanța reține că această cauză de nulitate este condiționată de existența unei vătămări, aspect ce nu a fost invocat și probat de către reclamantă, astfel că, în aprecierea instanței, în absența unei vătămări, procesul-verbal contestat își menține caracterul legal.
Relativ la susținerile petentei cu privire la greșita încadrare juridică a faptei, în sensul că descrierea acesteia nu corespunde dispozițiilor art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, instanța reține că în mod corect agentul constatator a reținut încadrarea juridică a faptei, în sensul desfășurării de activități de comerț fără îndeplinirea obligațiilor impuse de lege în sarcina profesionistului, textul normativ anterior redat găsindu-și aplicabilitatea ori de câte ori se constată nerespectarea dispozițiilor legale în efectuarea de acte de comerț.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, ceea ce presupune că cele consemnate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii formulate, să propună administrarea de probe care să infirme situația reținută în sarcina sa de către agentul constatator.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 23.10.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, în cuprinsul cererii introductive de instanță petenta nu a invocat caracterul netemeinic al sancționării și nici nu a propus administrare de probe din care să reiasă o atare situație. Aceasta s-a limitat la expunerea unor pretinse motive de nelegalitate, a căror pertinență a fost înlăturată de instanță cu ocazia analizării legalității actului sancționator.
Din aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și că petenta, deși prin plângerea formulată a contestat legalitatea procesului-verbal, nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că amenda în cuantum de 6000 lei acestea este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. În susținerea aceleiași idei, se constată că agentul constatator a aplicat minimul legal al amenzii, de 6000 lei, iar instanța apreciază că înlocuirea acestei sancțiuni cu sancțiunea avertismentului nu este aptă să atingă scopul educativ al sancțiunii, prin raportare la gravitatea faptei reținute în sarcina petentei.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 NCPC, instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că angajata societății nu este reprezentata acesteia, iar procesul verbal contestat este întocmit în lipsa reprezentanților firmei, fiind încălcate în speță dispozițiile imperative prev de art 16 din OG nr 2/2001.
Critica apelantei privește și încadrarea juridică dată faptei, acesta a susținut că fapta nu trebuia încadrată la disp Legii nr 12/1990, ci la disp art 10 lit b din OUG nr 28/1999.
În subsidiar apelantul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate în conformitate cu disp art 476 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/_, legalitatea și temeinicia procesul verbal de contravenție contestat, instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 23.10.2013, petenta S.C. U. W. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6000 lei, reținându-se că nu a introduc în casa de marcat suma de 445 lei, rezultată din vânzări de pâine și preparate din carne, fapta constituind contravenție conform prevederilor art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990.
Cu privire la prima critică, instanța de fond a reținut corect că aceasta nu este o cauză de nulitate, ea trebuie să fie condiționată de existența unei vătămări, aspect ce nu a fost invocat și probat de către petentă.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei atât agentul constatator, cât și prima instanță au reținut corect încadrarea juridică dată faptei, în sensul desfășurării de activități de comerț fără îndeplinirea obligațiilor impuse de lege în sarcina profesionistului, textul normativ anterior redat găsindu-și aplicabilitatea ori de câte ori se constată nerespectarea dispozițiilor legale în efectuarea de acte de comerț.
Cât privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, tribunalul notează că art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta; de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție”.
Sancțiunea aplicată trebuie să realizeze scopul general, respectiv acela de a-l determina pe petent să adopte pe viitor un comportament conform legislației în vigoare.
Petenta a săvârșit o contravenție cu un pericol sporit astfel încât nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul disp art 480 din codul de procedură civilă Tribunalul va respinge apelul .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de S.C. U. W. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2883 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2014.
Președinte, O. M. Z. L. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
Redactat și tehoredactat PE
4 ex/10.01.2015.
Judecător fond I. T.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 799/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 711/2014.... → |
|---|
