Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 795/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 795/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 17010/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 13 Noiembrie 2014
Președinte - A. T.
Judecător I. D.
Grefier A.-M. H.
DECIZIE nr. 795/2014 ca
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant P. E. D. și pe intimat M. IAȘI-POLIȚIA LOCALĂ IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție restituire sumă; daune morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
În temeiul art. 131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză. De asemenea, observă că apelul a fost declarat și motivat în termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului de fata:
Prin sentinta_/03.12.2013 a Judecatoriei Iasi15737/03.12.2013 a Judecatoriei Iasi a fost respinsa ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active invocată de intimată.
A fost respinsa ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta P. E. D. domiciliată în mun. Iași, ..33, . etaj 1, . în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ IAȘI cu sediul în mun Iași, ., județ Iași împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/16.05.2013.
A fost respinsa ca neîntemeiată cererea petentei de obligare a intimatei la plata sumei de 430 lei daune materiale și la plata sumei de 500 lei daune morale.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinmut urmatoarele:
„În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ întocmit la data de 16.05.2013 (fila 10 ds) petenta din cauza de față a fost sancționată cu sancțiunea principală a avertismentului scris și cu 3 puncte penalizare fiind reținută în sarcina acesteia săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate prin art.100/2, 108/1/b/7 din O.U.G. nr.195/2002.
În temeiul art.7 litera h din Legea nr.155/2000 s-a dispus prin procesul verbal ca măsură complementară ridicarea autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ .
S-a reținut de către agentul constatator ca situație de fapt împrejurarea că la data de 16 mai 2013, orele 10.15, petenta a staționat neregulamentar autoturismul marca Wolkwagen număr de înmatriculare_ pe trecerea de pietoni situată de . vis a vis de Teatrul Național „V. A.”.
Procesul verbal a fost semnat de petentă spre luare la cunoștință și în vederea înmânării sale, în cuprinsul acestuia fiind inserate și obiecțiunile petentei “era în spatele trecerii de pietoni”.
Potrivit procesului verbal de predare primire depus la fila 511dosar și bonului fiscal emis de S.C. Servicii Publice S.A. depus in copie la fila 12 dosar, petenta a ridicat autoturismul achitând contravaloarea tarifului de 430 lei aferent ridicării, transportului și depozitării acestuia în locul special amenajat.
În drept potrivit dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001 procesul verbal de sancționare contestat în termen legal este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței, care are în cădere și o analiză a proporționalității sancțiunilor aplicate prin acesta.
Analizând cu prioritate legalitatea actului de sancționare instanța constată că la întocmirea acestuia agentul constatator a respectat condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art.16 și următoarele din O.G. nr.2/2001, în cuprinsul său fiind inserate mențiunile necesare individualizării faptei contravenționale sub aspectul situației de fapt, a încadrării juridice, au fost inserate datele de identificare ale petentului, datele de identificare ale agentului constatator, instituția din cadrul căruia face parte, semnătura agentului constatator.
În raport și de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 instanța constată că sub aspect formal actul răspunde exigențelor legale, nefiind constatate lipsuri de natură să atragă nulitatea absolută a actului.
Nu este întemeiată și va fi înlăturată critica petentei legată de insuficienta descriere a faptei contravenționale reținută în sarcina acesteia întrucât instanța găsește că fapta unui conducător auto de oprire a unui autovehicul în loc interzis nu impune o descriere mai amplă decât cea făcută de agentul constatator; descrierea din procesul verbal contestat este suficientă și de natură să permită instanței a identifica elementele constitutive ale contravenției reținută în sarcina acesteia.
Criticile petentei legate de nerespectarea dreptului său de a formulat obiecțiuni nu sunt întemeiate nici acestea câtă vreme, cu ocazia prezentării sale pentru preluarea autoturismului ridicat, petenta a formula obiecțiuni care au fost inserate de agentul constatator în procesul verbal.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă în sensul că nu au fost inserate în procesul verbal ocupația și locul de muncă ale acesteia, instanța reține că, într-adevăr, astfel de mențiuni nu au fost făcute de agentul intimatei în actul de sancționare însă aceste lipsuri nu viciază actul și nu fac necesară anularea acestuia întrucât nu s-a arătat și cu atât mai puțin dovedit vătămarea produsă petentei prin această omisiune a indicării ocupației/locului său de muncă. În acest sens sunt și cele statuate de I.C.C.J. în Decizia nr.22/19.03.2007 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii promovat în vederea stabilirii consecințelor nerespectării art.16(7) din O.G. nr.2/2001. În motivarea amintitei decizii, obligatorie pentru instanțe, s-a arătat că față de caracterul imperativ și limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerarea și din oficiu se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor petentului, nulitatea procesului verbal de contravenție nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestui act.
