Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 394/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 1729/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 18 Iunie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 394/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI și pe intimat E. I. M. la cab. Av.A. C. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție p.v. ..P. nr_.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: avocat I. A. C., pentru intimat, lipsă reprezentantul apelantului.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. I., pentru intimat, învederează instanței că nu mai are alte solicitări.
Instanța, văzând că nu mai există alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri pe cererea de apel.
Av. I., pentru intimat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legal și temeinică față de considerentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării și pe care le reiterează oral în fața instanței de judecată; fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr 280 din 20.02.2014 Judecătoria H. a admis în parte plângerea formulată de petentul E. I. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași. A anulat în parte procesul-verbal de contravenție . nr._/14.09.2013 întocmit de IPJ Iași-Poliția Orașului H. sub aspectul contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002-R. A înlăturat sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile aplicate petentului pentru contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002-R.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 20.09.2013 sub nr._ petentul E. I. M., domiciliat în . Valea L., ..42, jud. Iași, CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat A. C. I., cu sediul în municipiul Iași, ..4, ., cabinet nr.10 (persoană împuternicită cu primirea actelor de procedură avocat I. A. C.) a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.09.2013 întocmit de IPJ Iași- Poliția Orașului H..
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că la data de 14.09.2013 în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare B 202 pe DE de 58, a fost oprit în trafic de un echipaj al Poliției Orașului H. sub pretextul încălcării limitei de viteză legală și a nerespectării regulilor privind depășirea. A mai arătat petentul că nu contestă legalitatea actului de constatare și sancționare contravențională, ci criticile sale vizează strict netemeincia procesului-verbal de contravenție. În acest sens, petentul a invocat dispozițiile art.11 din OG nr.2/2001 care reglementează starea de necesitate, ca și cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei. Astfel, petentul a arătat că pretinsa nerespectare a regulilor privind depășirea s-a consumat în modul următor: un autoturism marca Audi care se afla parțial pe partea carosabilă, parțial în afara acesteia, cu semnalele de avarie pornite, s-a pus în mișcare fără a se asigura, fiind iminent un impact cu autoturismul la volanul căruia se afla petentul, în interiorul căruia se mai aflau alte două persoane. A mai arătat petentul că pentru a evita o coliziune, s-a asigurat că din sens contrar nu circula un alt vehicul și în condiții de deplină vizibilitate, a ales să efectueze o manevră de depășire a autoturismului marca Audi. Astfel petentul a menționat că elementele de fapt care au condus la constatarea contravenției îndeplinesc condițiile cumulative ale stării de necesitate, respectiv: fapta să fie săvârșită ca urmare a unui pericol neprevăzut (angajarea în mers a autoturismului marca Audi fără asigurarea prealabilă în premomentul trecerii autoturismului conduse de petent prin dreptul acestuia), pericolul să fie iminent (continuarea deplasării pe aceeași bandă de circulație ar fi condus la un impact inevitabil), pericolul să fie real, pericolul să fie inevitabil, în sensul că producerea lui să nu poată fi înlăturată decât prin săvârșirea faptei contravenționale (impactul nu putea fi evitat decât prin schimbarea direcției de deplasare a autoturismului condus de petent), fapta să fie săvârșită pentru a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului, a altei persoane, un bun material sau un interes public ( deznodământul unui impact presupunea cu certitudine producerea unei vătămări fizice și a unor daune materiale), prin săvârșirea contravenției să nu se producă, în mod conștient, urmări mai grave decât în cazul în care făptuitorul contravenției nu ar fi intervenit ( petentul a acționat astfel încât să nu afecteze siguranța circulației rutiere ). În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina sa, privind depășirea limitei legale de viteză, petentul a arătat că este convins de faptul că la momentul constatării contravenției nu se deplasa cu viteza pretins a fi înregistrată de aparatul radar. De asemenea, petentul a arătat că atât marja de eroare a aparatului radar, cât și verificarea metrologică a acestuia vor conduce la concluzia că încadrarea juridică dată faptei a fost făcută în mod eronat.
Totodată, petentul a arătat că fapta constând în depășirea limitei legale de viteză prezintă un grad redus de pericol social, în condițiile în care pe respectivul sector de drum nu era trafic, nu existau pietoni sau alte obstacole pe partea carosabilă, zona fiind cu vizibilitate ridicată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002, petentul solicitând, în dovedire, încuviințarea probei testimoniale cu martorul Ț. M., precum și proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a solicitat depunerea de către intimat a certificatului de omologare a aparatului radar, a datelor privind parametrii tehnici de funcționare a acestui aparat, a buletinului de verificare metrologică, a autorizației de operator radar și a ordinului de serviciu ale agentului constatator. Petentul a anexat la plângerea formulată copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe procesul-verbal de contravenție contestat, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( filele 6-7). De asemenea, la dosarul cauzei a fost depusă împuternicirea avocațială a d-lui avocat I. A. C., apărătorul petentului ( fila 8).
