Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 654/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 654/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 26259/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 23 Octombrie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător B. D. G.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 654CA/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IASI și pe intimat R. V., intimat DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, intimat B. V. SCULENI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. pentru intimatul R. ,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat S. arată că nu are alte cereri de formulat și probe de administrat pentru intimat.
Instanța, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de apel.
Avocat S. pentru intimat având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, soluția instanței de fond s-a bazat pe faptul că gradul de pericol social al faptei este redus raportat la împrejurările săvârșirii faptei, s copul urmărit și circumstanțele personale ae contravenientului.
Instanța reține apelul spre deliberare și pronunțarea hotărârii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 687 din 21.01.2014, pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. V., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 69/04.08.2013, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei, aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 69/04.08.2013, pentru contravenția prevăzută de art. 653 alin. 2 din HG nr. 707/2006, cu sancțiunea avertismentului.
De asemenea, a fost menținut restul procesului verbal.
.Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 69 încheiat la data de 04.08.2013, petentul R. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei și sancțiunea complementară a confiscării bunurilor, reținându-se că la data de 04.08.2013, a sustras controlului vamal un număr de 460 de țigarete, disimulate în bagajele personale, fapta constituind contravenție potrivit dispozițiilor art. 653 alin. 1 lit. a din HG nr. 707/2006.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la susținerile petentului potrivit cărora actul sancționator este lovit de nulitate întrucât nu a fost consemnată data încheierii acestuia, prima instanța reține că din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultă, astfel cum se prevede în final, că data întocmirii este cea de 04.08.2013, chiar dacă la rubrica aferentă datei, dintr-o eroare materială, nu a fost inserată integral data. Având în vedere faptul că data a fost consemnată integral în finalul procesului-verbal, instanța apreciază că petentului nu i s-a adus vreo vătămare prin eroarea semnalată.
Relativ la nesemnarea actului contestat de către petent ori de către un martor asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că procesul-verbal poartă semnătura petentului, astfel cum rezultă neechivoc din analiza acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță, raportându-se actelor și lucrărilor dosarului precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil, instanța de fond a constatat că procesul-verbal . nr. 69 întocmit la data de 04.08.2013 de către intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Reținând incidența dispozițiilor art. 653 alin. 1 lit. a din HG nr. 707/2006,instanța de fond arată că, martora D. E. a menționat că petentul cumpărase un număr de șapte pachete de țigări, din care unul era început, iar celelalte șase se aflau pe bancheta din spate a autoturismului supus controlului vamal, alături de pachetele de țigări achiziționate de către aceasta și soțul său. Susținerile martorei nu se coroborează cu cele redate de către petent în cuprinsul plângerii formulate, context în care acesta a afirmat că deținea un număr de 200 țigarete. Mai mult, la întrebarea instanței, martora nu a putut stabili, astfel cum este evidențiat în cuprinsul adeverinței de reținere anexate la dosarul cauzei de către intimată (f. 28), cărei persoane îi aparțineau țigările, prin raportare la mărcile distincte ce au fost identificate și confiscate, aspect ce conduce la concluzia că acestea nu îi aparțineau, în parte, astfel cum s-a susținut.
Se mai reține că, procesul-verbal contestat a fost semnat de către petent fără obiecțiuni, acceptându-se astfel implicit numărul de 460 de țigarete, precum și faptul sustragerii acestora de la controlul vamal.
În consecință, din coroborarea tuturor elementelor anterior expuse, reiese de manieră neechivocă faptul că petentul a sustras de la controlul vamal un număr de 460 de țigarete, situația de fapt și încadrarea în drept reținute de către agentul constatator fiind în acord cu situația conturată de probatoriul administrat în cauza supusă analizei instanței.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 5000 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Sancțiunea constând în amenda contravențională în cuantum de 5000 lei apare ca fiind excesivă prin raportare la numărul de 460 de țigarete ce au fost găsite în posesia petentului, precum și la calitatea de pensionar al acestuia. Instanța apreciază că scopul sancționării contravenționale, în cauza supusă analizei, este susceptibil a fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, amenda în cuantum de 5000 lei reprezentând o sancțiune excesivă și disproporționată prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei.
