Anulare act administrativ. Hotărâre din 24-02-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 163/93/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.02.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul P. JUDEȚULUI ILFOV în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL ORAȘULUI P. și intervenienta în nume propriu . având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul, prin consilier juridic S. T. C. cu delegație la fila 18 din dosar, și intervenienta în nume propriu, prin avocat R. G. cu împuternicire la dosar – fila 27, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intervenienta în nume propriu, prin întâmpinare.
Intervenienta în nume propriu, prin avocat, învederează faptul că renunță la excepția inadmisibilității acțiunii.
Tribunalul ia act de faptul că intervenienta în nume propriu înțelege să renunțe la excepția inadmisibilității acțiunii.
Tribunalul pune în discuție excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, invocată de intervenienta în nume propriu, prin întâmpinare.
Intervenienta în nume propriu, prin avocat, arată că acțiunea întemeiată de P. Județului Ilfov se întemeiază pe anularea unui act de concesiune și apreciază că fiind o terță parte nu poate interveni într-un act juridic. Solicită admiterea acestei excepții.
Pârâtul, prin consilier juridic, învederează faptul că P. Județului Ilfov are calitate activă prin Legea 340/2004 care îi permite să sesizeze instanța de judecată atunci când are dubii cu privire la legalitatea unei hotărâri emise de consiliul local. Solicită respingerea excepția lipsei calității procesual active a reclamantului.
Tribunalul, deliberând respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a reclamantului reținând că, astfel cum rezultă din dispozițiile art.3 din Legea 554/2004 și ale art.23 alin.5 din Constituția României, P. poate ataca în fața instanțelor de contencios administrativ actele administrative emise de consiliul local sau de primar atunci când îl consideră nelegal, prin urmare acesta are calitate procesuală activă raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.
Tribunalul pune în discuție excepția lipsei de interes invocată de intervenienta în nume propriu, prin întâmpinare.
Intervenienta în nume propriu, prin avocat, apreciază că nu se face dovada interesului și arată că reclamantul invocă dispozițiile Legii 340/2004 fără a face referire la ce articol se referă.
Tribunalul respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes reținând că, în virtutea dreptului de tutelă administrativă conferită de art.3 al Legii 554/2004, se are în vedere protejarea interesului general în asigurarea legalității în legalitatea reprezentanților unităților administrative.
Tribunalul, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității a excepției de nelegalitate a contractului de concesiune prin raportare la art.4 din Legea 554/2004.
Pârâtul, prin consilier juridic, apreciază că această excepție este admisibilă întrucât contractul de concesiune pune în valoare un bun public. Învederează faptul că prin înscrisurile depuse a făcut dovada faptului că lacul aparține domeniului public al Orașului P., prin urmare actul administrativ privește un bun public.
Intervenienta în nume propriu, prin avocat, apreciază că în mod corect instanța a ridicat excepția inadmisibilității dat fiind faptul că instanța a fost învestită cu anularea unui act administrativ și nu a fost învestită cu anularea unui act de concesiune.
Tribunalul, deliberând, admite excepția inadmisibilității a excepției de nelegalitate a contractului de concesiune prin raportare la art.4 din Legea 554/2004 potrivit cu care se poate controla legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual ori în speță se contestă un act administrativ bilateral reprezentat de contractul de concesiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Părțile solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Tribunalul, în temeiul art.167 C., încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, constată proba administrată și acordă cuvântul cererea reconvențională, pe excepția nulității absolute a contractului de concesiune și pe fondul cauzei.
Pârâtul, prin consilier juridic, învederează faptul că acțiunea Prefectului Județului Ilfov este întemeiată și că HCL – ul P. nu are la bază raportul compartimentului de resort. Față de cererea reconvențională având ca obiect anularea actului administrativ contestat solicită admiterea acesteia având în vedere că intervenienta a avut un contract de asociere în participațiune și nu un contract de concesiune. Se arată că în cuprinsul contractului de concesiune intervenienta menționează o hotărâre a consiliului local, însă această hotărâre nu privea concesionarea în mod direct. Învederează faptul că nu s-a făcut procedura cu privire la scoaterea la licitație publică a bunului proprietate publică.