Constatând că plângerea cuprinde ansamblul elementelor prevăzute de art.194-197 din NCPC, instanța a dispus comunicarea acesteia către intimatul IPJ Iași care, în termen legal, a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulate.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție . nr._ pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.102 alin.3 lit.e și art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002-R, constând în aceea că la data de 14.09.2013 a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58 Maxut, iar la km 30+400 m a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 87 km/h. Totodată, acesta a efectuat manevra de depășire neregulamentară a unui alt autoturism, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea Interzisă.
În drept, intimatul a invocat disp. art.148, 205, 315 din C., OG nr.2/2001, OUG nr.15/2002-R, HG nr.1391/2006, iar ân dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe foto și înregistrarea pe suport tehnic a faptei contravenționale.
Instanța a procedat la comunicarea către petent a întâmpinării formulate de intimat, însă petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
La solicitarea instanței, intimatul IPJ Iași a înaintat documentația care a stat la baza întocmirii actului de constatare și sancționare contravențională, respectiv raportul agentului constatator, planșe foto, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul de operator radar al agentului constatator și înregistrarea pe suport tehnic a faptelor (filele 21-27 dosar).
În temeiul dispozițiilor art.131 alin.1 din NCPC, instanța a verificat și constatat competența materială și teritorială de a soluționa cauza, conform art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002-R.
În temeiul art.258 din NCPC, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și înregistrarea pe suport tehnic a faptelor, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul Ț. M., apreciind că acestea sunt pertinente, utile și concludente pentru soluționarea cauzei.
În cursul judecății, instanța a procedat la audierea martorului încuviințat pentru petent, depoziția dată de acesta fiind atașată la fila 36 dosar. De asemenea, petentul a depus la dosarul cauzei două planșe foto ( filele 37-38). În ședință publică, s-a procedat la vizionarea CD-ului conținând înregistrarea video a faptelor contravenționale.
Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 14.09.2013 orele 16.08 agentul constatator A. C. din cadrul IPJ Iași-Poliția Orașului H. a întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care a aplicat petentului E. I. M. sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din același act normativ, precum și sancțiunea complementară constând în aplicarea a 4 puncte de penalizare.
Pentru a aplica aceste sancțiuni, agentul constatator a reținut că la data de 14.09.2013, orele 16.07, petentul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58 Km 30+400 m cu viteza de 87 km/h. De asemenea, a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a unui autoturism pe marcajul longitudinal continuu, trecând peste acesta, abaterile fiind filmate cu aparatul radar marca Autovision.
Petentul a fost de față la momentul întocmirii procesului-verbal, agentul constatator consemnând la rubrica Alte mențiuni obiecțiunile petentului, acesta precizând că a efectuat manevra de depășirea unui autoturism marca Audi aflat pe avarii în staționare. Petentul a semnat actul de constatare și sancționare contravențională.
Plângerea a fost introdus în termen legal, de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal de contravenție.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța observă că acesta respectă, din punct de vedere formal, toate cerințele imperative statuate de art. 16 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu, în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, urmează ca instanța să verifice în ce măsură probele administrate în cauză sunt apte să susțină prezumția de veridicitate a procesului-verbal sau, dimpotrivă, să facă dovada contrarie celor reținute în sarcina petentului.
În acest sens, instanța constată, pe de o parte, că prin plângerea formulată petentul a recunoscut faptul că la data de 14.09.2013 a efectuat o manevră de depășire a unui autoturism marca Audi în mod neregulamentar, respectiv pe linia continuă, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității Maxut, jud. Iași.
Pe de altă parte, instanța observă că petentul a invocat, în apărare, existența unei cauze de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, respectiv starea de necesitate, precizând că a fost nevoit să efectueze acea manevră neregulamentară de depășire, având în vedere faptul că autoturismul marca Audi se afla parțial pe partea carosabilă, parțial în afara acesteia, cu semnalele de avarie pornite, iar la un moment dat acesta s-a pus în mișcare fără a se asigura, fiind iminent un impact cu autovehiculul condus de petent, astfel încât, în aceste împrejurări, pentru a evita o coliziune, petentul a efectuat manevra de depășire pe linia continuă.
