Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 747/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 28 Mai 2014
Președinte - B. D. G.
Judecător A. T.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 352/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant V. M. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție p.v. . nr_.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: consilier jr. Z. M., pentru intimat, lipsă apelantul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că apelul este la prim termen de judecată, motivat.
Consilier jr. Z., pentru intimat, depune la dosar delegație de reprezentare și susține că nu are de depus întâmpinare și nici alte cereri de formulat.
Instanța, văzând că nu mai există alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri pe cererea de apel.
Consilier jr. Z., pentru intimat, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Apreciază că prima instanță în mod justificat a dat eficiență dispozițiilor art. 34 din OUG nr. 2/2001 conform cărora procesul-verbal se bucură de prezumția de temeinicie și legalitate, chiar dacă petentul a depus la dosarul cauzei o autorizație din care rezultă că avea posibilitatea să facă acte de comerț și documente justificative, numai că petentul nu a făcut acte de comerț în locul autorizat de primărie, ci în cu totul alt loc.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului de fata:
Prin sentinta civila nr. 79/16ianuarie 2014 a fost respinsa plângerea formulată de petentul V. M.,domiciliat în ., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Iași,jud.Iași, ca neîntemeiată.
În baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
“Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând prezenta plângere, instanța constată că cele constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție se coroborează cu toate declarațiile și înscrisurile administrate în prezenta cauză.
În aceastǎ ordine de idei, instanța observǎ cǎ petentul are certificat de producător și a achitat în acea zi taxa de piață forfetară. Contravenția săvârșită de petent nu se referă la aceste aspecte ci la faptul că a comercializat aceste produse în alt loc decât cel autorizat. De altfel, la momentul încheierii procesului verbal de contravenție petentul a recunoscut și regretat fapta comisă.
În legătură cu susținerile petentului din plângerea introductivă de instanță, analizând, după cum s-a arătat mai sus, certificatul de producǎtor atașat la dosar, instanța reține faptul cǎ petentul deține un asemenea certificat, dar instanța îi aduce la cunoștințǎ cǎ nu acesta a fost motivul amendǎrii sale. Mai mult, instanța reține cǎ petentul a achitat taxa pentru comerț la Primǎria Belcești, conform chitanței fiscale depuse la dosarul cauzei, la data de 15.03.2013, adicǎ exact în ziua încheierii procesului verbal de contravenție.
Astfel, instanța stabilește cǎ petentul a fost sancționat contravențional cu amendǎ pentru cǎ a efectuat acte de comerț în alt loc decât cel autorizat. În legǎturǎ cu această faptă contravențională, instanța observǎ cǎ petentul, deși a fǎcut în fața instanței dovada provenienței produselor expuse spre vânzare dupǎ cum am dezvoltat mai sus, nu a fǎcut în fața instanței dovada cǎ a efectuat comercializarea în loc special și autorizat, fapta contravenționalǎ pentru care a fost de altfel și amendat, deși aceastǎ probǎ îi incumba în cursul prezentei proceduri judiciare.
Mai mult, în legǎturǎ cu aceastǎ contravenție constând în efectuarea de acte de comerț în alte locuri decât cele autorizate, instanța observǎ cǎ această contravenție a fost constatată ex propriis sensibus, prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Instanța reține că fapta petentului, constând în efectuarea de acte de comerț în alt loc decât cel autorizat, constituie contravenție care se sancționează cu amendă, conform prevederilor art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990, republicatǎ.
Instanța reține și faptul că au fost respectate dispozițiile alin. 3 ale art. 21 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționalǎ cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța reține că numai prin aplicarea și executarea efectivă a sancțiunii amenzii contravenționale se poate realiza scopul prevăzut de legiuitor și care constă în determinarea contravenientului de a respecta pe viitor toate prevederile legale în aceastǎ materie, sancțiunea avertismentului fiind insuficientă în acest caz.
