Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1717/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1717/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-08-2014 în dosarul nr. 8366/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 11 August 2014
Președinte - A. T.
Grefier L. A.
SENTINȚA Nr. 1717/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant N. P. E. și pe pârât C. DE A. DE SĂNĂTATE IAȘI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.08.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 11.08..2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând:
Prin cererea înregistrată pe rol la numărul_ reclamantul N. P E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași, să se dispună anularea deciziei de impunere nr 3142/11.10.2010 si decizia 158/24.07.2012 emisa de CAS Iasi si exonerarea de la plata sumelor stabilite prin decizia de impunere, reprezentand contributie datorata, dobanzi si penalitati de intarziere.
În motivarea solicitării de desființare a deciziei de impunere reclamantul a susținut că nu deține un contract de asigurare cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași și nu a beneficiat de această calitate până în prezent.
De asemenea, nu a primit nici o notificare pentru depunerea declarațiilor în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 95/2006 sunt pentru plata acestor contribuții.
Ca din data de 01.09._ este considerata asigurata in baza art 213 alin 2 lit g din Legea 95/2006 iar in data de 30.03._ a fost asociatat in Asociatia Familiala Amihaiesei.
Apreciaya ca este prescris dreptul la actiunea, scadenta situandu-se cu 5 ani inainte de meiterea deciziei
Nefiind informat cu privire la creanță, nu se poate constata reaua sa credință și nu poate fi obligat la plata dobînzilor și a penalităților.
Contesta reclamantul si modul de calcul al penalitatilor si dobanzilor,calculul nefiind detaliat astfel incat nu poate fi cenzurat.
In drept, art 205/207 din OG 92/2003, L 95/2006, Ordinul 617/2007, ordinul ANAF 509/2008, L 24/2000.
Reclamantul a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași a formulat întâmpinare prin care a susținut că persoanele fizice autorizate să desfășoare activități independente au obligația achitării contribuției de asigurări de sănătate în 4 tranșe trimestriale, calculate la nivelul veniturilor estimate pentru anul în curs – conform deciziilor de plăți anticipate emise de D.G.F.P. Iași – urmând ca în anul imediat următor nivelul contribuției să fie recalculat la nivelul venitului efectiv realizat, conform art. 115 (4) din O.G. nr. 92/2003.
Ca urmare, potrivit dispozițiilor legale sus arătate, obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor îi reveneau reclamantului.
În drept, pârâta a invocat art. 115 Cod procedură civilă, iar în apărare a depus documentația aferentă actelor contestate.
In cauza s-a administrat proba cu acte si expertiza
Analizînd fondul cererii, instanța consideră a fi neîntemeiată critica reclamantului referitoare la lipsa de temei a actului administrativ fiscal.
La data de 11.10.2010, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis decizia de impunere nr. 3142 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS în cazul contribuabililor persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F.
A calculat pârâta, în sarcina reclamantului o contribuție de asigurări de sănătate de 1169 lei, dobânzi de 1423 lei, penalități de întârziere de 184 leI..
Reclamantul a contestat in termen legal decizia de impunere, aceasta fiind respinsă prin decizia nr.158/24.07.2012.
Instanța constată că, pentru toată perioada avută în vedere la întocmirea deciziei de impunere, reclamanta nu a dovedit că și-a exercitat dreptul de a-și alege liber casa de asigurări, nefiind depus la dosar nici un fel de contract de asigurare de sănătate cu vreuna dintre casele de asigurări.
Și chiar de ar fi apelat la forma de asigurare de sănătate voluntară, în conformitate cu disp. art. 208 alin. 7 din Legea 95/2006, tot subzistă pentru reclamant obligația de plată a contribuției pentru asigurarea socială de sănătate.
De asemenea, conform art. 213 alin. 4 din Legea 95/2006, categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alineatele 1 și 2 au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările de sănătate în condițiile legii.
Iar obligația virării acestei contribuții revine și persoanelor care exercită profesii libere ( art. 215 alin. 3 din aceeași lege).
