Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 460/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 460/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 28015/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 19 Iunie 2014
Președinte - B. D. G.
Judecător P. C. D.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 460 CA/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI - BIROUL RUTIER și pe intimat H. M. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: verificând din oficiu competența, în cf. cu disp art 131 NCPC instanța se constată competentă în soluționarea prezentului apel formulat în termen, motivat, și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr_ din19.11.2013, pronuntata de Judecatoria Iasi, a fost admisa plingerea formulata de petentul H. M., in contradictor cu intimat IPJ Iasi.
Se retin in considerentele sentintei urmatoarele imprejurari: Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 25.08.2013, petentul H. M. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că la data menționată, a condus autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_ pe DE 583, iar la km 59+900 a fost înregistrat de aparatul radar rulând cu o viteză de 107 km/h.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul criticilor petentului cu privire la neutilizarea modelului prevăzut în anexa 1D, instanța reține că, astfel cum prevede art. 181 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, în ipoteza în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, actul sancționator trebuie să cuprindă rubrica „înregistrat cu”, rubrică ce impune menționarea unor date apte să identifice aparatul radar. Astfel, deși procesul-verbal contestat în prezenta cauză nu conține mențiunile prevăzute de anexa 1D prin raportare la specificul contravenției reținute în sarcina petentului, instanța reține că absența acestor elemente nu atrage nulitatea actului sancționator în condițiile în care petentul nu a indicat și nici nu a făcut dovada vătămării suferite.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii formulate, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt netemeinice.
Cu toate acestea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește că materia contravențională poate fi asimilată celei penale, prin utilizarea de criterii alternative ce au fost determinate în jurisprudența sa, respectiv criteriul calificării interne, natura faptei incriminate, precum și scopul și severitatea sancțiunii aplicate. Având în vedere faptul că, prin raportare la primul criteriu enunțat, materia contravențională nu este subscrisă celei penale, instanța va proceda la analiza concretă a cauzei cu prin raportare la celelalte două condiții. Astfel, un prim aspect analizat îl constituie natura faptei incriminate. În ipoteza în care textul normativ se adresează tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, atunci aceasta este de aplicabilitate generală, atrăgând incidența art. 6 CEDO sub aspect penal (Bendenoun împotriva Franței).
Verificând existenta acestui element în cauză, instanța constată că OUG nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, rațiunea urmărită de legiuitor prin incriminarea faptelor săvârșite de petent fiind constituită de protejarea siguranței pe drumurile publice, un obiectiv general, ca mecanism de represiune și protecție ce vizează fiecare individ ca parte integrantă a unei societăți.
Un al doilea element analizat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate. În cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu prezintă ca finalitate acoperirea un prejudiciu material produs, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată în abstract ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește criteriul gravității sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu cea efectiv aplicată (cauzele Campbell și Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În considerarea acestor ultime două criterii, instanța apreciază că fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 îndeplinește criteriile statuate de Curte în vederea reținerii unei acuzații în materie penală.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 25.08.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, atrăgând necesitatea unui probatoriu care să stabilească, dincolo de orice dubiu, veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Instanța reține că stabilirea neechivocă a depășirii vitezei legale cu 57 km/h, imputate petentului, nu a fost dovedită de către intimat prin probatoriul administrat, prin raportare la specificul constatării contravenției, deși în cuprinsul întâmpinării au fost indicate ca mijloace de probă planșele fotografice și înregistrarea video efectuată, aceste elemente nu au fost depuse la dosarul cauzei, cu toate că instanța a amânat judecata în mod succesiv, citând intimatul cu mențiunea anexării documentației care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
Din considerentele arătate, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cuprinde constatări personale ale agentului constatator, care nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, din care rezultă că petentul, aflat la volanul autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare_, nu a încălcat dispozițiile legale, depășind viteza legală cu 57 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h.
Prin urmare, instanța nu poate da eficiență constatărilor personale ale agentului consemnate în cuprinsul procesului-verbal sancționator, întrucât nu au fost furnizate elemente care să susțină, sub aspect probatoriu, cele reținute în sarcina petentului.
În considerarea celor anterior expuse, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._/25.08.2013 nu corespunde realității faptice, fiind netemeinic, astfel încât urmează să admită plângerea, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001.
În baza art. 453 NCPC, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Impotriva acesi sentinte, in termen legal a declarat apel organul constatator I. de Politie Judetean Iasi, solicitand admiterea acestuia, schimbarea sentintei si respingerea plangerii .
Astfel, arata apelanta faptul ca inregistrarea video dovedeste, mai presus de orice indoiala rezonabila, ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului a fost savarsita intocmai cum a fost descrisa de catre agentul constatator.
.In drept, art 480 alin 2 cpc.
Intimatul H. M. I. a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului si mentinerea solutiei primei instante, din plansele foto nereisind faptul ca ar fi fost la km 39+900.
Nu au fost administrate probe noi in apel.
Analizand apelul prin prisma probatoriului administrat in fata primei instante, raportat la caracterul devolutiv al caii de atac, Tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt .
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev de art 102 al 3 lit e din OUG 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_ pe DE 583, iar la km 59+900 a fost înregistrat de aparatul radar rulând cu o viteză de 107 km/h.
Cu privire la legalitatea actului sancționator, tribunalul apreciază că acesta cuprinde mentiunile obligatorii, prevazute de art 17 din OG 2/2001 sub sanctiunea nulitatii absolute.
Analizand pe fond continutul procesului – verbal, tribunalul retine ca acesta cuprinde toate elementele prevăzute în anexa 1 D din H.G. nr. 1391/2006. Instanța de control constată că măsurătoarea și înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de către petent au fost efectuate de un cinemometru care era verificat metrologic, și care era utilizat de către un operator radar atestat regulamentar .De asemenea, din analiza imaginilor surprinse de aparatul radar, tribunalul a apreciat ca nefondata apararea petentului, potrivit careia nu ar putea fi identificat autoturismul condus de acesta.
Prin urmare, tribunalul consideră că procesul – verbal este redactat legal, fapta a fost probată prin mijloace tehnice omologate și avizate corespunzător, iar sancțiunea a fost corect individualizată.
În consecință, în baza art.480alin 2 Cod procedură civilă, apelul va fi admis iar sentinta va fi schimbata, in sensul respingerii plangerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași împotriva sentinței civile nr._ din 19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în tot.
Respinge plângerea formulată de petentul H. M. I., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., jud. Iași împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 25.08.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2014.
.
Președinte, B. D. G. | Judecător, P. C. D. | |
Grefier, L. A. |
L.A. 23 Iunie 2014
RED TEHNORED GBD
JUD FOND T. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 396/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 446/2014.... → |
|---|