În ceea ce privește susținerea petentei că sancțiunea putea fi aplicată numai de către agentul poliției rutiere, instanța reține că potrivit art.7 litera h) din Legea nr.155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția localã are ca atribuție constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru încãlcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
De asemenea potrivit art.63 din OUG nr.195/2002 coroborat cu art.142 lit.e) și 143 din H.G. nr.1391/2006 privind regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195 se interzice stationarea voluntara a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai putin de 25 m inainte si după acestea iar potrivit art.108 alin.1 pct.7 coroborat cu art.100 alineat 2 din OUG nr.195/2002 staționarea neregulamentară constituie contravenție și atrage sancțiunea amenzii din clasa a II –a de sancțiuni ( 4-5 puncte amendă), și sancțiunea aplicării unui număr de 3 puncte penalizare.
În ceea ce privește temeinicia actului de sancționare instanța reține că sub aspectul situației de fapt acesta corespunde adevărului în condițiile în care fapta contravențională a fost percepută direct de agentul constatator intimatei care a consemnat-o ca atare.
Petenta a circumstanțiat împrejurările de comitere a contravenției arătând faptul că în zonă se efectuau lucrări, nu era spații suficiente pentru parcare, erau și alte autoturisme staționate neregulamentar, nu a observat să existe marcaj pietonal pe stradă, agentul trebuia să fi atras atenția conducătorilor auto asupra interdicției de staționare înainte de a-i sancționa.
În condițiile în care sunt întrunite toate condițiile de existență a faptei contravenționale - acțiunea de staționare a autoturismului, timp de 30 de minute, astfel cum chiar petenta a afirmat în plângerea sa și locul staționării, pe trecerea de pietoni - aspect perceput direct de agentul constatator, instanța va reține că susținerile din plângerea formulată nu sunt de natură să atragă nulitatea pentru netemeinicie a actului de sancționare, neavând valența unor cauze exoneratoare de răspundere dintre cele strict și limitativ prevăzute de disp.art.11 din OG nr.2/2001.
În concret circumstanțele de comitere a faptei au fost avute în vedere de agentul constatator care a aplicat petentei o sancțiune cu avertisment și 3 puncte penalizare, sancțiuni corespunzătoare unui grad de pericol social redus. Prin urmare contextul de comitere a faptei a fost deja avut în vedere la dozarea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal- sancțiuni nepecuniare.
În ceea ce privește ridicarea autoturismuluni petentei, se reține că aceasta măsură tehnico-administrativă precum și obligația petentei de a suporta contravaloarea cheltuielilor de ridicare, transport, depozitare a autoturismului acesteia au avut ca suport legal dispozițiile art.7 litera h) din Legea nr.155/2010 anterior menționat, coroborate cu dispozițiile art.64 și art.97 lit.d) din O.U.G. nr.195/2002 conform cărora ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila si depozitarea lor in locuri special amenajate se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public, dupa caz, iar contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului stationat neregulamentar se suporta de catre detinatorul acestuia.
Măsura este consecința antrenării răspunderii contravenționale iar luarea acesteia se justifică pentru atingerea scopului urmărit de legiuitor care la momentul instituirii unei reguli care interzice staționarea autovehiculelor în zona trecerii de pietoni ( atât pe această trecere cât și la 25 m de aceasta) a avut în vedere în principal siguranța pietonilor, participanți și aceștia la traficul rutier.
Astfel, prezența unui autoturism staționat pe trecerea de pietoni sau la o distanță mai mică de 25 m de aceasta obstaculează atât pietonii în a folosi regulamentar locul anume destinat pentru traversarea străzii cât și pe conducătorii auto aflați în trafic, cărora li se îngustează câmpul de vizibilitate asupra zonei destinată trecerii pietonilor, consecințele putând trece dincolo de simpla jenare a traficului rutier, ajungând la producerea unui accident rutier.