Tribunalul constată că reclamantului îi este conferită calitatea de asigurat prin lege ( asigurarea socială de sănătate fiind obligatorie în baza art. 208 alin. 3 din Legea 95/2006 ) și, în această calitate, îi incumbă și sarcina de a contribui la F.N.U.A.S.S., fără a avea relevanță inexistența vreunei convenții încheiate cu CAS IAȘI ori cu una dintre restul caselor de asigurări.
Art. 2 alin. 2 din Codul de procedură fiscală prevede că acest cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Iar din dispozițiile art. 256 alin. 2 Legea 95/2006 și art.1 și 7 din Legea 11/2010 rezultă că bugetele Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate fac parte din bugetul general de stat .
Mai mult, Legea 571/2003 ( codul fiscal ) prin art. 7 ,definește la punctul 10 contribuțiile sociale obligatorii ca fiind orice contribuții care trebuie plătite, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru protecția șomerilor, asigurări de sănătate sau asigurări sociale.,
Fiind o contribuție socială cuprinsă în Codul fiscal și care constituie venituri ale bugetului general consolidat, în temeiul art. 1 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 92/2003 Tribunalul constată că declararea, stabilirea, verificarea și colectarea sumelor reprezentând această contribuție sunt supuse normelor enunțate de codul de procedură fiscală.
Referitor la dobînzi și penalități, Tribunalul reține că în acest litigiu, pîrîta a stabilit obligația principală datorată de reclamant pentru perioada martie 2005-decembrie 2008, caz în care sunt aplicabile disp. art. 119 alin. 1 Cod procedură fiscală, conform cărora, dobânzile și penalitățile de întârziere se datorează după împlinirea termenului de scadență, respectiv cel prevăzut de Codul fiscal sau în alte legi care îl reglementează.
Legea nr. 95/2006 consacra caracterul obligatoriu al asigurării sociale de sănătate și obligația cetățenilor români, implicit a reclamantei, de a contribui, potrivit veniturilor realizate, la Fondul național de asigurări sociale de sănătate, cu o cotă determinată prin lege, cadru legal, ce nu lasă loc la interpretări sau excepții, susceptibile a asigura sustragerea de la îndeplinirea respectivei obligații.
Reglementarea legală incidentă în prezenta cauză, Legea nr. 95/2006, impunea reclamantei să depună declarația fiscală pe propria răspundere conform art. 82 Cod procedură fiscală nu doar la organele fiscale,cum reține instanța de fond, ci și la pârâta CAS. Neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea un caracter exonerator de la plată a contribuției legale, ci dimpotrivă are chiar un caracter sancționator. Lipsa declarației fiscale nu înlătură obligația de plată a contribuției, după cum nu împiedică organul fiscal competent să stabilească din proprie inițiativă cuantumul obligației de plată în momentul în care veniturile reclamantei îi sunt cunoscute.
Contribuabilul ce nu și-a îndeplinit această obligație legală nu poate invoca propria culpă ca un eventual temei al considerării inexistenței unui titlu de creanță împotriva sa. Organului fiscal îi este recunoscut dreptul de a identifica cuantumul unei creanțe fiscale și de a emite titluri executorii pentru recuperarea acestei creanțe.
Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate), precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul, astfle incat nu era implinit termenul de prescriptie in a mai solicita plata sumelor datorate.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Casa de Asigurări de Sănătate Iași nu a avut cunoștință despre desfășurarea unei activități independente aducătoare de venituri de către reclamantă până la momentul comunicării în format electronic a bazei de date deținute de către ANAF – AFP Iași, pe baza de Protocol, reclamanta sustrăgându-se obligației legale privind depunerea declarațiilor la CAS Iași, faptul că aceste declarații s-au depus la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în vederea calculării impozitului pe venit fiind lipsit de relevanță în cauză.
În atare condiții, este firesc faptul că pârâtul s-a aflat în imposibilitate absolută de a face vreo comunicare/informare în baza art. 222 din Legea nr. 95/2006 în perioada anterioară luării la cunoștință a datelor astfel comunicate, fiind culpa reclamantei că nu a depus declarațiile de venit pentru ca la rândul său pârâta să o poată informa despre cuantumul obligației de plată care îi revine. De altfel reclamanta nu a solicitat niciodată informații legat de drepturile și obligațiile care îi revin, neuzând de dreptul conferit de art. 222 din Legea nr. 95/2006. În plus nu există vreo prevedere legală care să condiționeze calcularea accesoriilor obligației principale de îndeplinirea obligației de informare.
