Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 396/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 9566/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 18 Iunie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 396/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant .-LA SEDIUL SOCIETĂȚII PROFESIONALE DE ASISTENȚĂ ,CONSULTANȚĂ ȘI REPREZENTARE JURIDICĂ IRA EXPERT CONSULTING SRL, apelant S.C. S. E. S.R.L. și pe intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție COMPLETARE DISPOZITIV.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că părțile au fost legal citate pentru acest termen; apelanta a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată apelul declarat în termen, motivat, scutit de la plata taxei de timbru și având în vedere că nu mai există alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 20.09.2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. E. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL N-E III- MUN. SUCEAVA, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/04.03.2013 și a fost anulat în parte procesul verbal contestat, în ceea ce privește reținerea în sarcina petentei a faptei contravenționale prevăzută de dispozițiile art.8 alin.1 pct.17 din O.G. nr.37/2007 și sancționată în baza art.9 alin.1 lit.a ) din O.G. nr.37/2007.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/04.03.2012 încheiat de agent constatator din cadrul Inspectoratului de stat pentru control în transport rutier –I. teritorial nr.3 Iași petenta din cauza de față a fost sancționată contravențional cu: amendă în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea abaterii contravenționale prevăzută și sancționată prin dispozițiile art.8 alineat 1 punctul 17 din O.G. nr.37/2007 și cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea abaterii contravenționale prevăzută și sancționată prin dispozițiile art.4 punctul 56.3 din O.G. nr.69/2012.
Se arată de asemenea că, în același proces verbal, s-a reținut ca situație de fapt că la data de 04 martie 2013, cu ocazia controlului efectuat la sediul petentei din localitatea Tomești, județ Iași, nu au fost prezentate inspectorilor intimatei, parte din verificările tahografice (nu existau descărcări ale cartelelor conducătorilor auto și ale tahografelor digitale utilizate și nici stocări ale acestor date) și nu au fost prezentate nici avizele medicale și psihologice ale conducătorilor auto.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Potrivit instanei de fond, motivul de nulitatea invocat de petentă constând în aceea că în actul de sancționare nu a fost indicată adresa completă a sediului social al petentei nu poate fi reținut de instanță întrucât petenta nu a dovedit vreo vătămare produsă prin această omisiune a agentului constatator (de a indica . camera) vătămare care să nu poată fi altfel înlăturată decât prin anularea actului de sancționare. Fiind așadar vorba despre mențiuni ale procesului verbal prevăzute de lege sub sancțiunea nulității relative, sancțiune a cărei incidență este condiționată de producerea unei vătămări, care nu a fost susținută și nici dovedită în cauză, instanța, având în vedere și cele stabilite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în apelul în interesul legii, va reține că sub acest aspect procesul verbal nu este afectat de un motiv de nulitate.
În ceea ce privește însă critica petentei legată de necompetența agentului instanța de fond, raportându-se prevederilor art.15 din O.G. 2/2001 ale art. 4, art. 10 din H.G. nr.69/2012, ale 4, art. art.8 alin.1 pct.17, art. 9 din O.G. nr.37/2007 și ale art.2 din O.M.T.I. nr.1058/2007 pentru aprobarea Normelor, a reținut că, atribuțiile de control ale inspectorilor ISCTR, în legătură cu respectarea de către operatorii de transport a perioadelor de conducere, pauzelor si perioadelor de odihna ale conducătorilor auto si al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora, sunt cele stabilite de dispozițiile alineatului 2 al art.2 din O.M.T.I. nr.1058/2007 din care rezultă faptul că acestea se rezumă la verificările în trafic.
Verificarea la sediul social a operatorilor de transport privitor la măsura în care aceștia respectă normele relative la perioadele de conducere, pauze si perioade de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, este în competența exclusivă a agenților constatatori prevăzuți la alineatul 3 din art.2 al OMTI 1058/2007 respectiv „inspectori și/sau de către personalul cu atribuții de control din cadrul Inspecției Muncii - I.M., din subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale”.