La solicitarea petentului, în cauză a fost audiat martorul Ț. M. ( fila 36), intimatul depunând la dosar probe suplimentare în susținerea prezumției de temeinicie a actului de constatare și sancționare contravențională, respectiv planșe foto și înregistrarea pe suport tehnic a faptei.
În urma vizionării înregistrării pe suport tehnic a faptelor reținute în sarcina petentului, instanța observă că aceasta surprinde momentul în care petentul, aflat la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ a efectuat manevra de depășire a unui autoturism marca Audi pe linia continuă, cu viteza de 82 km/h.
Constatând, așadar, că fapta de depășire neregulamentară reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat este confirmată de probatoriul administrat în cauză, instanța va analiza în continuare în ce măsură susținerile petentului în sensul săvârșirii acestei fapte în condițiile stării de necesitate sunt confirmate pe bază de probe.
În acest sens, instanța observă că înregistrarea pe suport tehnic a faptei nu permite observarea momentului în care petentul s-a angajat în depășirea autoturismului marca Audi, având în vedere faptul că inițierea acestei manevre a avut loc înainte de . aparatul radar utilizat de organele de poliție a fost astfel amplasat încât putea filma doar imagini surprinse după ..
Prin urmare, pe baza înregistrării video depuse de intimat, instanța se află în imposibilitate obiectivă de a constata modul de derulare a evenimentelor, respectiv de a verifica realitatea aspectelor invocate de petent prin plângerea formulată.
În consecință, instanța va analiza în continuare restul materialului probator administrat în cauză.
În acest sens, instanța observă că susținerile petentului conform cărora în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ un autoturism marca Audi care se afla în staționare pe partea dreaptă a părții carosabile s-a pus în mișcare fără a se asigura, forțându-l astfel pe petent să efectueze manevra de depășire pentru a evia o coliziune sunt confirmate de martorul Ț. M., persoană care la data respectivă se afla în autovehiculul condus de petent.
Astfel, fiind audiat în cauză, martorul a arătat că în timp ce se deplasa cu autoturismul condus de petent din direcția H. –B. ( aflându-se pe bancheta din spatele șoferului), la ieșirea din orașul H. la un momentdat, de pe un scuar lateral s-a pus în mișcare deodată, fără să se asigure, un autoturism al cărui șofer a accelerat, astfel încât petentul a fost nevoit să intre pe contrasens pentru a evita un impact, martorul precizând, totodată, că și în situația în care petentul ar fi frânat și și-ar fi păstrat direcția de mers acesta nu ar fi avut cum să evite coliziunea cu autoturismul ce rula în fața sa ( fila 36).
Instanța constată, așadar, că susținerile petentului sunt confirmate de martorul audiat la solicitarea acestuia. Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat anterior, instanța constată că proba cu înregistrarea pe suport tehnic a faptei depusă de intimat la dosar nu este în măsură a elucida fără urmă de dubiu modul de desfășurare a a evenimentelor, în condițiile în care acesta nu surprinde momentul inițierii manevrei de depășire (culpa în acest sens aparținând intimatului, având în vedere modul defectuos de amplasare a aparatului radar, cu consecința surprinderii parțiale a faptei). Totodată, instanța constată că în afara probei tehnice depuse la dosar, intimatul nu a adus alte probe suplimentare în susținerea temeinciei actului de constatare și sancționare contravențională. În acest sens, instanța observă că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu a fost inserat numărul de înmatriculare al autoturismului depășit de petent, acesta neputând fi identificat nici pe baza înregistrării video a faptei. Or, audierea șoferului autovehiculului marca Audi ar fi fost importantă în cauză, acesta putând să confirme sau, dimpotrivă, să infirme apărarea petentului.
În consecință, în lipsa unor dovezi concludente ale intimatului, având în vedere proba testimonială administrată în cauză care confirmă apărarea petentului, ținând cont, totodată, de principiul de drept in dubio pro reo ( aplicabil și în materie contravențională, conform jurisprudenței CEDO în materie), instanța reține că petentul a făcut dovada aspectelor invocate prin plângerea formulată.
În consecință, instanța urmează a analiza în ce măsură, raportat la situația de fapt reținută, în speță este incidentă o cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.
Observă instanța că petentul a invocat prin plângerea formulată săvârșirea faptei în stare de necesitate.
Sub acest aspect, instanța consideră că punerea în mișcare bruscă și fără a se asigura în prealabil a autoturismului marca Audi, cu consecința depășirii acestuia de către petent pe linia continuă trebuie analizată din perspectiva cazului fortuit și nu a stării de necesitate, consecințele reținerii acestuia fiind, de altfel, identice.