În considerarea celor anterior expuse, instanța de fond a anulat în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 69/04.08.2013, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei cu sancțiunea avertismentului și a menținut restul dispozițiilor procesului-verbal contestat.
.Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Motivându-și apelul, intimatul a arătat că hotărârea apelată este netemeinică deoarece, raționamentul primei instanțe este eronat în condițiile în care, deși a constatat legalitatea procesului verbal a înlocuit amenda cu avertisment, apreciind că fapta contravențională are un grad scăzut de pericol social și nu a acordat petentului niciun avertisment.
Susține apelantul că, instanța de fond nu putea reține un pericol social scăzut deoarece, acesta a fost stabilit deja de către legiuitor, care a hotărât sancționarea unei fapte de genul celei săvârșite de către intimatul petent.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 108/1999, ale Codului muncii și ale art. 466 și următoarele Cod de procedură civilă și ale art. 34 alin 2 din OG nr. 2/2001.
Intimatul petent nu a formulat întâmpinare însă, prin concluziile scrise, a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 69 încheiat la data de 04.08.2013, petentul R. V. a fost sancționat cu amendă contravențională, reținându-se că la data de 04.08.2013, a sustras controlului vamal un număr de 460 de țigarete, disimulate în bagajele personale, fapta constituind contravenție potrivit dispozițiilor art. 653 alin. 1 lit. a din HG nr. 707/200.
Dispoziții legale incidente:
HG nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, art. 653 alin. 1 lit. a din, ”Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 la 8.000 lei: a) sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă”, iar potrivit alin. 2 ”În cazul în care contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii.”
OG nr. 2/2001, art. 7 alin 3 prevede: „(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că, apelul intimatei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, vizează numai măsura înlocuirii amenzii de către prima instanță, astfel că analiza instanței se va mărgini la problema supusă atenției prin motivele de apel.
Critica apelantei intimate privind înlocuirea sancțiunii este nefondată, în mod corect prima instanță reținut gradul de pericol social al faptei redus și aplicând intimatei petente sancțiunea avertismentului.
Pe de o parte, Tribunalul reține că, la înlocuirea sancțiunii, prima instanță a respectat întocmai prevederile legale ce reglementează posibilitatea reindividualizării sancțiunii contravenționale aplicate de agentul constatator, raportat la dispozițiile art.21 din OG nr.2/2001.
Susținerile potrivit cărora fapta săvârșită de petent este de o gravitate majoră, aspect reflectat de incriminarea faptei de către legiuitor ca și contravenție și de faptul că nu se prevede posibilitatea înlocuirii acesteia cu avertisment, deoarece, la aprecierea gravității faptei și a proporționalității sancțiunii trebuie să se țină cont și de elementele prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001.
Deși limitele sancțiunii reprezintă, într-adevăr, un indiciu pentru aprecierea nivelului de pericol social al faptei, nu pot acapara, ca importanță, celelalte elemente, astfel încât limitele ridicate ale sancțiunii să ducă automat la imposibilitatea înlocuirii amenzii cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât, art. 7, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001 prevede că avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, nu este unul ridicat, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii.
Pericolul social al faptei săvârșite de petentă este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave, atingerea valorilor sociale ocrotite de Codul vamal fiind minimă. Nu în ultimul rând, este de reținut și lipsa unei activități contrare normelor legale în ceea ce o priveșe pe petentă .
De asemenea pericolul social minim rezultă și din circumstanțele persoanele ale petentului care nu a mai fost sancționată contravențional așa încât, sancțiunea avertismentului fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Directia G. Regională a Finantelor Publice Iasi (ce a preluat prin fuziune prin absorbie Directia Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale Iasi), impotriva sentintei civile nr 687 din 21.01.2014, pronunțată de Judecătoria Iasi, sentinta pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată in sedinta publică astăzi, 23.10.2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, B. D. G. | |
Grefier, L. A. |
L.A. 28 Octombrie 2014
Red/. D.P.C.- 12.11.2014
2 ex.
Judecătoria Iași:T. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 660/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 658/2014.... → |
|---|
