Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 349/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 25579/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 21 Mai 2014
Președinte - M. Hărățu
Judecător S. T.
Grefier A. C.
DECIZIE Nr. 349/2014 ca
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI și pe intimat R. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a rămas în pronunțare și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 21.05.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr._/15.10.2013, Judecătoria Iași a admis plângerea formulată de petentul R. C. împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/8.08.2013,întocmit de I.P.J. Iași, pe care l-a anulat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare DV 155 TT s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip R. AUTOVISION model nr. 012/2009, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video ROM 289, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică (f. 18) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din înregistrarea video, suport CD (f. 21), precum și din planșele fotografice anexate la dosarul cauzei (f. 17) se observă că autoturismul cu nr. de înmatriculare DV 155 TT a fost înregistrat, succesiv, la ora 23:47, precum și la ora 23:56, circulând, în ambele momente, cu o viteză de 92 km/h. Cu toate acestea, diferența de timp dintre cele două înregistrări, precum și imposibilitatea de a stabili incidența indicatorului cu limitare de viteză la 30 km/h, conduc la ideea unei sancționări abuzive a petentului. Mai mult, limita de viteză indicată în cuprinsul înregistrării este de 50 km/h, aspect ce nu poate angaja aplicabilitatea dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, text normativ ce prevede o depășire a limitei legale de viteză cu cel puțin 50 km/h. Din probatoriul administrat nu poate fi reținută limitarea vitezei, pe segmentul de drum unde s-a efectuat înregistrarea, la 30 km/h, neexistând în acest sens niciun indiciu care să ateste încălcarea dispozițiilor legale menționate în cuprinsul actului sancționator.
Întrucât din probele administrate rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentului nu corespunde condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, a declarat apel I.P.J. Iași, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia întrucât înregistrarea video dovedește, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită întocmai cum a fost descrisă de către agentul constatator.
Astfel, la momentul 23:47:19, cinemometrul evidențiază că autovehiculul condus de către intimat rula cu o viteză de 92 km/h, în zona unei treceri de pietoni.
Cu privire la această viteză, nu există nici un dubiu că aparține vehiculului evidențiat în imagini, atât timp cât dispozitivul radar era setat să măsoare doar viteza țintelor care circulau din sensul opus celui în care se deplasa autovehiculul de patrulare și vehiculul țintă apare singur în imagini, la momentul determinării vitezei acestuia.
Referitor la restricția de viteză, nici asupra acestui aspect nu există vreo suspiciune, dat fiind faptul că, la momentul efectuării măsurării de viteză, intimatul circula în zona unei treceri de pietoni, împrejurare care coroborată cu adresa CNADR – Secția de Drumuri Naționale Iași nr. 1077/11.04.2011, precum și cu mențiunea necontestată din actul sancționator necontestată, conform căreia fapta contravențională a fost comisă pe DE 583 (DN28), localitatea Valea L., la km.66, duce la concluzia certă că pe acel sector de drum viteza maximă permisă era restricționată cu 30 km/h.
Circumstanța că operatorul radar a programat pragul de viteză peste depășirea căruia radarul se declanșează automat, afișat în colțul de stânga jos a imaginii (1 50 km/h), nu este de natură să inducă ideea că pe respectivul segment de șosea limita de viteză era de 50 km/h, această setare având rolul de a inițializa unda radar de fiecare dată când vitezele de deplasare a țintelor depășesc pragul respectiv.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului deoarece motivele de apel sunt neîntemeiate și reprezintă o interpretare subiectivă, fără dovezi și fără a se reține că sarcina probei revenea organului constatator atât timp cât contravenția a fost constatată cu un mijloc tehnic (aparatul radar).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază că apelul este întemeiat pentru motivele ce urmează a fi prezentate.
Prin procesul-verbal . nr._/8.08.2013, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constând în faptul că pe DN 28, la km 66, a condus autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare DV 155 TT cu viteza de 92 km/h, aspect constatat cu ajutorul cinemometrului radar montat pe autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI_.
Verificând cuprinsul procesului-verbal menționat anterior, tribunalul a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor imperative de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, petentul nefăcând dovada existenței vreunei vătămări pricinuite de cauze ce sunt de natură a atrage sancțiunea nulității relative, obligație stabilită de art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Având în vedere că, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, rezultă că unele fapte contravenționale fac parte din categoria infracțiunilor minore, în materie contravențională fiind aplicabile dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la prezumția de nevinovăție de care beneficiază făptuitorul, tribunalul consideră că în cauza de față, organului constatator îi revine obligația de a dovedi săvârșirea de către contravenient a faptei reținute în sarcina acestuia prin procesul-verbal întocmit (a se vedea hotărârea pronunțată de C.E.D.O. în cazul A. contra statului român).
Prin depunerea la dosar a înregistrării video, a adresei de răspuns nr. 1077/11.04.2011 a C.N.A.D.N.R. și a celorlalte înscrisuri evidențiate în considerentele hotărârii atacate, organul constatator a făcut dovada săvârșirii de către apelant a faptei descrise mai sus, în dreptul trecerii de pietoni restricția de viteză maximă legală fiind de 30 km/h. Apelantul nu a probat contrariul de natură a răsturna prezumția relativă de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de contravenție, neavând nicio relevanță că în înregistrarea video este indicată drept viteză maximă legală, cea de 50 km/h.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează în baza disp. art. 480 alin. 1 și 2 NCPC, să admită prezenta cerere de apel, schimbând hotărârea atacată în sensul precizat mai sus.
Văzând și prev. art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de către IPJ Iași împotriva sentinței civile nr._/15.10.2013, pronunțate de către Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă.
Respinge plîngerea promovată de către petentul R. C. împotriva procesului-verbal . nr._/ 08.08.2013, întocmit de către IPJ Iași.
Obligă petntul să plătească cheltuieli judiciare de 50 lei în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în condițiile prevăzute de disp.art. 396 alin. 2 c.proc.civ., la data de 21.05.2014.
Președinte, M. Hărățu | Judecător, S. T. | |
Grefier, A. C. |
Red. H.M./B.R
21.07.2014/2ex.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 327/2014.... → |
|---|
