Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 622/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 622/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 19383/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 22 Octombrie 2014
Președinte - E. P.
Judecător O. M. Z. L.
Grefier A. C.
DECIZIE Nr. 622/2014 ca
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelant P. Ș. B. și pe intimat I. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul și cons. Jr. Z. M. pentru intimat.
Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
În temeiul art. 131 NCPC, instanța constată competent Tribunalul Iași, general, material și teritorial, în soluționarea prezentei cauze .
Apelantul P. Ș. B. se legitimează cu Carte de Identitate, . numărul fiind consemnate în caietul grefierului de ședință .
Cons. Jr. Z. M. depune delegația de reprezentare a intimatului I. Iași și o copie a fișei de evidență a autoturismelor aflate în proprietatea apelantului.
Părțile precizează că nu mai au înscrisuri de depus sau cereri de formulat .
Neexistând cereri prealabile și constatând terminată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul la dezbateri .
Apelantul solicită admiterea apelului pentru motivele formulate în scris, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale întrucât nu se face vinovat de cele reținute în actul constatator, din înregistrarea video existentă la dosar rezultă faptul că a fost oprit între localități ( se vede câmp în dreapta și câmp în stânga), zonă în care putea circula cu o viteză de până la 100 km/oră .De asemenea solicită a se observa că în cuprinsul procesului verbal de contraventie nu se consemnează numarul kilomentrului și nici alte repere care sa duca la concluzia ca se afla pe raza vreunei localități . Invocă nulitatea procesului verbal de contraventie pentru nerespectarea disp. art 19 alin 1,2 și 3 din OG 2/2001, respectiv pentru faptul că acesta nu a fost semnat de nici un martor, deși se aflau și alte persoane în mașina pe care o conducea, agentul de politie nu a solicitat nici unuia să semneze .
Cons.jr. Z. M., pentru intimată, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, în mod corect instanța a respins plângerea contravențională reținând că petentul se face vinovat de savârșirea contravenției . Solicită a se avea în vedere că petentul nu se află la prima abatere de acest gen .
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre deliberare
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr 927 din 13.03.2014 Judecătoria P. a respins plângerea formulată de către petentul P. Ș. B. împotriva procesului verbal de contravenție . nr_ încheiat la data de 02.06.2013 de intimatul I. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/19 decembrie 2013 dată de Judecătoria Iași a fost declinată în favoarea Judecătoriei P., plângerea contravențională formulată de petentul P. Ș.-B. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 02.06.2013 de intimatul I.P.J. Iași.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2014 sub nr._ .
Procedând la judecată, instanța reține că prin plângerea formulată, petentul P. Ș.-B. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 02.06.2013 de intimatul I.P.J. Iași, ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii petentul arată că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât agentul constatator nu a respectat cerințele impuse de art. 19, alin. 1, 2 și 3 din OG nr. 2/2001, neindicând un martor, dat fiind că el a refuzat să semneze procesul verbal.
Pe fondul cauzei, petentul arată că la data de 02.06.2013 se deplasa cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe drumul județean DN28, între localitatea P. și . orelor 18/30 a fost oprit de agentul constatator care i-a cerut documentele la control și i-a comunicat că ar fi circulat cu presupusa viteză de 86 km/h, însă nu s-a trecut în procesul verbal unde ar fi depășit viteza pentru a se verifica dacă există o astfel de limită. Nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lui.
Petentul nu și-a întemeiat în drept plângerea.
La plângere au fost atașate procesul-verbal de contravenție contestat, act de identitate.
Intimatul nu a formulat întimpinare.
În drept au fost invocate disp. art. 148; 205; 315 c.proc.civ; OG nr. 2/2001 OUG nr. 195/2002; H.G. nr. 1391/2006.
Cu adresa nr._/17.09.2013, intimatul a înaintat documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție constând în suport DVD cu înregistrarea aparatului radar, atestatul agentului constatator, raportul agentului constatator, buletin de verificare metrologică a aparatului radar, carte de identitate autovehicul, extras din registrul operațiuni radar din data de 02.06.2013.
La cererea părților a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța constată neîntemeiată plângerea formulată de petentul P. Ș.-B. pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 02.06.2013 de intimatul I.P.J. Iași, petentul P. Ș.-B. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 450 lei pentru săvârșirea contravenției prev. art. 108, alin. 1, lit. c, pct. 3 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că la data de 02.06.2013, în jurul orelor 18/33, pe DN28, varianta Blăgești, a fost depistat în timp ce conducea cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 86 km/h pe un sector de drum unde limita de viteză este de 50 km/h, depășind cu 36 km/h limita legală. Aparat radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI_.
Asupra legalității procesului verbal de contravenție:
Verificând potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța observă că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În privința motivului de nelegalitate invocate de petent, referitor la faptul că în procesul-verbal nu sunt consemnate datele de identificare ale unui martor, nu poate fi reținut de către instanță ca un motiv nulitate a acestui act, pentru cele ce urmează.
