Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 363/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 18357/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 29 Mai 2014
Președinte - I. D.
Judecător A. T.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 363 CA /2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant I. IAȘI și pe intimat .-PRIN ADMINISTRATOR D. V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă numitul D. V. în calitate de reprezentant al intimatei identificat de instanță cu carte de identitate . nr._, lipsă fiind apelantul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: verificând din oficiu competența cf. disp. art 131NCPC, instanța constată că este competentă în soluționarea prezentei cauze și interpelează intimata prin reprezentantul legal dacă mai are de formulat alte cereri.
Intimata prin reprezentantul legal arată că nu are alte cereri de formulat și probe de administrat, motiv pentru care instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de apel.
Reprezentatul intimatei având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Instanța reține apelul spre deliberare și pronunțarea hotărârii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr._/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul . în contradictoriu intimatul I. IAȘI.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate petentului pentru contravenția prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și pune acestuia în vedere ca pentru viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal contestat.
Pentru a se pronunța astfel a reținut Judecătoria următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal . nr. 135/27.05.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că a primit la muncă pe numitul R. A. fără a încheia contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.
De asemenea, petentul a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din HG nr. 500/2011, constând în aceea că nu a transmis Registrul General de Evidență a Salariaților cuprinzând elementele contractului individual de muncă pentru numitul R. A., în termenul stabilit de HG 500/2011.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din HG nr. 500/2011, instanța constată că petentul nu contestă săvârșirea acesteia, mai mult decât atât, recunoaște că a transmis ulterior la REVISAL datele contractului individual de muncă. Recunoașterea petentului echivalează cu o mărturisire judiciară scrisă care coroborează aspectele reținute de inspectorii I. în legătură cu această contravenție.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, instanța reține că petentul susține că a încheiat cu angajatul R. A., anterior primirii acestuia la muncă, un contract individual de muncă în formă scrisă, doar înregistrarea acestui contract fiind realizată ulterior.
Această susținere a petentului s-a dovedit a fi neîntemeiată. Din declarația martorului R. A. (f. 35) rezultă cu certitudine faptul că a semnat contractul de muncă ulterior efectuării controlului de către inspectorii I. IAȘI, cel mai probabil în executarea măsurilor trasate de inspectorii de muncă.
Contractul de muncă prezentat de petent, deși poartă mențiunea că a fost încheiat la data de 21.05.2013, a primit dată certă cel mai devreme la 27.05.2013, dată la care angajtorul a transmis la I. elementele contractului individual de muncă pentru salariatul R. A., astfel cum rezultă chiar din cuprinsul procesului-verbal contestat.
Înregistrarea la I. a elementelor contractelor de muncă asigură opozabilitatea acestor informații, precum și dată certă contractelor de muncă încheiate cu angajații.
Întrucât susținerile petentului nu au fost confirmate de probele administrate, instanța nu le va reține, constatând că, din contră, probele administrate dovedesc dincolo de orice dubiu rezonabil împrejurarea că, la data controlului – 22.05.2013 – nu era întocmit contractul de muncă în formă scrisă pentru angajatul R. A., ceea ce conduce la concluzia că petentul a fost în mod legal sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003.
Având în vedere arguementele de mai sus, instanța conchide că faptele pentru care a fost sancționat petentul există și au fost săvârșite de acesta.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate pentru contravenția prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, instanța reține că sancțiunea avertismentului corespunde mai bine gradului de pericol social concret al faptei. Astfel, petentul a remediat în termen scurt deficiențele identificate de inspectorii de muncă, încheind contractul de muncă în formă scrisă cu angajatul R. A. și comunicând la I. elementele contractului de muncă.
Fapta nu a fost savârșită în condiții deosebite și nici modul de executare al acesteia nu este unul care să prezinte un grad special de pericol social sau care să denote o atitudine periculoasă social a petentului.
În ceea ce priveste scopul urmarit de petent prin savârsirea acestei fapte, instanta nu poate prezuma ca scopul savârsirii faptei de catre petent a fost unul ilicit iar nu o eroare de conduita determinata de neglijența acestuia din urmă sau de fluctuația personalului angajat în construcții, fluctuație ce determină uneori o imposibilitate obiectivă de îndeplinire a tutror formalităților preliminare primirii efective la muncă. De asemenea, nu reiese din nici o proba administrată în cursul judecatii ca petentul ar mai fi fost sanctionat contravențional anterior, sau că fapta petentului ar fi fost savârșită în conditii deosebite, argumente ce conduc la concluzia reținerii unei gravități reduse a faptei.
Instanta considera ca sanctiunea avertismentului poate realiza scopul educativ si preventiv al sanctiunii contraventionale, mai ales atunci când cel sanctionat îsi recunoaste vinovatia si actioneaza în scopul îndreptarii neregulilor existente. Sanctiune avertismentului este una prevazuta de legiuitor si este o sanctiune care denota existenta unei culpe contraventionale din partea celui sanctionat, care are cu atât mai mult un rol educativ si mai putin un rol punitiv. Or, scopul sancțiunilor contravenționale nu este unul esențialmente punitiv, ci este în primul rând unul preventiv și educativ. Trebuie reținut și faptul că petentul a remeidat în termen scurt deficiențele descoperite de inspectorii de muncă.
Astfel, instanta consideră că petentul a dovedit că a înteles gravitatea faptei sale și că scopul educativ al obligarii acestuia la plata unei sume de bani nu se mai justifica.
F. de cele expuse instanta constata ca sancțiunea aplicată de agentul constatator este disproportionată în raport de fapta savârșită și, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, va individualiza sancțiunea luând în considerare criteriile stabilite de art. 21 alin. 3: gradul de pericol social minim al faptei, împrejurările de savârșire, modul și mijloacele, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului.
F. de aceste considerente, instanța urmează să înlocuiască amenda contraventională în cuantum de_ lei aplicată petentului, cu sancțiunea avertismentului, considerând ca este suficientă pentru a determina îndreptarea contravenientului și a-i remodela atitudinea față de ordinea socială și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
De asemenea, instanța va atrage atenția contestatorului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. criticând-o sub aspectul reindividualizării sancțiunii, contravenția săvârșită având un grad de pericol social ridicat, impunându-se menținerea sancțiunii amenzii .
Nu au fost administrate probe noi .
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată prin prisma motivelor invocate reține următoarele:
În mod corect și pe baza unui probatoriu atent analizat, judecătorul primei instanțe a reținut situația de fapt și a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicată petentei intimate..
În drept, Tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică și bine argumentată, recursul fiind în mod vădit neîntemeiat.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii .
Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate .
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social .
În mod judicios a reținut Judecătoria gradul de pericol social scăzut al faptei săvârșite de intimata petentă în condițiile în care nu există antecedente contravenționale cu privire nerespectarea dispozițiilor privitoare la legislația muncii
De asemenea în mod judicios a făcut instanța de fond aplicarea principiului proporționalității între fapta comisă și consecințele comiterii ei (potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului fiind necesară existența unei proporționalități între fapta comisă și consecințele comiterii ei - cauza Muller contra Franței, cauza Handyside împotriva Regatului Unit) procedând ca atare la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment .
Pentru considerentele expuse va fi respins apelul .
Pentru aceste motive ,
În numele legii ,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de I. Iasi împotriva sentinței civile nr._/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o mentine .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2014.
Președinte, I. D. | Judecător, A. T. | |
Grefier, L. A. |
Re./tehn . 4 ex. Jud. I.D.
Jud. fond - T. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 353/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 364/2014.... → |
|---|