De altfel, obligația reclamantului de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate izvorăște direct din lege și nu din decizia de impunere, așa încât, reclamantul trebuia să plătească respectiva contribuție în cuantumul prevăzut de normele incidente indiferent de faptul emiterii sau nu a unui titlu de creanță anual sau de faptul informării ori a neinformării cu privire la existența debitului fiscal.
În plus, codul de procedură fiscală nu interzice ca prin același titlu de creanță, respectiv decizie de impunere, să fie stabilită atît datoria principală cît și accesoriile.
Analizand baza de impunere asupra careia s au aplicat procentele legale reprezentand contributie la fondul national al asigurarilor de sanatate, retine Tribunalul faptul ca, intimata a avut in vedere venitul minim pe economie, avand in vedere ca reclamanat nu a realizat venituri.
In anul 2008 la data de 01.04.2008 s-a incetat activitatea pentru AF Amihaiesei prin decizia 108 din 31.03.2008, astfel incat, reclamanta datoreaza, contributie doar pentru primul trimestru, iar de la 01.09.2008 reclamanta este beneficiara legeii 416/2001 pentrui perioada 2008-2010, fiind retinuta si virata contributia catre CAS, asa cum rezulta din adeverinta 5/16.01.2014 emisa de Primaria Dobrobvat –f 109 dosar.
F. de aceste aspecte retinute mai sus, si coroborat partial si cu concluziile raportului de expertiza, in care s-a retinut ca pamna la data de 01.01.2008 sumele calculate si accesoriile coincid cu cele retinute in decizia de impunere, rezulta ca suma datorata cu titlu de contributie pentru asigurari de sănătate pentru anul 2008 si implicitat a accesoriilor nu a fost calculatat corect.
Instanta nu poate primi conluziile raportului de expertiza cu privire le penalitati si dobanzi, deoarece acestea nu au fost calculate si in continuare, la zi, debitul nefiind achitat, Accesoriile fiscal nu mai cresc doar in conditiile achitarii debitului principal, fapt ce nu s-a intamplat in speta.
Instanța reține că potrivit inscrisurile depuse la dosar, în anul 2008 reclamanta a realizat venituri din activități independente pana la data de 01.01.2008, venituri ce se situeayza sub venitul minim pe economie, astfel încât, doar pentru această perioadă datorează plata contribuției bănești pentru asigurări de sănătate prevăzute de art. 257 alin. 1 lit. b din Legea nr. 95/2006., această contribuție calculându-se în raport de salariul lunar de bază minim brut pe țară doar dacă asiguratul realizează un venit impozabil din activități independe.
Reținând că pârâta a stabilit atat contributia datorata cat si cuantumul dobanzilor si al penalitatilor pana la data de 15.12.2008 prin raportare la venitul minim pe economie, desi nu mai datoara aceasta contributie dupa data de 01.04.2008, instanța, având în vedere și considerentele prezentate mai sus, va admite actiunea si va anula in parte atat decizia de impunere cat si decizia de solutionare a contestatiei, cu privire la sumele datorate pentru anul 2008, urmand a fi mentiunuta decizia de impunere cu privire la celelalte perioade.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte contestația, formulată de reclamanta N. P E. domiciliata in . judet Iasi in contradictor cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași, cu sediul in Iași, . 18-20 jud Iași .
Anulează in parte decizia de impunere nr 3142/11.10.2010 si Decizia nr 158/24.07.2012, emise de intimată, cu privire la sumele datorate cu titlu de contributie FNUASS, dobânzi și penalități de întarziere pentru anul 2008.
Mentine celelate dispozitii ale deciziilor mentionate.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare ce se dpune la Tribunalul Iasi .
Pronunțată în ședință publică astazi, 11 august 2014 .
Președinte, A. T. | ||
Grefier, L. A. |
Red/tehnored TAM
19 August 2014
5 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 653/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1718/2014. Tribunalul... → |
|---|