În consecință, având în vedere că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei mai sus menționate, instanța apreciază drept neîntemeiată prezenta plângere formulată de către petent împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.03.2013, încheiat de intimată, urmând a o respinge ca atare.
Având în vedere soluția dată în cauză, de respingere a plângerii petentului, în baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să-l oblige pe petent la plata către stat a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.”
Impotriva acestei snetinte a promovat apel petentul solciitand admiterea apelului si aplicarea sanctiunii avretismentului, , depunand certificat de producator.
Intimata legal citata nu a formulat intampinare.
In apel au fost administrate probe noi.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată, statuând în fapt și în drept în conformitate cu prevederile art. 476 al. 1 C.p.civ., reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de intimată la data de 15.03.2013, petentul a fost sancționat contravențional, potrivit prevederilor art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990, republicatǎ, cu amendă în cuantum total de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției constând în comercializarea boabelor de porumb în alte locuri decât cele autorizate.
Petentul a fost de față la momentul întocmirii procesului-verbal, agentul constatator consemnând la rubrica Alte mențiuni faptul că petentul a recunoscut și regretat fapta, acesta refuzând însă să semneze actul de constatare și sancționare contravențională.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța observă că acesta respectă, din punct de vedere formal, toate cerințele imperative statuate de art. 16 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu, în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Pe cale de consecință, instanța urmează a analiza proporționalitatea între prezumția de legalitate a procesului verbal contestat și prezumția de nevinovăție garantată petentului, invocata in apel.
În realizarea acestui examen extrem de sensibil, tribunalul urmează a avea în vedere materialul probator administrat în cauză, constatând, totodată, că deși petentului i s-a acordat în mod efectiv de către instanță, în cursul judecății, posibilitatea de a propune probe în apărare, acesta a rămas în pasivitate. Pe de altă parte, martorul asistent Hurmuzi Manex nu a putut fi audiat în cauză din motive obiective, având în vedere faptul că deși instanța a dispus aducerea acestuia cu mandat, organele de poliție nu l-au putut identifica, situație în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.313 alin.3 din NCPC, in prima instanta.
Reține instanța că petentul V. G. a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat pentru faptul că la data de 14.03.2013 a vândut produse agricole pe marginea drumului satesc Valeni, loc neautorizat de Primăria Comunei Belcești pentru efectuarea de acte de comerț.
Prin plângerea formulată, petentul a invocat, în apărare, faptul că locul în care a fost depistat era locul în care se organizează târg în comna Belcești, precizând, totodată, că în zona respectivă se aflau mai mulți comercianți.
Cu alte cuvinte, instanța reține că petentul a susținut, prin plângerea formulată, că locul în care a fost depistat era autorizat de Primărie pentru efectuarea de acte de comerț.
Or, în cauză, petentul nu a făcut dovada în acest sens, deși dreptul la apărare al acestuia a fost respectat, neînțelegând să propună probe în dovedirea aspectelor invocate.
Pe de altă parte, instanța observă că situația de fapt astfel cum a fost reținută de agentul constatator la data întocmirii procesului-verbal a fost recunoscută, la acel moment, de către petent, acesta recunoscând și regretând comiterea faptei reținute în sarcina sa, astfel cum rezultă din mențiunile inserate la rubrica Alte mențiuni din cuprinsul actului de constatare și sancționare contravențională.
Potrivit dispozițiilor art.1 lit.b din Legea nr.12/1990-R constituie contravenție vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi.
Având în vedere considerentele expuse, reținând că prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada contrarie celor reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție, astfel încât prezumția relativă de veridicitate și autenticitate a acestuia nu a fost răsturnată, constatând, totodată, că la momentul constatării faptei petentul a recunoscut săvârșirea acesteia, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite ansamblul elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art.1 lit.b din Legea nr.12/1990-R, apreciind că în mod corect agentul constatator a procedat la sancționarea petentului, care a săvârșit fapta cu vinovăție.