Intervenienta în nume propriu, prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât un contract nu poate fi reziliat printr-un act administrativ. Se arată că în cuprinsul acțiunii, reclamantul nu a invocat și articolul la care face referire din Legea 340/2004 iar în practică s-a statuat că acțiunea trebuie motivată și în fapt și în drept, indicându-se actul normativ și articolele la care se referă acțiunea. În ceea ce privește excepția nulității absolute a contractului de concesiune, apreciază că nu poate fi discutat contractul sub aspectul nulității absolute întrucât acțiunea nu a privit anularea acestui contract. Cu privire la cererea reconvențională învederează faptul că trebuia depusă în termenul legal prevăzut de lege. Învederează faptul că hotărârea judecătorească depusă la dosar ca practică judiciară nu are legătură cu cauza. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 24.02.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2014.
Președinte Grefier
A. L. G. S. C. E.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.713
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.02.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul P. JUDEȚULUI ILFOV în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL ORAȘULUI P. și intervenienta în nume propriu . având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2014 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 24.02.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București reclamantul P. JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea Hotărârii Consiliului L. P. nr.105/01.09.2011 ca nelegală.
Reclamantul arată că, în fapt, prin Hotărârea nr. 105/2011, C. L. al Orașului P. aprobă revocarea Hotărârii nr. 43/20.04.2011 privind constatarea rezilierii de drept a contractului de concesiune nr._/12.03.2007. La art. 2 al hotărârii se aprobă mandatarea primarului Orașului P., domnul M. I., ca împreună cu Serviciul Contabilitate, Impozite și Taxe Locale să renegocieze Contractul de concesiune nr._/12.03.2007.
P. Hotărârea nr. 43/2011, C. L. a constatat rezilierea de drept și fără nicio altă formalitate a Contractului de concesiune nr._/12.03.2011, motivat de faptul că ., beneficiara contractului de concesiune, nu și-a achitat obligațiile financiare așa cum au fost stipulate în contractul de concesiune, fiind astfel încălcate prevederile pct. IV și pct. VII art. 7 alin. 4 din contract, potrivit cărora Concesionarul este obligat să plătească redevența în valoare de 6000 euro, redevență ce trebuie plătită anual.
Se arată că . figura cu o redevență neachitată pe anul 2010 În sumă de 24.514 lei, la care se adăugau accesorii în sumă de 3821 Iei. O parte din restanța pentru anul 2010, respectiv suma de 24.269 lei, a fost însă achitată de ., abia în data de 18.04.2011. Față de această situație, și ținând cont de faptul că au fost încălcate prevederile pct. IV și VII din Contractul de concesiune, consiliul local a considerat că sunt incidente în cauză prevederile pct. V din contract. C. L. P. a adoptat Hotărârea nr. 43/2011, de constatare a rezilierii de drept a Contractului de concesiune nr._/2007.
P. adresa nr. 6631, 8362-482/GM/01.07.2011, a solicitat revocarea Hotărârii nr. 43/2011, acesta a comunicat contractul de concesiune din clauzele căruia a apreciat că . nu și-a respectat obligațiile contractuale, fapt ce duce la rezilierea de drept și fără nicio altă formalitate a contractului, astfel că a considerat Hotărârea Consiliului L. nr. 43/2011 ca fiind, legal adoptată.
Un alt motiv pentru care Hotărârea nr. 105/2011 este considerată nelegală de către reclamant îl reprezintă încălcarea prevederilor art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004.
Învederează instanței că și prevederile art. 2 al Hotărârii contestate referitoare la mandatarea primarului în vederea renegocierii Contractului concesiune nr._/2007 sunt nelegale.
Reclamantul consideră că renegocierea unui contract care a încetat de drept este total nelegală. Mai mult chiar, renegocierea unui contract de concesiune nu ar fi posibilă, potrivit legii, acesta putând fi doar prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa inițială, însă fără schimbarea clauzelor stipulate în contractul inițial, astfel cum rezultă din prevederile pct. III art. 2 alin. 2 din contract, precum și din prevederile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.
P. adresa nr._/GM/24.10.2011 reclamantul a solicitat Consiliului L. P. să precizeze care au fost motivele care au condus la revocarea Hotărârii nr. 43/2011 având în vedere că din actele care au stat la baza adoptării acesteia, precum și din clauzele contractului de concesiune rezultă că rezilierea de drept a acestui contract a fost întemeiată.
