Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 807/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 807/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 2187/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 13 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE - B. D. G.
JUDECĂTOR P. C. D.
Grefier M. I. P.
DECIZIE Nr. 807/2014/CA
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe apelantul I. Județean de Poliție Iași și pe intimatul C. L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție p.v. ..P. nr_.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul a fost citat la domiciliul său formal cât și la domiciliul unde a menționat că locuiește efectiv, una din citații fiind restituită cu mențiunea destinatar necunoscut la adresă, iar cealaltă citația și dovada și procesul verbal aferent fiind restituite la dosar de către Primăria Municipiului B. la expirarea termenului de păstrare, intimatul neprezentându-se pentru ridicare actelor procedurale, după care
Instanța constată că procedura de citare este completă, intimatul neprezentându-se pentru a ridica actele procedurale, în acest sens fiind la dosar dovada de la Primăria Municipiului B., iar potrivit dispozițiilor art. 172 Cod procedură civilă, intimatul trebuia să își indice noul domiciliu în contextul în care l-a schimbat pe parcursul soluționării cauzei.
Constatând că nu a fost solicitată administrarea de noi probe de către apelant, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 525 din 23.04.2014, pronunțată de Judecătoria H. a fost admisă excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale invocată de către petent, s-a admis în parte plângerea formulată de petentul C. L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, s-a constatat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.10.2013 întocmit de intimat și s-a constatat intervenită prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.10.2013.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea petentului de restituire a sumei de 80 lei achitată conform chitanței . nr._, ca nefondată .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 17.10.2013 de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași, petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 160 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 195/2002 întrucât, la data de 28.09.2013, a condus autovehiculul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, localitatea Cotnari, și a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 66 km./h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km./h.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, excepția nulității actului constatator nu este fondată deoarece, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță, coroborând mențiunile procesului-verbal de contravenție cu planșa foto și înregistrarea video depuse la dosarul cauzei, a reținut că petentul circula, într-adevăr, cu viteza reținută în actul constatator, respectiv de 66 km./h. pe un sector de drum cu maximul de viteză admis de 50 km./h. Mai mult decât atât, s-a mai arătat că, fapta a fost constatată în mod legal cu aparat radar verificat din punct de vedere metrologic, astfel cum reiese din Buletinul de verificare metrologică depus la f. 77 și de către un operator radar atestat în mod corespunzător (f. 40).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de materialul probator administrat în cauză, iar contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși lui îi revenea sarcina de a face proba contrară.
În acest context, instanța de fond constată că actul a fost în mod temeinic întocmit.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ prima instanță a constatat că, agentul constatator a aplicat în mod corect sancțiunea amenzii în limitele prevăzute de lege, având în vedere gradul de pericol social al faptei, iar contestatorul a avut și posibilitatea de a achita jumătate din minimul legal în termen de două zile lucrătoare de la data comunicării procesului-verbal.
Referitor la prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale, prima instanță reține că, prin Comunicarea nr._ din 01.10.2013, intimatul a solicitat petentului să îi comunice datele persoanei căreia i-a încredințat vehiculul cu nr. de înmatriculare_ pentru a fi condus pe drumurile publice la data de 28.09.2013, ora 17:46, pe DE Cotnari, jud. Iași iar, prin relațiile comunicate prin fax la nr._, în data de 08.10.2013, contestatorul a răspuns solicitării, arătând totodată că locuința sa efectivă este în B., .. 14, . B., jud. B..
În acest context, intimatul a procedat la întocmirea procesului-verbal de contravenție din data de 17.10.2013, proces-verbal ce a fost comunicat prin afișare la adresa din B., ., ., . data de 26.11.2013 conform procesului-verbal de comunicare.
Raportându-se prevederilor art. 14 din OG nr. 2/2001, instanța de fond reține că, în speță, procesul-verbal de contravenție a fost comunicat peste termenul de o lună prevăzut de lege, iar intimatul nu a formulat nicio apărare și nici nu a depus vreo dovadă de comunicare în termen legal a actului.