Pentru aceste motive, legiuitorul a apreciat că prezența autoturismului în zona supusă interdicției constituie in sine un potențial pericol și se impune ridicarea acestuia, măsură dispusă de asemenea prin procesul verbal ce apare legal și din acest punct de vede.
Pentru motivele expuse instanța va respinge plângerea petentei împotriva procesului verbal de sancționare contravențională reținând că acesta a fost legal și temeinic întocmit iar sancțiunea și măsura tehnico administrativă au fost legal aplicate.
Petenta a solicitat instanței obligarea intimatei pe temeiul răspunderii civile delictuale la repararea prejudiciului de 430 lei creat acestuia prin luarea măsurii ridicării autoturismului precum și la repararea prejudiciului moral cauzat de incident, cuantificat la suma de 500 lei.
Intimata a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive în privința acestui capăt de cerere, excepție pe care instanța o găsește neîntemeiată și o va respinge în consecință, având în vedere că temeiul cererii petentei îl reprezintă răspunderea de tip delictual, în care fapta delictuală pretinsă o constituie sancționarea acesteia prin procesul verbal contestat în cauză.
Pe fondul cererii de despăgubire a petentei, instanța va reține însă caracterul neîntemeiat al acesteia, având în vedere că angajarea răspunderii civile delictuale presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor cumulative constând în: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate și prejudiciul creat.
Or, câtă vreme instanța a reținut că fapta contravențională a petentei există iar procesul verbal prin care s-a dispus măsura a fost legal întocmit, se va concluziona în sensul că nu există o faptă ilicită în sarcina intimatei de natură să antreneze răspundere civilă delictuală a acesteia.
Pentru motivele expuse în fapt și drept plângerea petentei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.”
Impotriva acestei sentinte a promovat apel, petenta si a criticat solutia primei instante sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei . Solicita anularea procesului verbal sa i se inlature masurile contraventionale sa fie obligat paratul la plata sumei de 430 lei cheltuili cu ridicrea autoturismului si 500 lei daune morale., reiterand motivele din plangerea initiala .
Intimatul, legal citat nu a formulat intampinare.
În apel nu au fost administrate probe noi .
Analizând apelul de față Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat pentru urmatoarele considerente .
Prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ întocmit la data de 16.05.2013 petenta apelanta din cauza de față a fost sancționată cu sancțiunea principală a avertismentului scris și cu 3 puncte penalizare fiind reținută în sarcina acesteia săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate prin art.100/2, 108/1/b/7 din O.U.G. nr.195/2002.
În temeiul art.7 litera h din Legea nr.155/2000 s-a dispus prin procesul verbal ca măsură complementară ridicarea autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ .
S-a reținut de către agentul constatator ca situație de fapt împrejurarea că la data de 16 mai 2013, orele 10.15, petenta a staționat neregulamentar autoturismul marca Wolkwagen număr de înmatriculare_ pe trecerea de pietoni situată de . vis a vis de Teatrul Național „V. A.”.
În ceea ce privește temeinicia, instanța a constatat că petentul a contestat situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal, dar nu a dovedit contrariul celor retinute în actul contestat. Instanța a retinut însă că agentul constatator a constatat în mod direct fapta imputată petentului, aceasta fiind confirmată de înscrisurile înaintate la dosar de . SA..
Anterior CEDO a subliniat prin jurisprudenta sa ca procedura contraventionala prevazuta de legislatia romana este susceptibila sa aduca atingere garantiilor oferite de art. 6 alin. 1 in situatia in care unele prezumții impuse de legiuitor, de altfel permise in materie penala, depasesc anumite limite rezonabile, luând în considerare gravitatea mizei și respectând drepturile apărării (par. 60). În cauza A. Curtea a constatat depasirea acestor limite rezonabile nu prin legislatia existenta in vigoare, ci prin modalitatea in care instantele au inteles sa o aplice limitand dreptul la aparare al contravenientului (prin neluarea in considerare a unor declaratii printre altele) iar un factor decisiv în aprecierea Curtii, l-a constituit gravitatea mizei si anume riscul pedepsei inchisorii contraventionale aplicabile pentru contraventia in cauză.
In cauza de față, garantiile procedurale au fost respectate, petentul având posibilitatea de a se apăra prin formularea plângerii de față si administrarea oricaror probe pe care le-a considerat necesare. Pe de alta parte, fapta a fost constatata de agent in mod direct, agent constatator care se afla in indeplinirea atributiilor sale de serviciu, astfel că instanta retine temeinicia procesului verbal.