Potrivit art. 19 din O.G. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Din analiza acestui text legal, instanța constată că nerespectarea acestor dispoziții nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese, fiind astfel supuse regulii generale prevăzută de art. 105 din Codul de procedură civilă. Astfel, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Petentul susține că prin nerespectarea acestor dispoziții i-au fost aduse grave prejudicii, neavând acces la o apărare echilibrată pentru a-și susține șansele, neexistând o a treia persoană care să confirme datele menționate de agentul de poliție.
Din analiza dispozițiilor art. 19, mai sus enunțate, instanța constată că rațiunea consemnării datelor de identificare ale unui martor este în sensul confirmării împrejurărilor în care a fost încheiat procesul-verbal, respectiv în lipsa contravenientului, a refuzului sau a imposibilității acestuia de a semna procesul-verbal.
Față de aceste argumente, văzând că petentul nu contestă modul de încheiere a procesului-verbal, și anume refuzul său de a semna acest act, instanța constată că prin lipsa datelor de identificare ale unui martor sau a motivului pentru care lipsește un astfel de martor nu a adus petentului nicio vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal. Mai mult în cuprinsul procesului verbal s-a menționat motivul pentru care procesul verbal a fost întocmit în lipsa unui martor, fiind înserată mențiunea „Nu a fost de față nici un martor”.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție:
Procedura contravențională română poate fi considerată, în anumite situații concret determinate, ca aparținând noțiunii autonome de „materie penală” din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit jurisprudenței Curții ( CEDO, Hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 8.06.1976 ), criteriile în funcție de care se apreciază dacă o faptă sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, sunt următoarele: calificarea faptei potrivit dreptului național,natura faptei și natura și gravitatea sancțiunii.
Nu este necesar ca aceste criterii să se aplice cumulativ, dar Curtea nu exclude abordarea cumulativă atunci când analiza separată a fiecărui criteriu nu permite identificarea unei concluzii neîndoielnice cu privire la existența unei „acuzații în materie penală” (CEDO, Hotărârea Janosevic împotriva Suediei din 23.07.2002).
Analizând situația concretă din dosar, prin raportare la ultimele două criterii și prin prisma primei hotărâri de condamnare a Statului Român pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil în materie contravențională (CEDO, Hotărârea A. împotriva României din 4.10.2007), instanța apreciază că fapta contravențională din cauza de față poate fi calificată ca aparținând „materiei penale” în sensul art. 6 CEDO.
Se are în vedere, pe de o parte, că respectiva contravenție de care este acuzat petentul este demarcată de infracțiunile rutiere, iar, pe de altă parte, că amenda de 450 lei se situează sub nivelul salariului minim stabilit pe economia națională.
Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Existența faptei descrise în procesul verbal este probată pe deplin cu înregistrarea pe suport DVD depusă de intimat la dosar, în plus instanța având în vedere și prezumția de temeinicie și legalitate dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Trebuie precizat că aparatul radar era omologat și verificat metrologic, cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 05.04.2013, iar agentul constatator avea competența de a utiliza aparatul radar și de a constata contravenția cu acesta, conform atestatului nr._/16.04.2010.
Petentul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lui.
Fapta astfel dovedită întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în act, iar sancțiunea aplicată este situată în limitele legii.
Sentința a fost apelată în termen legal de către petentul P. Ș. B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului petentul a arătat că nu s-a consemnat în procesul verbal că în autoturism era prezent un martor care ar fi declarat aspecte legate de faptă. Procesul verbal nu a fost semnat de către contravenient și nici de martor.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu disp art 479 din Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._ întocmit la data de 02.06.2013, petentul a fost sancționat cu 6 puncte amendă în cuantum de 450 lei pentru contravenția prevăzută de art 108 al 1 lit c pct 3 din OUG nr 195/2002.
În fapt s-a reținut că la data de 02.06.2013, în jurul orelor 18,30 petentul a fost depistat, pe DE 28, varianta Blăgești, în timp ce conducea autoturismul cu nr de înmatriculare_ cu viteza de 86 km/h pe un sector de drum unde limita de viteză este de 50 km/h, depășind cu 36 km/h limita legală.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție, s-a consemnat că acesta nu a fost semnat de către martor, întrucât nu erau prezenți.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a constatat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1) daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat și din mențiunea că nu face obiecțiuni. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
În urma analizării imaginilor video, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează: raportul agentului constatator.
Din înregistrarea video nu rezultă dacă fapta contravențională a fost săvârșită în localitate sau în afara localității.
Întrucât fapta descrisă nu a fost dovedită, instanța, în conformitate cu disp art 480 din codul de procedură civilă va admite apelul formulat și va schimba hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. Ș. B. împotriva sentinței civile nr 927 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o schimbă în tot.
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. Ș. B. împotriva procesului verbal de contravenție pe care îl anulează.
Exonerează petentul de la plata sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul –verbal de contravenție
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.
Președinte, E. P. | Judecător, O. M. Z. L. | |
Grefier, A. C. |
Redactat și tehnoredactat PE
4 ex/20.12.2014.
Judecător fond I. C.
A.C. 24 Octombrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 807/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 627/2014.... → |
|---|
