Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 393/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 993/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 18 Iunie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 393/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant O. A. M. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată apelul declarat în termen, legal timbrat. De asemenea, ia act de precizarea apelantului în sensul că înțelege să se folosească de probele administrate în fața instanței de fond și având în vedere că nu mai există alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 148 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău a fost respinsă plângerea formulată de petentul O. A. M. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Iași, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință, în baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, obligă pe petent la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal . nr._, încheiat la data de 07.05.2013, petentul a fost sancționat contravențional, potrivit prevederilor art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3, art. 99 alin. 2 și art. 99 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002, cu avertisment și amendă în cuantum total de 225 lei, pentru că a condus un autoturism pe drumurile publice fără a folosi centura de siguranță pe durata deplasării și cu numerele de înmatriculare murdare.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că, susținerile petentului referitoare la existența faptelor contravenționale, vor fi înlăturate, motivat de faptul cǎ abaterile contravenționale nu au fost constatate folosind echipamentul video al poliției, ci prin propriile simțuri (ex propriis sensibus) ale agentului constatator.
Astfel, se arată că, în ceea ce privește fondul prezentei cauze, probatoriul administrat și documentația depusǎ la dosar formează convingerea fermă a instanței că petentul se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Analizând raportul constatator întocmit la data de 28.06.2013, prima instanță stabilește că cele constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție se coroborează cu toate declarațiile și înscrisurile administrate în prezenta cauză. De asemenea, s-a reținut că, raportat la întreg probatoriul administrat în prezenta cauzǎ, cǎ intimata a fǎcut dovada sǎvârșirii de cǎtre petent cu vinovǎție a faptelor contravenționale descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenție, agentul constatator raportând faptul cǎ petentul a condus un autoturism pe drumurile publice fără a folosi centura de siguranță pe durata deplasării și având numerele de înmatriculare murdare. Astfel, instanța constată că intimata a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care a beneficiat petentul la începutul acestei proceduri judiciare contravenționale.
Or, în aceste condiții de rǎsturnare a prezumției de nevinovǎție prin administrarea de probe, dat fiind faptul cǎ intimata a fǎcut dovada sǎvârșirii de cǎtre petent a faptelor contravenționale, petentul era cel care trebuia sǎ facǎ dovada corespunzǎtoare cǎ nu a sǎvârșit faptele, însă acest lucru nu a fost realizat. În aceastǎ ordine de idei, instanța de fond a înlăturat declarația martorului propus de petent, numita O. P. M., ca nesincerǎ și pǎrtinitoare, motivat de faptul cǎ ea nu se coroboreazǎ cu celelalte mijloace de probǎ administrate în prezenta cauzǎ, respectiv raportul din data de 28.06.2013.
Instanța de fond a mai reținut că faptele petentului constând în conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a folosi centura de siguranță pe durata deplasării și având numerele de înmatriculare murdare, constituie contravenții care se sancționează cu avertisment și amendă, conform prevederilor legale mai sus analizate.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța reține și faptul că în prezenta cauzǎ au fost respectate dispozițiile alin. 3 ale art. 21 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că sancțiunile se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prima instanță reține de asemenea că numai prin aplicarea și executarea efectivă a sancțiunii amenzii contravenționale se poate realiza scopul prevăzut de legiuitor și care constă în determinarea contravenientului de a respecta pe viitor toate prevederile legale în materie rutierǎ, în condițiile în care pentru una dintre contravențiile reținute s-a aplicat deja sancțiunea avertismentului.
În consecință, având în vedere că petentul se face vinovat de săvârșirea faptelor mai sus menționate, instanța de fond a apreciat drept neîntemeiată prezenta plângere formulată de către petent împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.05.2013, încheiat de intimată, și a respins-o ca atare.
Având în vedere soluția dată în cauză, de respingere a plângerii petentului, în baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, petentul a fost obligat la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul O. A. M., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului, petentul a arătat că hotărârea apelată este netemeinică deoarece, raportat la ansamblul probelor administrate în cauză.
Apelul nu a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță .
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal . nr._, încheiat la data de 07.05.2013, petentul a fost sancționat contravențional, potrivit prevederilor art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3, art. 99 alin. 2 și art. 99 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002, cu avertisment și amendă în cuantum total de 225 lei, pentru că a condus un autoturism pe drumurile publice fără a folosi centura de siguranță pe durata deplasării și cu numerele de înmatriculare murdare.