Alineatul 4 tratează fără distincție drepturile inspectorilor din ambele categorii vizate de alin.2 și 3, respectiv atât inspectorii ISCTR cât și inspectorii și/sau personalul de control din cadrul Inspecției Muncii astfel se explică referirile la controlul în timpul programului de lucru.
Concluzionând așadar faptul că se confirmă în cauză critica petentei relativă la necompetența organului constatator exclusiv în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de dispozițiile art.8 alin.1 pct.17 din O.G. nr.37/2007, prima instanță a dispus anularea actului de sancționare numai în ceea ce privește această faptă contravențională pentru care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei și a menținut procesul în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de dispozițiile art.4 pct.56.3 din H.G. nr.69/2012 fapta sancționată conform dispozițiile art.7 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta S.C. S. E. S.R.L., considerând-o partial netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului, după expunerea situației de fapt, petenta a arătat că hotărârea recurată este partial netemeinică, numai în ceea ce privește soluția data contravenției prevăzute de art. 4 pct. 56.3 din HG nr. 69/2012 deoarece, în primul rând, procesul verbal este ovit de nulitate absolută pentru că, nu este menționată întreaga adresă a societății.
În al doilea rând, apelanta a susținut că, în mod greșit a fost menținută amenda de 8000 lei determinat de faptul că nu este proproțională cu gradul de pericol social, astfel că, sancțiunea amenzii poate fi înlocuită cu avertismentul.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă și ale art. 7 din OG nr. 2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare prin carea solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică .
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, în temeiul prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/04.03.2012 încheiat de agent constatator din cadrul Inspectoratului de stat pentru control în transport rutier –I. teritorial nr.3 Iași petenta din cauza de față a fost sancționată contravențional cu: amendă în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea abaterii contravenționale prevăzută și sancționată prin dispozițiile art.8 alineat 1 punctul 17 din O.G. nr.37/2007 și cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea abaterii contravenționale prevăzută și sancționată prin dispozițiile art.4 punctul 56.3 din O.G. nr.69/2012.
Dispoziții legale incidente:
HG nr. 69/2012 privind stabilirea incalcarilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind conditiile care trebuie indeplinite pentru exercitarea ocupatiei de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata transportului rutier international de marfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata internationala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sanctiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatarii acestor incalcari: art. 4 pct. 56.3 „ Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 56. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a deține la sediul social unul sau mai multe documente dintre următoarele, după caz: 56.3. avizele medicale și psihologice valabile pentru persoanele cu funcții care concură la siguranța circulației;”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică .
În primul rând, instanța de control judiciar reține faptul că, prin prezentul apel se critică numai soluția soluția data contravenției prevăzute de art. 4 pct. 56.3 din HG nr. 69/2012, referirea fiind făcută exclusiv la sancțiunea ce trebuia aplicată în cauză, săvârșirea faptelor contravenționale fiind recunoscută explict de către apelantă.
În primul rând, instant de control judiciar reține că, în mod temeinic și legal, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia procesului verbal, în limitele expuse prin considerentele sentinței.
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor Art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță . Fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale. Petentei nu i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului sa-și formuleze apărările pe care le considera necesare.
În ceea ce privește susținerea apelantei petente cu privire la nulitatea procesului verbal ca urmare a neindicării întregului sediu al societății, aceasta este nefondată.În acest sens, instanța de control judiciar reține pe de o parte că, art. 17 sancționează lipsa sediului persoanei juridice ceea ce în speță nu este cazul iar pe de altă parte că, incompleta indicare a sediului nu i-a adus petentei nicio vătămare, procesul verbal fiindu-i comunicat iar aceasta din urmă și-a exercitat, în termen, dreptul legal la contestarea actului sancționator.
Referitor la criticile petentei potrivit cărora se impunea înlocuirea amenzii cu avertisemnt, Tribunalul reine că și acestea sunt nefondate.
Astfel, tribunalul reține că, nu se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine corecta individualizare a sancțiunii aplicate față de pericolul social al faptei.