Prin urmare, față de aspectele învederate mai sus, a fost admisă excepția prescripției executării amenzii contravenționale invocată de către petent cu privire la amenda de 160 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 17.10.2013.
Cu toate acestea, instanța de fond a mai reținut că, susținerile petentului în sensul că prescripția executării sancțiunii amenzii atrage și ștergerea faptei contravenționale sunt total nefondate, problema executării fiind una ulterioară stabilirii legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și nu afectează în niciun fel existența faptei contravenționale. Mai mult decât atât, instanța de fond reține că suma de 80 de lei achitată pe contestator conform chitanței depuse la f. 5 era în mod evident datorată, numai că pentru executarea acesteia nu s-ar mai fi putut apela la forța de coerciție a statului.
Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 2506 alin. 3 din Noul Cod Civil, instanța de fond a respins cererea de restituire a sumei de 80 lei, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I. Județean de Poliție Iași, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului intimatul a arătat că, sentința primei instanțe este parțial temeinică deoarece deși în mod corect a constatat legalitatea și temeinicia procesului verbal, în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului de a executa sancțiunea deoarece, procesul verbal a fost comunicat inițial prin poștă și, ulterior s-a realizat comunicarea prin afișare.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 478 alin 2 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor, declarației de apel i-au fost atașate, în copii, înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe în apărare..
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 17.10.2013 de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași, petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 160 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 195/2002 întrucât, la data de 28.09.2013, a condus autovehiculul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, localitatea Cotnari, și a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 66 km./h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km./h.
Dispoziții legale incidente:
OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002: art. 49 alin 1 „ (1) Limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h.;.. „art. 102 alin 3 lit. e: „ Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:..e) depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic;” .
HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: art. 181 alin 1: „(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul..”.
OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor: art. 25 alin 1 „(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului si, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.;.. „art. 27: „ Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor;”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este fondat, sentința instanței de fond fiind, parțial netemeinică respectiv în ceea ce privește soluția dată excepției prescripției dreptului de a executa sancțiunea.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelelantului fiind nefondate.
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor Art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță . Fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale.
De asemenea, în mod temeinic și legal, prima instanță a apreciat că procesul verbal de constatarea a contravenției este temeinic, în condițiile în care, petentul nu numai că acesta nu a răsturnat prezumția de legalitate a procesului verbal ci, în speță, intimatul a dovedit existența faptei contravenționale cu înregistrarea video depusă la dosar.
În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în speță, faptei contravenționale s-a efectuat pe de o parte cu mijloace tehnice omologate ( viteza) iar pe de altă parte, în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.
De asemenea, este de reținut că petentul nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță, așa după cum s-a arătat mai sus, în mod corect, instanța de fond a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că nu stânjenea pietonul, aflat pe sensul său de mers.
Constatarea faptei contravenționale cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic întăresc această prezumție, prevederile art. 109 alin 2 fiind lipsite de echivoc, acesta stabilind că orice contravenție poate fi constatată cu unul din mijloacele menționate anterior.
În al doilea rând, este de remarcat faptul că, în practica judiciară înscrisul in forma electronica este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale,probei cu înscrisuri, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute d elege. Mai mult decât atât, în ceea ce privește contravențiile rutiere, există o dispoziție legală expresă care permite agentului constatator să constate asemenea fapte cu mijloace tehnice certificate, deci admisibilitatea unei astfe de probe își are support în dispozițiile legale.
Or, din verificarea CD-ului ce conține înregistrarea video a faptei contravenționale, rezultă cu certitudine săvârșirea acestora de către apelant, drept pentru care, aceasta din urmă avea obligația de a face dovada contrară celor reținute și dovedite de către intimate, respective că nu avea viteza cu care a fost înregistrat și că nu se afla într-o zonă în care viteza era limitată, cu atât mai mult cu cât, din planșele foto și CD-ul depus în susținerea procesului verbal, rezultă că apelantul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, localitatea Cotnari, și a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 66 km./h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km./h.
Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar reține că procesul verbal este temeinic și legal.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care este unul ridicat, dat fiind faptul că petentul a efectuat o manevră de depășire nelegală, într-o zonă cu vizibilitate redusă, în localitate urmările unei astfel de manevre putând fi din cele mai grave .
De asemenea, instanța mai are în vedere și modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea recurentului petent, constant de negare a situației de fapt, în condițiile existenței planșelor foto și a înregistrării video, atitudine ce duce la concluzia că petentul nu percepe cu adevărat pericolul în care a pus participanții la trafic și mai ales pietonii, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .
În aceste condiții, petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate a procesului verbal, plângerea acestuia fiind neîntemeiată și trebuia respinsă.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
Cu toate acestea, sentința primei instanțe este netemeinică în ceea ce privește soluția dată excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea, reținând în mod eronat că, intimatul a comunicat procesul verbal cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
În primul rând, instanța de control judiciar reține că, în speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, apelantul intimat a făcut dovada comunicării procesului verbal cu confirmare de primire ( filele 5-7 dosar apel), confirmarea de primire fiind returnată intimatei cu mențiunea „avizat – lipsă domiciliu” deci, ca urmare a expirării termenului de păstrare. În aceste condiții, în acord cu prevederile art. 27 din OG nr. 2/2001, intimata a procedat la comunicarea procesului verbal prin afișare, intimatul petent neputând invoca propria culpă, respectiv lipsa de la domiciliu.
În acest sens, instanța supremă a reținut, într-un recurs în interesul legii că: „………….Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale……… Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.” Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul Competent să Judece Recursul în Interesul Legii, decizia nr. 10 din 10 iunie 2013.
Prin aceeași decizie, instanța supremă a statuat, cu caracter obligatoriu pentru instanțe că: „ În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Or, în speță, apelantul a făcut dovada comunicării procesului verbal prin poștă, cu confirmare de primire așa încât, comunicarea prin afișarea poate fi considerată ca și comunicare legală a procesului verbal, astfel încât, apelantul petent a formulat plângerea în termen.
Așa după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, intimata a încercat transmiterea înscrisului prin poștă, plicul fiind restituit, iar ulterior s-a procedat la afișare. De remarcat împrejurarea că, în aceste condiții, un nou termen de 30 de zile, curge de la data restituirii confirmării de primire.
Cum viza de retur a oficiului poștal poartă data de 14.11.2013 ( fila 6 dosar apel) iar procesul -verbal a fost comunicat prin afișare la adresa din B., ., ., . de 26.11.2013 conform procesului-verbal de comunicare, rezultă că excepția prescripției dreptului de a executa sancțiunea este nefondată, urmând a fi respinsă.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar va admite apelul apelul formulat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași împotriva sentinței civile nr. 525 din 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință pe care o va anula, urmând să respingă excepția prescripției executării sancțiunii.
În aceste condiții, față de prevederile art. 480 alin 3 teza I-a Cod procedură civilă, va fi respinsă plângerea formulată de petentul C. L., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.10.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, împotriva sentinței civile nr. 525 din 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință pe care o anulează.
Respinge excepția prescripției executării sancțiunii.
În baza art. 480 alin 3 Cod procedură civilă, respinge plângerea formulată de petentul C. L., CNP_, cu domiciliul în B., ., ., . și domiciliul procedural ales în B., .. 14, . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.10.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2014.
Președinte, B. D. G. | Judecător, P. C. D. | |
Grefier, M. I. P. |
M.P. 14 Noiembrie 2014
Red/. D.P.C.- 15.12.2014
4 ex.
Judecătoria H.: O. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 709/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 622/2014.... → |
|---|
