Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 799/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 799/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 26734/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 13 Noiembrie 2014
Președinte - A. T.
Judecător I. D.
Grefier A.-M. H.
DECIZIE nr. 799/2014 ca
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant I. IAȘI și pe intimat R. N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin consilier juridic Z. M., care depune delegație la dosar, lipsind intimatul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
În temeiul art. 131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză. De asemenea, observă că apelul a fost declarat și motivat în termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe motivele de apel.
Intimatul, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului având în vedere că nu a ridicat pretenții la fond, nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului de fata :
Prin sentinta civila nr. 892/11.03.2013 a Judecatoriei P. a a fost admisa în parte, plângerea contravențională formulată de petentul R. N., cu domiciliul în mun. Iași, .. 5, ., ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Iași, cu sediul în mun. Iași, jud. Iași.
S-a anulat, în parte, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2013, cu privire la fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
S-au mentinut celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
A fost obligat intimatul la plata către petent a sumei de 10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a luat act act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal . nr._/08.08.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 800 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării, pentru faptul că, pe data de 08.08.2013, ora 19:03, pe raza localității Tg. F. km 0+600, petentul ar fi fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 107 km/h, limită 50 km/h, înregistrată de aparatul radar instalat pe auto MAI_, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, petentul a fost sancționat cu avertisment pentru faptul că nu ar fi avut asupra sa certificatul de înmatriculare, faptă care, conform procesului-verbal, prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal a fost semnat de petent cu mențiunea: „Voi contesta”.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Conform art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h și art. 102 alin. 3 lit. e arată că, constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a depasirii cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 arată că, în situația in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut in anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Potrivit art. 121 alin. 2 din același regulament, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute de art. 35 alin. 2 și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese. De altfel, nici petentul nu a criticat procesul-verbal pentru motive de nelegalitate.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În urma analizării actelor din dosar, instanța constată că în procesul-verbal contestat s-a reținut faptul că petentul ar fi fost depistat conducând autovehiculul marca VW cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 114 km/h, limită 50 km/h, și că avea defecțiuni la sistemul de lumini pe care le-a remediat pe loc.
Privitor la fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, cele reținute de către agentul constatator nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză de către intimat, având în vedere următoarele:
Potrivit raportului agentului constatator, fila 23, fiind planificat pe raza localității Targu F., i s-a comunicat prin stație-recepție că operatorul a surprins cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. MAI_, pe petent, la ora 19:03, circulând cu viteza de 107 km/h, pe sectorul de drum cu limitare de viteză 50km/h.
Potrivit art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 actualizat, înregistrãrile efectuate trebuie sã cuprindã cel puțin urmãtoarele: data și ora la care a fost efectuatã mãsurarea, valoarea vitezei mãsurate și imaginea autovehiculului, din care sã poatã fi pus în evidențã numãrul de înmatriculare al acestuia.
Potrivit raportului agentului constatator (fila 23 dosar Judecătoria Iași), din motive tehnice, abaterea constatată de aparatul radar nu a fost înregistrată pe caseta video. Având în vedere că înregistrarea aparatului radar nu respectă textele normative enunțate mai sus, neputându-se identifica respectarea acestor cerințe, instanța constată că prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost răsturnată pri probele administrate, nefiind dovedită cu certitudine și fără dubiu existența faptei și a autorului acesteia.
Într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate (art. 1 alin. 3 din Constituția României), stat de drept definit prin preeminența dreptului, cetățeanul, individul trebuie apărat de către stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale. Aceasta este esența teoriei drepturilor omului. Statul și instituțiile sale se află într-o evidentă poziție de superioritate față de individ care, dacă nu ar fi protejat în drepturile sale, ar putea fi prejudiciat prin eventualele abuzuri ale statului. Teoria drepturilor omului, jurisprudența Curții de la Strasbourg pleacă de la prezumția că statul este în poziția privilegiată din care poate săvârși abuzuri în lipsa garanțiilor acordate persoanelor fizice.
Privitor la fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, s-a reținut că nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil. Agentul intimatei a încheiat, în urma propriilor constatări, procesul-verbal. Așadar, nu este necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției de către intimată, ci revenea petentului obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constată personal de un agent al puterii publice. Or, petentul nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal.
Sancțiunea aplicată contravenientului pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 se încadrează în limitele prevăzute de O.U.G. 195/2002, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient.
Față de considerentele prezentate mai sus, instanța constatând că săvârșirea faptei prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.03.2012 nu a fost dovedită cu certitudine și fără dubiu, urmează a admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către petent, urmând a anula, în parte, procesul-verbal cu privire la această faptă și de a menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, fiind dovedită și săvârșită de petent cu vinovăție.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 din Noul cod de procedură civilă, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), instanța urmează să admită și acest capăt de cerere și să oblige intimata, căzută, în parte, în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată, și anume parte din taxa judiciară de timbru.”
Impotriva acestei sentinte a pomovat apel I., doar in ceea ce priveste obligarea sa la plata cheltuililor de judecate, instanta, urmand a analiza apelul din acest punct de vedere.
Conform art. 453 Cod proc. civilă, parte care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional plata experților, despăgubirea martorilor precum și orice alte cheltuieli pe care partea care va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile asociaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Culpa procesuală in prezenta cauza nu poate fi retinuta in conditiile in care prima instanta a constata ca procesul verbal contestat este partial nelegal si netemeinica, De asemenea este incontestabil faptul că regimul acordării cheltuielilor de judecată este supus principiului disponibilității, ceea ce înseamnă că acestea vor fi acordate numai în măsura și în cuantumul în care au fost solicitate, ori atat prin continutul plangerii contraventionala, petentul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata, insasi prima instanta retininad ca petentul nu a solicitat cheltuili de juedecta, dar a obligat I. la cheltuili, astfel incat retine Tribunalul ca in mod nelegal au fost stabilite cheltuieli de judecata in sarcina intimatei apelante.
În consecință, in baza art.480 Cod procedură civilă,apelul va fi admis, iar sentinta primei instante va fi modificata in parte in sensul ca se vor inlatura mentiunile cu privire la obligarea I. la plata cheltuielilor de judecata de 10 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de I. Iasi împotriva sentinței civile nr. 892/11.-03.2013 pronunțată de P., sentință pe care o schimba in parte.
Inlatura mentiunea cu privire la obligarea I. la plata cheltuielilor de judecata de 10 lei.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2014.
Președinte, A. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, A.-M. H. |
Red/tehnored TAM 03.12.2014
A.H. 17 Noiembrie 2014
Judecator fond O. A. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 798/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 784/2014.... → |
|---|