În drept, prevederile art. 123 din Constituția României, ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 554/2004.
La data de 23.11.2012 . a depus cerere de intervenție în interes propriu solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție invocă excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active.
Apreciază că un contract nu poate fi reziliat printr-un act administrativ. Arată că contractul de concesiune este în ființă astfel încât primăria Orașului P. este obligată să-i lase în deplină posesie și folosință Lacul P. II in suprafața de 260 ha luciu de apa pe toată durata termenului prevăzut în art.2 alin.1.
P. întâmpinare, pârâtul C. L. AL ORAȘULUI P. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata de catre P. Judetului Ilfov, si, pe cale de consecința, anularea Hotararii Consiliului L. al orașului P. nr.105/01.09.2011, ca fiind nelegala.
Se arată că la data de 20.04.2011, C. L. P. a adoptat Hotararea nr.43 prin care s-a constatat rezilierea de drept si fara nici o alta formalitate a Contractului de concesiune nr.14S22/12.03.2007 cat si mandatarea Primarului orasului P. de a face toate demersurile legale necesare pentru recuperarea prejudiciului cauzat de .. Motivele de fapt si de drept ce au condus la adoptarea acesteia sunt prezentate in rapoartele ce însoțesc aceasta hotărâre.
Acțiunea prin care P. Judetului Ilfov solicita ca instanta sa dispună anularea Hotărârii Consiliului L. P. nr.105/01.09.2011, este intemeiata pe urmatoarele aspecte in privinta nelegalitatii HCL P. nr.l0S/2011: HCL P. nr.43/2011 a fost legal adoptata; HCL P. nr.43/2011 a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice, motiv pentru care autoritatea deliberativa nu mai putea revoca acest act, ci avea doar posibilitatea de a solicita instanței anularea acestuia, daca îl considera nelegal; renegocierea unui contrcat care a încetat de drept este nelegală.
Punctul de vedere al pârâtului in privința legalitatii HCL P. nr.43/20 11 a fost unul constant, in sensul ca actul administrativ prin care s-a constatat rezilierea de drept a Contractului de concesiune nr.14S22/12.03.2007 a fost legal, nefiind susceptibil de revocare pe motiv de nelegalitate.
Învederează faptul ca HCL P. nr.l05/2011 nu are la baza raportul compartimentului de resort. Apreciază că adoptarea HCL P. nr.l05/2011 a fost nelegala, în temeiul art.44, alin. 1, din Legea nr.215/2001.
Se arată că legea prevede in mod expres obligația existentei raportului compartimentului de resort, aceasta fiind o condiție si nu o opțiune pentru dezbaterea proiectului de hotărâre in cadrul unei ședințe ordinare.
Potrivit art.39, alin.2 si alin.4, din Legea nr.215/2001, singurele excepții in care nu este obligatorie existenta raportului compartimentului de resort sunt situațiile in care consiliul local se întrunește in ședințe extraordinare sau de indata.
Avand in vedere ca Hotararea nr.1O5/2011 a fost adoptata ., astfel cum se menționează in preambulul actului, lipsa raportului compartimentului de resort reprezintă o încălcare a prevederilor legale menționate.
În drept, art.115-118 C..
La data de 19.12.2012, prin sentința civilă nr.5269, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Ilfov.
La data de 20.01.2014 pârâtul pârâtul C. L. AL ORAȘULUI P. a depus întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu și invocă in condițiile art.4, din Legea nr.554/2004, actualizata, exceptia de nelegalitate a actului administrativ reprezentat de Contractul de concesiune nr._/12.03.2007.
Consideră că, concesionarea terenului in suprafața de 260 ha luciu apa, proprietate publica, situat in orașul P., nu a fost efectuata in condițiile legii, astfel cum sunt acestea prevăzute de Legea nr.213/1998, Legea nr.215/2001 si O.U.G. nr.54/2006, prevederi in vigoare la data respectiva, si, de urmare, și solicită sa se constate nelegalitatea respectivului act administrativ încheiat intre C. local al orasului P. si ..