De asemenea, instanța de control judiciar reține că, la aplicarea sancțiunii, intimatul a făcut o corectă apreciere asupra proporționalității sancțiunii aplicate, raportat la gradul de pericol social al faptei
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
În primul rând, instanța reține că, la nivel de regulă generală, limitele sancțiunii reprezintă, un indiciu pentru aprecierea nivelului de pericol social al faptei și că acestea nu pot acapara, ca importanță, celelalte elemente, astfel încât limitele ridicate ale sancțiunii să ducă automat la imposibilitatea înlocuirii amenzii cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât, art. 7, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001 prevede că avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Cu toate acestea, la aplicarea sancțiunii, trebuie avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 21 din OG nr. 2/2001, gradul de pericol social al faptei săvârșite, relațiile sociale ce sunt apărate prin sancționarea unor astfel de fapte, circumstanțele personale ale contravenientului.
Analizând pericolul social al acestui gen contravenții, instanța constată că dispozițiile legale, inclusiv cele comunitare, adoptate pentru reglementarea acestui domeniu de activitate, respectiv O.G. nr. HG69/2012, Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1058/2007 și Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, au ca obiectiv prioritar verificarea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto, creșterea siguranței rutiere și respectarea principiilor concurenței loiale între întreprinderi operatorii de transport rutier.
Așa după cum s-a reținut și în practica judiciară în materie, această contravenție, definită prin lipsa avizelor medicale și psihologice, nu este o contravenție de rezultat ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.
De altfel, unul dintre scopurile declarate ale Regulamentul (CE) nr. 561/2006, așa cum se menționează și în preambulul acestuia, urmărește“ îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general…… ”- art. 17 din Regulament. De asemenea, teza finală a aceluiași articol situpulează: “Acest ansamblu de dispoziții garantează un repaus corespunzător și, luând în considerare și experiența dobândită în ultimii ani în domeniul aplicării normelor, nu mai este necesar un sistem de compensație pentru perioadele de repaus zilnic reduse ”
Alegațiile apelantei petente, referitoare la circumstanțele în care au fost săvârșite faptele sunt evident nefondate deoarece, efectuarea vreunei lucrări de interes public local sau chiar național nu poate justifica săvârșirea vreunei fapte sancționate chiar și contravențional. Lăsând la o parte imposibilitatea justificării săvârșirii unei fapte contrare ordinii sociale reglementată de lege este de remarcat că susținerile apelantei sunt nefondate și pentru că, lucrările au fost contractate după ce, în prealabil s-a întocmit un caiet de sarcini, s-a înaintat o ofertă, s-au solicitat informații care pe lângă preț, au prevăzut și un termen de execuție. Or, termenul de execuție fiind stabilit de comun acord de părți precum și condițiile de îndeplinire ale contractului, erau evident cunoscute și nu pot justifica conduite antisociale.
Raportat la scopul dispozițiilor legale amintite, fapta contravențională reținută în sarcina apelantei petente este de natură a aduce atingere fiecăruia dintre cele trei categorii de obiective protejate de lege respective, din care, punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, prin desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice în condiții de oboseală fizică și psihică a conducătorului auto, prezintă o periculozitate deosebită, fiind vorba de viața, integritatea și sănătatea persoanelor, și consideră că o astfel de faptă contravențională prezintă un pericol social deosebit de ridicat.
În coroborare cu valorile sociale ocrotite, cu circumstanțele săvârșirii faptei, Tribunalul reține că, gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat - 4.000 lei - al amenzii contravenționale prevăzută de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită drept pentru care, sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000 lei, aplicată pentru fiecare conducător auto, reflectă corect gravitatea faptei.
În concluzie, în mod temeinic și legal, instanța de fond a menținut sancțiunea așa cum a fost dispusă de organul constatator.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de intimata . împotriva sentinței civile nr._ din 20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
L.M. Iunie 2014
Red/. D.P.C.-15.07.2014
2 ex.
Judecătoria Iași:D. E. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 394/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 460/2014.... → |
|---|