Astfel potrivit art.11 alin.1 din OG nr.2/2001 ( act normativ ce constituie dreptul comun în materie contravențională),caracterul contravențional al faptei este înlăturat, printre altele, în situația cazului fortuit.
O.G. 2/2001 nu definește, ci doar enumără cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, sens în care se iau în considerare definițiile date în codul penal, respectiv art. 47 din Vechiul Cod Penal ( respectiv art.31 din Noul Cod penal), text care precizează că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută.
Imprevizibilitatea la care se referă acest text de lege este însă o imprevizibilitate obiectivă, în sensul că nici o altă persoană, aflată în locul făptuitorului, să nu fi avut posibilitatea prevederii survenirii întâmplării și efectelor acesteia.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că punerea în mișcare a autoturismului marca Audi care staționa pe partea dreaptă a părții carosabile fără să se asigure (în condițiile în care avea și obligația de a acorda prioritate autovehiculelor aflate în mișcare) a constituit o împrejurare imprevizibilă obiectiv pentru petent, ca de altfel pentru orice altă persoană în situația lui.
În consecință, instanța apreciază că manevra de depășire neregulamentară a fost efectuată de petent fără vinovăție, în condițiile cazului fortuit, motiv pentru care răspunderea sa contravențională nu poate fi atrasă sub aspectul contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 –R.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, prevăzută de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002, constând în fapta de a circula în incinta localității cu viteza de 82 km/h, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește însă sarcina probei, în cazul contravențiilor care se referă la nerespectarea vitezei maxime legale admise pe un anumit sector de drum public, aceasta aparține agentului constatator, procesul-verbal de contravenție făcând dovada asupra stării de fapt numai atunci când este însoțit de anumite dovezi de natură tehnică cu privire la săvârșirea contravenției.
În acest sens, instanța notează că în cauza de față intimatul IPJ Iași a depus la dosarul cauzei documentația aferentă procesului-verbal de contravenție, respectiv înregistrarea video a faptei contravenționale, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, planșe foto, precum și atestatul de operator radar al agentului constatator.
Prin urmare, urmează ca instanța să verifice în ce măsură probele administrate în cauză sunt apte să susțină prezumția de veridicitate a procesului-verbal sau, dimpotrivă, să facă dovada contrarie celor reținute în sarcina petentului.
Instanța, în urma vizionării înregistrării video depuse de intimat în susținerea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, constată că aceasta surprinde săvârșirea faptei contravenționale de către petent, înregistrarea realizată cu echipamentul video-radar Autovision, amplasat pe autospecializata de serviciu a Poliției Orașului H.- C. Rutier marca Dacia, cu nr. de înmatriculare MAI_, confirmând aspectele reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare contravențională, respectiv faptul că la data de 14.10.2013 petentul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, localitatea Maxut, jud. Iași, km 30 +400 m, cu viteza de 82 km/h, în condițiile în care viteza maximă admisă în localitate este de 50 km/h, conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2001 republicată.
De asemenea, instanța reține că aparatul radar marca Autovision, utilizat la constatarea contravenției și menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, îndeplinea condițiile impuse de dispozițiile art. 4.3. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, în sensul că acesta fusese verificat din punct de vedere metrologic, astfel cum rezultă din cuprinsul buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 03.04.2013 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, cu termen de valabilitate pentru un an de zile, aflat la fila 24 dosar .
Totodată, instanța reține că agentul constatator A. C. era, la data constatării faptei contravenționale, o persoană abilitată în utilizarea aparatelor radar, aspect care reiese din cuprinsul atestatului de operator radar nr._ emis pe numele acestuia de către IPJ Iași- Serviciul Rutier, la data de 26.03.2010 ( fila 25 dosar).
Față de aceste considerente, constatând că probele administrate în cauză confirmă fără urmă de dubiu săvâșirea acestei fapte de către petent, apreciind că petentul a acționat cu vinovăție ( neputându-se susține că reținerea cazului fortuit cu privire la efectuarea neregulamentară a manevrei de depășire se extinde și cu privire la această faptă), instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la sancționarea contravențională a petentului E. I. M. pentru contravenția prevăzută de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002-R.
Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii aplicate petentului pentru această contravenție, instanța constată că agentul constatator l-a sancționat pe petent cu avertisment, cea mai blândă dintre sancțiunile contravenționale principale, precum și cu sancțiunea complementară constând în aplicarea a 4 puncte de penalizare, conform art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002-R.
În acest sens, având în vedere gradul de pericol social al faptei, instanța apreciază că sancțiunile aplicate au fost în mod just individualizate, fiind în măsură a asigura realizarea scopului punitiv, dar mai ales preventiv al sancțiunilor contravenționale, atrăgând atenția petentului asupra consecințelor faptei comise și asupra riscului la care se expune pe sine, dar și pe ceilalți participanți la trafic, prin conducerea autoturismului cu o viteză mult peste limita legală .