Potrivit prevederilor art. 108 din Constituția României, re publicată și în condițiile Legii nr. 213 / 1998 de aplicare a acestora, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 930 / 29.08.2002 care atestă apartenența la domeniul public local al comunei P., respectiva poziției 155 în referire la lacurile aferente, în suprafață de 656,39 ha. și poziția nr. 157 privind Ștrandul C., cu teren aferent în suprafață de 6721 m.p., evidențiate în Anexa nr. 31 a Inventarului bunurilor care aparțin domeniului public local, în condițiile art. 136 din Constituția României, republicată și a art. 3, alin. (1) și alin. 94) din Legea nr. 213 I 1998, completată de pct. III al anexei la lege, inclusiv Anexa nr. 3 la Normele tehnice de aplicare a legii, aprobate de Hotărâre a Guvernului nr. 548/1999.
În condițiile art. 1169 cod civil din 1864 se arată că lacul P., ce face obiectul Contractului de concesiune nr._/12.03.2007, aparține domeniului public al orașului P..
Pârâtul învederează faptul că, Contractul de concesiune nr._/12.03.2007, nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, in sensul ca nu a fost organizata licitația publica pentru terenul in suprafața de 260 ha luciu apa, proprietate publica, situat in orașul P..
Astfel prin HCL P. nr.29/06.06.2006, menționata in preambulul actului ca temei al încheierii Contractului de concesiune nr._/12.03.2007, a fost aprobata întocmirea studiului de oportunitate si a caietului de sarcini pentru obiectivul Lacurile aferente orașului P..
Din verificările efectuate s-a constatat faptul ca, ulterior adoptării HCL P. nr.29/2006, C. L. P., nu a adoptat, in perioada iunie 2006-martie 2007, nicio Hotărâre prin care sa aprobe Studiul de oportunitate pentru terenul in suprafața de 260 ha luciu apa, proprietate publica, situat in orașul P. si nici nu a aprobat concesionarea acestui bun proprietate publica, condiție obligatorie prevăzuta de art.12 din OUG nr.54/2006.
În drept, art.1246 și urm. din Legea nr.287/2009 privind Codul civil; art.115-118 C..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt și în drept următoarele:
P. HCL nr. 43/20.04.2011 s-a constatat rezilierea de drept si fara nicio formalitate a contractului de concesiune nr._/12.03.2007 ca urmare a neplatii redeventei.
P. Hotararea nr. 105/01.09.2011 (f. 28 dosar declinat) C. L. al Orasului P. a hotarat revocarea HCL nr. 43/20.04.2011 privind constatarea rezilierii de drept a contractului de concesiune nr._/12.03.2007 incheiat cu ..
Principiul revocabilității actului administrativ este de esența acestuia, cu excepțiile prevăzute de lege.
Una din aceste excepții este circumscrisă dispozițiilor art. 1 alin. 6 din Legea nr.554/2004.
Astfel, conform acestui text legal autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
P. Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 903 din 7 noiembrie 2006, Curtea constituțională a statuat pe marginea controlului de constituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 6 că „...acestea reglementează un caz de contencios administrativ obiectiv, care se referă la analizarea în abstract a unei chestiuni de legalitate, având în vedere realizarea unui interes public, caracterizându-se prin generalitate și impersonalitate.
Justificarea constituțională a unui asemenea text apare cu claritate în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". Astfel, Curtea reține că posibilitatea autorității publice emitente a unui act administrativ nelegal să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, este o expresie a textului art. 1 alin. (5) din Constituție. Curtea constată că un act administrativ emis cu nerespectarea legii este nul, iar în lipsa art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 s-ar putea ajunge la menținerea în sistemul normativ a unor acte nelegale care, în lipsa unei persoane interesate în mod direct și personal sau vătămate, nu ar putea fi atacate în justiție, rămânând definitive și putând pe această cale să pericliteze anumite interese de ordin public.”
