Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 597/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 31367/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 28 Mai 2014
Președinte - S. T.
Judecător P. C. D.
Judecător I. D.
Grefier A.-M. H.
DECIZIE Nr. 597/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent T. L. D. și pe intimat I.P.J. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Tribunalul admite cererea de repunere pe rol formulată de reclamant, ia act că acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și reține cauza spre deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1592 din 16.05.2013, pronunțată de Judecătoria P. a fost respinsă plângerea formulată de petentul T. L. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.06.2012 de intimatul I. Iași.
De asemenea, în temeiul art.12 coroborat cu art. 187 alin.1 pct.1 lit.a) Cod procedură civilă, s-a aplicat petentului o aplică amendă judiciară în cuantum de 1000 de lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 12.06.2012, petentul a fost sancționat deoarece la data de 12.06.2012, în jurul orelor 18/30, a condus pe DE 583, km 39+800 m, autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 101 km/h, limita de viteză fiind de 50 km/h.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță, raportându-se practicii instanței de contencios al drepturilor omului și la materialul probator administrat în cauză, a reținut că, existența faptei descrise în procesul verbal este probată pe deplin cu înregistrarea video făcută cu aparatul radar de pe suportul DVD și fotografiile radar depuse de intimat la dosar, în plus instanța având în vedere și prezumția de temeinicie și legalitate dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Se reține de asemenea că, din înregistrarea video rezultă clar pe de o parte că fapta de depășire a vitezei legale de către petent, chiar dacă se deplasau mai multe autovehicule, la un moment dat fiind filmat doar autovehiculul condus de petent cu o viteză mai mare cu peste 50 km/h față de limita legală de viteză stabilită pe sectorul respectiv de drum iar pe de altă parte, limitarea de viteză de 50 km/h pe sectorul de drum pe care a fost depistat petentul circulând cu depășirea limitei legale de viteză. Instanța de fond a arătat că, aparatul radar era omologat și verificat metrologic, cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 26.08.2011, iar agentul constatator avea competența de a utiliza aparatul radar și de a constata contravenția cu acesta, conform atestatului depus la dosar.
Potrivt instanței de fond, petentul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, de altfel, acesta nici nu contestă săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina lui, ci și-a construit apărarea pe împrejurarea că agentul constatator nu a ținut cont de eroarea tolerata este de +/- 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h prevăzută de art. 3.1.1. lit. c din NORMA DE METROLOGIE LEGALA NML 021-05. Instanța de fond reține însă că, în ceea ce privește eroarea tolerată de +/- 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h prevăzută de art. 3.1.1. lit. c din NORMA DE METROLOGIE LEGALA NML 021-05, aceasta nu poate fi reținută, în minus în favoarea petentului în condițiile în care rezultă că aceasta a fost avută în vedere de agentul constatator, dat fiind că din înregistrarea aparatului radar rezultă că petentul se deplasa cu o viteză de 107 km/h la un moment dat pe acel sector de drum.
Prin urmare, instanța de fond a conchis în sensul că, și în cazul în care s-ar aplica procentul de 4% de eroare tolerată la viteza de 107 km/h tot ar rezulta o depășire a vitezei cu peste 50 km/h față de limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul T. L. D., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului petentul, reiterând o parte din susținerile din plângere a arătat pe de o parte că, locul săvârșirii contravenției, km 39+800 de pe DE 583, nu se află în localitatea B. iar pe de altă parte că, limita de viteză era de 60km/h și nu de 50 km/h
De asemenea, petentul a susținut faptul că nu a contestat viteza cu care a fost înregistrat ci, numai limita de viteză de pe sectorul de drum pe care a fost surpins de agentul constatator.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță .
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, în temeiul prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 12.06.2012 s-a reținut că, petentul a fost sancționat deoarecela data de 12.06.2012, în jurul orelor 18/30, a condus pe DE 583, km 39+800 m, autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 101 km/h, limita de viteză fiind de 50 km/h.
Dispoziții legale incidente:
OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002: art. 49 alin 1 „ (1) Limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h.;.. „art. 102 alin 3 lit. e: „ Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:..e) depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic;” .
HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: art. 181 alin 1: „(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul..”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.
Tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelantului fiind nefondate.
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor Art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță . Fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatei ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în speță, faptei contravenționale s-a efectuat pe de o parte cu mijloace tehnice omologate ( viteza) iar pe de altă parte, în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.
De asemenea, este de reținut că petentul nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că nu stânjenea pietonul, aflat pe sensul său de mers.
Constatarea faptei contravenționale cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic întăresc această prezumție, prevederile art. 109 alin 2 fiind lipsite de echivoc, acesta stabilind că orice contravenție poate fi constatată cu unul din mijloacele menționate anterior.
În al doilea rând, este de remarcat faptul că, în practica judiciară înscrisul in forma electronica este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale,probei cu înscrisuri, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute d elege. Mai mult decât atât, în ceea ce privește contravențiile rutiere, există o dispoziție legală expresă care permite agentului constatator să constate asemenea fapte cu mijloace tehnice certificate, deci admisibilitatea unei astfe de probe își are support în dispozițiile legale.
Or, din verificarea CD-ului ce conține înregistrarea video a faptei contravenționale, rezultă cu certitudine săvârșirea acestora de către recurent, drept pentru care, aceasta din urmă avea obligația de a face dovada contrară celor reținute și dovedite de către intimată, respective că nu avea viteza cu care a fost înregistrat și că nu se afla într-o zonă în care viteza era limitată, cu atât mai mult cu cât, din planșele foto și CD-ul depus în susținerea procesului verbal, rezultă că apelantul a condus autoturismul auto marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 101 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză la 50 Km/oră.
Nefondată este și critica referitoare la o altă limită de viteză decât cea reținută în procesul verbal, deoarece, din înregistrarea video rezultă fără putință de tăgadă faptul că, la momentul surprinderii petentului cu viteza de 101 km/h, acesta circula pe un sector de drum cu limita de viteză de 50km/h. Aceeași înregistrare relevă faptul că, autoturismul pe care se afla instalat cinemometrul a pătruns pe sectorul de drum cu limită de viteză de 50 km/h la minutul 10.29.59, petentul fiind surprins ulterior, după minutul 10.30.01.
Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în mod corect prima instanță a menținut în totalitate procesul verbal.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care este unul ridicat, dat fiind faptul că petentul a efectuat o manevră de depășire nelegală, într-o zonă cu vizibilitate redusă, în localitate urmările unei astfel de manevre putând fi din cele mai grave .
De asemenea, instanța mai are în vedere și modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea recurentului petent, constant de negare a situației de fapt, în condițiile existenței planșelor foto și a înregistrării video, atitudine ce duce la concluzia că petentul nu percepe cu adevărat pericolul în care a pus participanții la trafic și mai ales pietonii, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T. L. D. împotriva sentinței nr. 1592 din 16.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2014.
Președinte, S. T. | Judecător, P. C. D. | Judecător, I. D. |
Grefier, A.-M. H. |
A.M.H. iunie 2014
Red/. D.P.C.- 26.06.2013
2 ex.
Judecătoria P.:I. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 352/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 353/2014.... → |
|---|