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea formulată, va anula în parte procesul-verbal de contravenție . nr._/14.09.2013 întocmit de IPJ Iași - Poliția Orașului H. sub aspectul contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002-R, va înlătura sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile aplicate petentului pentru contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002-R și va menține restul dispozițiilor din actul de constatare și sancționare contravențională contestat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Inspectoratul de Poliție Județean Iași , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, Inspectoratul de Poliție Județean Iași a arătat că cinemometrul etalează simbolul F ceea ce denotă că operatorul radar a activat opțiunea Fastest, situație în care în dreptul literei F este afișată viteza țintă celei mai rapide, în cauza dedusă judecății fiind vorba despre vehiculul condus de către petent, iar împreună cu simbolul T este evidențiată viteza autoturismului care circulă mai încet, adică a autovehiculului depășit.
Apelanta a susținut că nu poate fi primită susținerea instanței de fond conform căreia autoturismul marca Audi depășit de către intimat s-a înscris intempestiv în circulație fără a se asigura dat fiind faptul că acesta circula lângă axul drumului, cu viteza de 53 km/h în limitele permise pentru acel drum Or, pentru a ajunge la asemenea poziție și la asemenea viteză de deplasare, autoturismul în cauză ar fi trebuit să efectueze manevra de a se pune în mișcare cu mult înainte ca intimatul să fi inițiat depășirea neregulamentară. Persoana sancționată nu a circulat cu viteza prevăzută pentru acel sector de drum și nu poate invoca impreviziunea.
În situația în care susținerile intimatului ar fi adevărate, deși înregistrarea video evidențiază o altă situație, prin efectuarea depășirii imputate, acesta a creat un pericol abstract mai mare pentru ceilalți participanți în trafic, decât dacă ar fi frânat pentru a permite autovehiculului din față să se încadreze în circulație, deoarece pătrunzând pe sensul opus de mers într-o zonă unde vizibilitatea este redusă, sub un pod și înainte de curbă, partea carosabilă fiind marcată de o linie simplă continuă, încălcând astfel dispozițiile art 120 al 1 lit c, d și i din Hotărârea de Guvern 1391/2006, a existat posibilitatea unei coliziuni frontale cu un eventual vehicul care ar fi circulat pe sens opus.
În apel, apelanta a depus înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului. Pentru a evita o coliziune care ar fi condus în mod cert la producerea unor vătămări corporale atât persoanelor aflate în autoturismul condus de către petent, cât și ocupanților autoturismului Audi, dar și evidente pagube materiale, s-a asigurat că din sens contrar nu venea un alt vehicul și în condiții de deplină vizibilitate a ales să efectueze o manevră de evitare a autoturismului marca Audi.
Examinând actele și lucrările dosarului, analizând hotărârea apelată în conformitate cu disp.art.476 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Petentul a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție . nr._ cu sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din același act normativ, precum și sancțiunea complementară constând în aplicarea a 4 puncte de penalizare.
În fapt s-a reținut că la data de 14.09.2013, orele 16.07, petentul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58 Km 30+400 m cu viteza de 87 km/h. De asemenea, a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a unui autoturism pe marcajul longitudinal continuu, trecând peste acesta, abaterile fiind filmate cu aparatul radar marca Autovision.
Petentul a fost de față la momentul întocmirii procesului-verbal, agentul constatator consemnând la rubrica Alte mențiuni obiecțiunile petentului, acesta precizând că a efectuat manevra de depășirea unui autoturism marca Audi aflat pe avarii în staționare.
Potrivit art 100 al 3 lit e din OUG nr 195/2002: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a nerespectării regulilor privind depășirea.
Instanța de fond a reținut în mod corect, analizând susținerile părților și probele administrate în cauză, că petentul a fost forțat de către conducătorul autoturismului Audi care s-a pus în mișcare fără a se asigura, să efectueze manevra de depășire pentru a evita o coliziune. Nu a putut fi identificat conducătorul autoturismului marca Audi pentru a fi audiat. Din înregistrarea video, nici din alte înscrisuri nu rezultă nr de identificare al autoturismului marca Audi.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, contată legală și temeinică hotărârea instanței de fond și în conformitate cu disp.art.480 Cod procedură civilă va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași împotriva sentinței civile nr. 280 din 20.02.2014 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
Redactat/ tehnoredactat PE
Judecător fond A. M. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 393/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 396/2014.... → |
|---|