Constatând, așadar, că fapta reținută în sarcina petentului constituie contravenție și a fost săvârșită de acesta, Tribunalul va proceda la analiza modului de individualizare a sancțiunii aplicate.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.12/1990-R contravenția prevăzută de art.1 lit.b din același act normativ se sancționează cu amendă de la 1000 la 1500 lei, instanța observând că agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv suma de 1000 lei.
În ceea ce privește modul de individualizare a sancțiunii, instanța, fără a nega faptul că fapta comisă de petent prezintă pericol social, nu poate să facă abstracție și de circumstanțele care pledează în favoarea acestuia.
În acest sens, instanța observă că petentul a depus la dosarul cauzei certificatul de producător nr.95/22.01.2013 emis de Primăria Comunei Baia si certificatul de producător nr.43/31.10.2012 emis de Primăria Comunei Vadu Moldovei din care rezultă că petentul avea, la data săvârșirii faptei, calitatea de producător agricol, având dreptul de a comercializa în piețe, târguri, oboare sau în alte locuri stabilite de Consiliile Locale potrivit prevederilor legale produse agroalimentare, respectiv grâu, porumb și cartofi.
Pe de altă parte, la data de 15.03.2013 petentul a achitat taxa de piață în cuantum de 10 lei, astfel cum rezultă din chitanța . nr._/15.03.2013 emisă de . fila 4 dosar.
Este adevărat că petentul a procedat la comercializarea produselor pentru care avea certificat de producător în afara locurilor autorizate, respectiv în raza comunei Belecsti . cont de circumstanțele anterior-expuse, de faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că petentul a mai comis fapte de acest gen, aflându-se la prima abatere, instanța apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale poate fi atins în cazul concret dedus judecății și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, de natură a atrage atenția petentului asupra consecințelor legale pe care le implică nerespectarea dispozițiilor Legii nr.12/1990-R și a asigura îndreptarea acestuia, punând în vedere acestuia ca pe viitor să se conformeze întru-totul dispozițiilor legale sus-menționate, în caz contrar urmând a nu mai beneficia de clemența instanței de judecată.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul va admite în parte plângerea formulată de petentul V. G. și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată acestuia prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimată la data de 15.03.2013 de IPJ Iași-Postul de Poliție Belcești cu sancțiunea avertismentului.
In ceea ce privește critica raportata la plata cheltuielilor judiciare Tribunalul subliniază ca prin Ordonanța 80/2013 a intervenit modificarea art 36 din OG 2/2001 operata de art 53 din ordonanța. Astfel, prin acesta a fost eliminat alin 2 al art 36 din OG 2/2001 care prevedea necesitatea obligării petentului la plata de cheltuieli judiciare catre stat in ipoteza respingerii plângerii contravenționale.
Cu alte cuvinte, se introduce taxa de timbru de 20 lei atat pentru fond cat si in apel dar se înlătura dispoziția de obligare a petentului a carui plângere a fost respinsa la plata cheltuielilor catre stat.
F. de acest aspect,apelul numitului V. M. este fondat si, ca atare, va fi admis in temeiul art 480 C.pr.civ dispunându-se admiterea in parte a plangerii contraventionale, inlocuirea sanctiunii aplicate cu avertisment so înlăturarea din cuprinsul sentinței a dispoziției de plata a cheltuielilor judiciare de 100 ron, obligație stabilita in sarcina apelantului-petent .
Mentine celelalte dispozitii ce nu contravin prezentei.
PENTRU ECESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de V. M. împotriva sentinței civile nr. 79/16.01.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în tot,în sensul că:
Admite, în parte, plângerea formulată de petentul V. M.,domiciliat în ., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, jud.Iași.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu avertisment.
Înlătură obligația petentei de plata a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 mai 2014.
Președinte, B. D. G. | Judecător, A. T. | |
Grefier, L. Momiță |
Red/tehnored TAM 4 ex.
23.06.2014
Judecator fond P. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 606/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 597/2014.... → |
|---|
