Anulare act administrativ. Sentința nr. 1718/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1718/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-08-2014 în dosarul nr. 12601/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 11 August 2014
Președinte - A. T.
Grefier L. A.
SENTINTA Nr. 1718/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant V. S. și pe pârât P. C. ERBICENI PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cererii de față au avut loc în ședința publică din 07.08 2014, când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 august 2014.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 23.12.2013, reclamantul V. S. a chemat în judecată pe pârâtul P. C. Erbiceni solicitând revocarea adresei 5476/07.11.2013 emisa de parat prin care i s-a revocat in mod nejustificat emioterea certificatului de urbanism si obligarea acestuia la emiterea unui certificat de urbanism pentru etrenul proprietatea sa cu scopul construirii unui spatiu comercial cu oblugarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamantul arată că a formulat prima cerere de eliberare a unui CU prin adresa 2261/2013, soluționată negativ de pârât prin adresa 5476/07.11.2013. Apreciaza ca in mod nejustificat i s-a respins emiterea cretificatului de urbanism, nefiind prevazuta situatia unui litigiu pe teren.
În probațiune, reclamantul a depus: contract de vanzare cumparare 2740/31.08.2013, documnetatie cadastrala, incheierea_/14.08.2013 emisa de OCPI si extras de carete funciara, plan situatie, adresa 5476/07.11.2013 certificat de urbanism 12/2012, cererea 2670/27.05.2013, plangere prealabila.
Acțiunea a fost legal timbrată, conform înscrisului depus de reclamantă la fila 3 dosar.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea ca prematur/inadmisibila pentru neparcurgerea priocedurii prealabile si pe fond respingerea acțiunii ca neintemeiata. Pârâtul arată că reclamantul a depus o cerere pentru eliberarea unui certificat de urbanism pentru construirea unui spatiu comercial, insa terenul se afla in domeniul public la al comunie Erbiceni si se afal in litigiu in dosar_
In probațiune, pârâtul a nu a solicitat probe.
La solicitarea instante a depus documentatia de a start la baza emiterii adresei contetstate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In ceea ce priveste execeptia lipsei procedurii prealabile, retine tribunalul ca nu este intemeiata, urmand a o respinge motivat de faptul ca prin adresa 5476/07.11.2013 reclamantului i s-a refuzat emiterea certificatului de urbanism. Adresa a re valoarea unui refuz, situatie exceptat de la caraterul obligatoriu al procedurii prealabile, desi reclamantul a formulat plangere prelabila, ce nu a fost solutionata pe un motiv ce nu poate fi primit de catre instanta, in conditiile in care nu i s-a raspuns reclamantului. Arata parata ca plangerea nu a fost luata in considerera deoarece a fost formulatat prin avocat O. M. Birnaz iar delegatia a fost depusa pe numele O. Birnaz.
In ceea ce priveste fondul cauzei, analizand actele depuse la dosar nu rezulta ca terenul pentru care se solicita certificat de urbanism fae parte din domeniul public al statului, la cartea funciara nefiind depusa nicio sesizare de litigiu sau alte interdictii. Dosarul_ s-a soldat cu solutie de respingere a actiunii asa cum rezuta din sistem ecris si din catele depuse de catre reclamant.
Rezultă din întreaga corespondență purtată de părți că motivul refuzului pârâtului de eliberare a certificatului de urbanism este întemeiat pe faptul ca bunul este in litigiu În condițiile în care, prin răspunsul la prima cerere, nu i s-a reproșat reclamantei faptul că nu ar fi fost completă documentația depusă.
Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată în cadrul unei acțiuni directe.
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral […] poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita în tot sau în parte anularea actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale.
În doctrină se face distincție între nulitatea absolută și nulitatea relativă a actului administrativ, dar această distincție se raportează nu la criteriul civilist al naturii normelor juridice încălcate, ca fiind de interes public sau privat, ci la gravitatea viciilor care afectează actul administrativ în cauză.
Se pune problema dacă certificatul de urbanism contestat este un act administrativ sau un simplu act de informare, conform art. 6 alin 1 din Legea nr. 50/1991.
Conform prevederilor art. 2 alin 1 lit. „c” din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Din conținutul noțiunii de act administrativ, rezultă că pentru a avea această calitate, actele emise de autoritățile publice trebuie să fie susceptibile de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, deci să fie prin ele însele capabile să produsă efecte juridice directe.
În cauza de față instanța constată că certificatul de urbanism nu are calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, ci este o operațiune administrativă premergătoare întocmirii actului administrativ, respectiv emiterea autorizației de construire.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: „Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, care sunt informații de interes public, potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite prin documentația tehnică (D.T.) în funcție de specificul amplasamentului, lista cuprinzând avizele și acordurile necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1), inclusiv obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, cu privire la evaluarea inițială a investiției și stabilirea necesității evaluării efectelor acesteia asupra mediului în vederea obținerii actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului”.
Prin urmare, fiind un act de informare, el trebuie să reflecte situația imobilului vizat la momentul formulării cererii sau, mai exact, a eliberării acestuia. Informațiile pe carc acesta le cuprinde, potrivit legii, constituie, în fapt, clementele carc conturează dreptul de proprietate din perspectiva limitărilor acestuia, a eventualelor servituți urbanistice pe care le comportă imobilul, astfel că informarea proprietarului sau a oricărei persoane interesate cu privire la sfera acestui drept constituie unul din instrumentele de exercitare corectă și în cunoștință de cauză a acestui drept.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din același act normativ: „Certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art. 4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții, și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia”.
Raportat tuturor considerentelor expuse, instanța concluzionează că refuzul pârâtului de eliberare a certificatului de urbanism îmbracă forma unui refuz nejustificat, așa cum este el definit de art. 2 lit. i din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei va fi admisă va dispune anularea adresei 5476/07.11.2013 emisă de pârât cu exces de putere si pe cale de consecinta obliga paratul le emiterea Cerificatului de urbanism solicitat.
Vazand si dispoz art 451-453 cpc ,parata va fi obligata la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata, reprezentand taxa de timbrui si onorariu avocat confom chitantei 55/07.08.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge exceptia inadmisibilitătii-prematuritatii actiunii ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile, invocate de pârât.
Admite actiunea formulată de reclamantul V. S. cu domicliul in . si sediul ales la Cabinet Avocat Birnaz O. M. din Iasi ..21, jud. Iasi, în contradictoriu cu pârâta P. C. ERBICENI cu sediul in ..
Dispune anularea adresei 5476/07.11.2013 emisă de pârât si pe cale de consecinta obliga paratul le emiterea Cerificatului de urbanism solicitat.
In baza art 453 ncpc obliga parata la plata sumei de 2530 lei cu titlu de cheltuilei de judecata
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare ce se depune la Tribunalul Iasi.
Pronuntată în sedintă publică, azi, 11 august 2014.
Președinte, A. T. | ||
Grefier, L. A. |
Red/tehnored
A.T. 14 August 2014
4 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1717/2014.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 1719/2014.... → |
|---|