Astfel fiind, în situația în care actul administrativ nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice este susceptibil de a fi atacat cu acțiune în anulare în temeiul și în condițiile procedurale prevăzute de art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Că acest act administrativ irevocabil pentru autoritatea emitentă este susceptibil de control de legalitate pe calea contenciosului administrativ s-a decis cu elocvență și de către jurisdicția de contencios constituțional printr-o altă decizie prin care a examinat constituționalitatea prevederilor ar. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
În acest context, prin Decizia nr. nr. 478 din 12 aprilie 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 419 din 15 iunie 2011 jurisdicția de contencios constituțional a statuat în esență că: „... susținerea autorului excepției de neconstituționalitate în sensul că aceste prevederi încalcă principiul separației puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituție, prin faptul că se dă posibilitatea instanțelor judecătorești de a anula un act administrativ intrat deja în circuitul civil, este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești, iar, pe de altă parte, principiul separației și echilibrului puterilor în stat presupune exercitarea atribuțiilor specifice de către fiecare putere în parte, în mod independent. Or, dispozițiile de lege criticate dau expresie acestui principiu constituțional, prevăzând că, în cazul în care actul administrativ unilateral nu mai poate fi revocat de autoritatea publică emitentă întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, anularea acestuia se poate dispune numai de instanțele judecătorești.”
Totodată prin aceeași decizie s-a mai reținut și că:”...în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice prin posibilitatea instanței judecătorești de a anula actul administrativ care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, Curtea reține că principiul stabilității raporturilor juridice, deși nu este în mod expres consacrat de Constituție, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Acest principiu al stabilității raporturilor juridice nu poate implica însă promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități. Obținerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică și care nu ar putea fi dovedită altfel decât prin soluționarea cauzei de către instanța judecătorească, chiar și atunci când actul administrativ a intrat deja în circuitul civil și a produs efecte juridice. Posibilitatea recunoscută instanțelor judecătorești de aanula actul administrativ, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate, care reprezintă însuși fundamentul statului de drept, neputând fi acceptată teza potrivit căreia actul administrativ ar trebui să-și producă efectele în continuare, chiar dacă este nelegal, din moment ce a intrat în circuitul civil.”
Din cele ce precedă, rezultă fără tăgadă că atunci când actul administrativ este irevocabil pe considerentul că a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice nu poate fi suspus reanalizării de către autoritatea publică emitentă în senul revocării sale chiar dacă aceasta apreciază că este nelegal, ci această autoritate are obligația legală de a sesiza instanța competentă în vederea examinării legalității actului administrativ pretins nelegal și nesusceptibil de revocare.
In cauza de fata, astfel cum rezulta din inscrisurile existente la dosarul cauzei, HCL nr. 43/20.04.2011 a intrat in circuitul civil, fiind comunicata concesionarului, ., care a si promovat o actiune in contencios administrativ, pentru protejarea drepturilor sale, ce a facut obiectul dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului Bucuresti, astfel cum rezulta din adresa inregistrata sub nr._/26.08.2011 (f. 34 dosarul declinat).
Din această perspectivă, se poate reține că actul administrativ materializat în HCL nr. 43/20.04.2011 nu mai putea fi revocat unilateral de autoritatea emitentă, legalitatea acestuia era susceptibilă de a fi analizată exclusiv pe calea acțiunii în anulare în contencios administrativ în condițiile prevăzute de art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
D. fiind că actul de revocare, constand din HCL nr. 105/01.09.2011, a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, tribunalul urmeaza a admite actiunea formulata de reclamant si va anula hotararea atacata ca nelegala, celelalate motive de nelegalitate urmand a nu mai fi analizate.
In ceea ce priveste exceptia de nelegalitate a contractului de concesiune, tribunalul fata de solutia de admitere a exceptiei inadmisibilitatii invocata din oficiu, urmeaza sa o respinga ca atare.
Pentru aceleasi considerente urmeaza sa respinga ca neintemeiata si cererea de interventie in interes propriu formulata de ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în sector 3, București, . în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL ORAȘULUI P. cu sediul în P., J. Ilfov.
Anulează Hotărârea Consiliului L. P. nr.105/01.09.2011.
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Contractului de Concesiune nr._/12.03.2007.
Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulata de . cu sediul în P., sf. G., nr. 36, ., ., J. Ilfov.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,24.02.2014.
Președinte Grefier
A. L. G. S. C. E.
Pt judecator aflat in C.O.
Semneaza presedinte
Sectie civila
Concept red. gref. C.S
Red. Jud: LGA./5 exemplare
Comunicat 3 exemplare
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Pretentii. Sentința nr. 2576/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