Instanța a verificat legalitatea măsurii privind ridicarea autovehiculului, având în vedere limitele învestirii instanței.
Curtea europeană a reținut în mod constant că interpretarea legislației interne incumbă în primul rând autorităților naționale, în special curților și tribunalelor, și că nu este în măsură să identifice erorile de fapt sau de drept pretins a fi fost comise de o jurisdicție internă, cu excepția cazului în care ar fi putut aduce atingere unor drepturi și libertăți protejate de Convenție, (cauza Garcia Ruiz c. Spaniei, par. 28).
Dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 sunt clare și previzibile în sensul că măsura tehnico-administrativă a ridicării unui vehicul poate fi contestată chiar dacă este luată printr-un act separat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, date fiind dispozițiile speciale ale legislației rutiere în privința căii de atac și strânsa legătură dintre măsurile cu caracter contravențional aplicate de agentul de poliție rutieră (sancțiuni principale, complementare sau simple măsuri tehnico-administrative).
Potrivit art. 64 din OUG nr. 195/2002: (1) Politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public, dupa caz. (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului stationat neregulamentar se suporta de catre detinatorul acestuia.(3) Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in conditiile prevazute la alin. (1) se realizeaza potrivit procedurii stabilite prin regulament.
Din analiza dispozițiilor legale rezultă că măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar este o măsură tehnică, cu caracter pur preventiv și instantaneu, având ca scop fluidizarea circulației rutiere, prin îndepărtarea provizorie de pe drumul public a unui vehicul ce constituie un obstacol pentru ceilalți conducători auto ori pentru pietoni.
De altfel, reglementarea arată posibilitatea poliției de a dispune ridicarea vehiculelor, staționate neregulamentar pe partea carosabilă, aspect care are drept semnificație că măsura ridicării autovehiculelor astfel staționate trebuie să fie justificată prin necesitatea înlăturării unei stări de pericol produse prin fapta contravențională.
În cauza de față, din descrierea faptei din cuprinsul actului sancționator, rezultă că măsura ridicării autovehiculului s-a impus cu necesitate, acesta fiind staționat pe trecre de pietoni, in zona cu indicator de stationare interzisa ,așa cum a recunoscut și petenta( a sunat la un numar de telefon de pe un semn de circulatie), împiedicând traficul conducătorilor auto si pietonii ce tranzitau zona. Faptul ca in zoma mai erau parcate si alte maisni, sau ca amentionat ca se afla in spatele trecerii de pietoni, nu inlatura cacracterul contraventional al faptei. Fapta a fost corect descrisa, si incadrata corespunzator, retinanduse ca la ora 10,15 si cu siguranta a durat mai mult decta 5 minute cat arata petenta, deoarece este necesar ca masina de la servicii sa vina in zona, sa ridice masina . Politia locala are atributii in a constata fapta conform HCL 155/2010.. Nu era necesara intocmirea vreunei note de incasare a tarifului de recuperare auto, in conditiile in care s-a emis chitanta pentru serviciul prestat.
Indiferent de justificarea reclamantei de a parcare din zonă nu justifică staționarea autoturismului cu încălcarea normelor rutiere. Prin urmare, Tribunalul apreciaza ca prima instanta a a analizat judicios probele administrate in cauza si a constata ca masura ridicării autovehiculului se impunea a fi luată pentru desfășurarea în condiții de siguranță rutieră a traficului în zona respectivă.
Reținând că măsura ridicării autovehiculului dispusă prin procesul verbal este legală, instanța a apreciat că petentul nu este îndreptățit la restituirea sumei achitate în contul pârâtei . SA, si nici la daunele solicitate, astfel incat solutia primei instante de respingere in tot actiunii este legala si temeinica.
Pentru considerentele expuse va fi respins ca nefundat apelul formulat de P. E. D. impotriva sentintei civile nr._/03.12.2013 pronunțată de Judecatoria Iasi
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de P. E. D. impotriva sentintei civile nr._/03.12.2013 pronunțată de Judecatoria Iasi, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2014.
Președinte, A. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, A.-M. H. |
Red/tehnored TAm 4ex. 04.12.2014
A.H. 17 Noiembrie 2014
Judecator Fond D. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 693/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 798/2014.... → |
|---|