Dispoziții legale incidente:
OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002: art. 99 alin 1 pct. 16:„ (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevazută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: 16. conducerea unui vehicul ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare sunt deteriorate, murdare ori acoperite cu gheata sau zăpada de natura a împiedica identificarea numărului de înmatriculare sau de înregistrare;;;” art. 108 alin 1 lit. a pct. 3: „ (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este fondat, sentința instanței de fond fiind, nelegală și netemeinică .
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile recurentului fiind nefondate.
Astfel, instanța de control judiciar reține că, din probatoriul administrat în cauză rezultă că apelantul petent nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale.
Referitor la temeinicia procesului verbal, tribunalul reține că, în mod netemeinic și legal instanța a apreciat înlăturat declarația martorului O. P. Mihala, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză. Este de remarcat împrejurarea că, în parte, declarația martorului se coroborează cu raportul agentului constatator, în sensul în care, din ambele probe rezultă că, petentul nu a fost sancționat la momentul la care a fost reperat inițial de agentul de poliție ci ulterior. Sinceritatea martorului se apreciază în funcție de mai multe elemente, cum ar fi relația cu părțile, măsura în care este interesat în cauză, izvorul informațiilor iar apoi instanța va determina în ce măsură aceasta corespunde realității în funcție de vârstă, sănătate, profesie dar și de timpul trecut de la data producerii evenimentului relatat . Sub aspectul relevanței declarația martorului poate duce la anularea procesului verbal, având în vedere pe de o parte că, acesta a confirmat o situație de fapt susținută de către recurentă prin plângere iar pe de altă parte că, acesta ( martorul) a expus situația de fapt percepută ex propriis sensibus.
Or, multitudinea detaliilor oferite de martor denotă că acesta își amintește cu claritate situația de fapt cu privire la care a fost interogat.
Pe de altă parte, nu există vreo justificare reală pentru care instanța să aprecieze ca nesinceră declarația martorului, gradul de rudenie neputând determina de plano o astfel de apreciere cu atât mai mult cu cât, intimatul nu a formulat nicio opoziție la audierea acestui martor.
În afară de faptul că, în speță, petentul a făcut dovada contrară prin administrarea probei testimoniale ( intimatul apelant a confirmat tacit audierea martorului, rudă cu petentul, conform art. 315 alin 2), din raportul din 28 iunie 2013 ( filele 17 -18), rezultă că, motivul real al sancțiunilor aplicate l-a reprezentat manifestarea petentului ca răspuns la semnalul agenților „a gesticulat cu mâinile în aer”. Agentul constatator a mai precizat de asemenea că a decis să îl sancționeze pe petent observând că acesta avea „o discuție contradictorie cu colegii mei”
De altfel, din același raport, rezultă că, petentul nu a fost oprit la momentul la care a fost văzut prima dată de agenții de poliție, atunci când a fost redirecționat ci ulterior, ceea ce confirmă susținerile petentului întrucât, faptele imputate petentului trebuiau și puteau fi constatate la primul contact vizual însă, sancțiunea și implicit constatarea faptei s-au produs ulterior, ca pedeapsă a petentului că gesticulat cu mâinile și a purtat o discuție contradictorie cu agenții de poliție.
Față de aceste considerente, rezultă că există cel puțin un dubiu cu privire la săvârșirea faptelor imputate petentului, dubiu care nu poate decât să îi profite acestuia.
În aceste condiții, nu există vreun motiv pertinent pentru care să se înlăture declarația martorului propus de către apelant, declarație care, alături de dubiul ce rezultă din situația de fapt prezentată de agentul constatator, înlătură prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va admite apelul formulat de petentul O. A. M. împotriva sentinței civile nr. 148 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință pe care o va schimba în tot, urmând să admită plângerea formulată de petentul O. A. M. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 07.05.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, să anuleze procesul verbal de contravenție și să exonereze petentul de plata amenzii contravenționale de 225 lei, aplicată prin același proces verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de petentul O. A. M. împotriva sentinței civile nr. 148 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință pe care o schimbă în tot.
Admite plângerea formulată de petentul O. A. M., CNP_, cu domiciliul în B., .. 47 A, jud. B. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 07.05.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ din 07.05.2013 și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale de 225 lei, aplicată prin același proces verbal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
L.M. Iunie 2014
Red/. D.P.C.-15.07.2014
2 ex.
Judecătoria Hîrlău:C. M. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 391/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 394/2014.... → |
|---|
