Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 21-01-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 8985/94/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 195R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.01.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. C. M.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta F. DOINIȚA împotriva sentinței civile nr.390/30.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr. ._, în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reprezentată de consilier juridic B. C. I. care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 07.11.2013, intimata CNADNR a depus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesual pasive, faptul că la data de 21.01.2014, recurenta a depus la dosar un set de înscrisuri și la data de 17.01.2014 a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru comunicarea întâmpinării depuse de intimată în eventualitatea în care aceasta a fost depusă, solicită judecarea cauzei în lipsă și formulează concluzii scrise, după care,
Intimata prin consilier juridic depune concluzii scrise la dosar și având cuvântul asupra cererii de amânarea a cauzei pentru comunicarea întâmpinării formulată de recurentă, solicită respingerea acesteia întrucât nu s-a formulat întâmpinare ci concluzii scrise.
Tribunalul, deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulată de recurentă o respinge ca neîntemeiată, având în vedere faptul că intimata nu a formulat întâmpinare ci doar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea procesului verbal contestat.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.07.2012 sub nr._, petenta F. Doinița în contradictoriu cu INSTITUȚIA P. VOLUNTARI - INSTITUȚIA ARHITECTULUI ȘEF - DISCIPLINA ÎN CONSTRUCȚII a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . din data de 24.10.2011 prin care, în baza art. 26 alin.2 raportat la alin.1 lit. A din Legea 50/1991 a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei.
În motivarea plângerii contravenționale petenta a arătat că la data de 21.10.2011, în urma efectuării unui control de către un agent constatator al primăriei Voluntari – Instituția Arhitectului șef, Disciplina în Construcții, la imobilul situat în Orașul Voluntari, .-97 (fost Ștefănești), jud. Ilfov, proprietatea acesteia, s-a constatat că în perioada 16-19.10.2011 au fost efectuate lucrări de demolare la construcția existentă pe terenul identificat cu nr. cadastral 1443/14/1, fără autorizație de demolare, iar lucrările au constat în demolarea unui perete de lungime de aproximativ 3 m situat pe fațada principală a construcției și corespondentul acestuia pe fațada posterioară. A mai arătat că la momentul întocmirii procesului-verbal nu era prezentă, astfel că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni și nici ulterior nu i s-a acordat posibilitatea de a-și susține punctul de vedere, procesul-verbal fiind semnat de un martor. A mai susținut că anterior, la data de 14.10.2011 cele constatate au făcut obiectul altui proces-verbal de sancționare cu nr. 40/14.10.2011, care a fost semnat de același martor. Astfel, a arătat petenta că fiind întocmit în lipsă procesul verbal de contravenție acesta trebuia să-i fie comunicat, ceea ce nu s-a întâmplat, că datele de identificare ale contraveninetului sunt greșite, nu aparțin acesteia, aspect sancționat cu nulitatea absolută, că a aflat în mod întâmplător de procesul verbal întocmit când i-a fost înmânată somația nr._/09.07.2012. În ceea ce privește netemeinicia faptei reținute în sarcina sa, a arătat că lucrările au fost efectuate cu respectarea sentinței civile nr. 869/23.03.2008 pronunțată de Judecătoria B., prin care s-a decis obligarea pârâtei din acea cauză să ridice construcțiile situate pe terenul identificat cu nr. cadastral 1443/14/2, orașul Voluntari, .-97, actualul ., sentință ce a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, astfel că ceea ce a constatat agentul constatator reprezenta doar pregătirea șantierului în vederea ridicării construcției, ce s-a efectuat ulterior conform procesului verbal încheiat la data de 07.03.2012 de către executorul judecătoresc în cadrul dosarului de executare 1048/2011. Petenta consideră că nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale întrucât desființarea construcțiilor era legală, sentința civilă menționată fiind titlu executoriu.
Cererea a fost întemeiată în drept potrivit pe disp. OG 2/2001, Legea 50/1991, Legii 146/1997 și disp. C.pr.civ.
În susținerea cererii petenta a depus la dosar înscrisuri (f.6-21, 43).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Intimata a depus întâmpinare în ședința de judecată din data de 03.09.2012, prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale întrucât la data de 28.10.2011, în prezența martorului asistent O. P. P. s-a comunicat procesul verbal de contravenție prin afișare, motiv pentru care a fost întocmit procesul verbal de afișare nr. 163/28.10.2011. pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii formulate, a arătat intimata că nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, s-a ținut cont la aplicarea sancțiunii de toate împrejurările în care fapta a fost săvârșită, cât și de persoana contravenientului, nu i-a fost îngrădit dreptul de a formula obiecțiuni întrucât petenta a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție și oricum aceasta a formulat plângere contravențională, solicitând și judecata în lipsă.
În temeiul art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu martorul asistent O. P. P. în vederea soluționării excepției tardivității formulării plângerii contravenționale.
Prin încheierea interlocutorie din data de 10.12.2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, cu motivarea din încheierea pronunțată la acest termen de judecată, fiind dispusă continuarea judecății.
Prin sentința civilă nr. 390/30.01.2013, Judecătoria B. a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal nr. 45 din data de 24.10.2011 ca fiind legal și temeinic.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând cauza prin prisma probatoriului a, reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 45 din data de 24.10.2011 întocmit de către intimată, petenta F. Doinița a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin.2 raportat la alin.1 lit. A din Legea 50/1991.
În fapt, s-a reținut că în perioada 16-19.10.2011 au fost efectuate lucrări de demolare la construcția existentă situată pe terenul cu nr. cadastral 1443/14/1 fără autorizație de demolare.
Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal, având în vedere că a fost respinsă excepția tardivității formulării plângerii contravenționale prin încheierea pronunțată la data de 10.12.2012, cu motivarea din încheierea interlocutorie pronunțată la acea dată.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta este legal întocmit, nefiind afectat de o cauză de nulitate absolută și nici de o cauză de nulitate relativă ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului verbal întocmit în cauză.
Astfel, în temeiul art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Încălcarea dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție în condițiile art. 105 alin.2 C.pr.civ., atunci când părții i-a fost provocată o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea actului astfel întocmit.
În ceea ce privește faptul că petenta nu a putut formulata obiecțiuni la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, aspect ce atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că aceste susțineri sunt neîntemeiate. Astfel, încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni atrage nulitatea relativă a actului astfel întocmit în condițiile arătate mai sus, iar prin formularea plângerii contravenționale petenta a putut să invoce toate aspectele pentru care consideră că procesul verbal este nelegal ori netemeinic, astfel încât orice viciu s-a acoperit prin formularea plângerii contravenționale.
Cu privire la indicarea greșită a datelor petentei, instanța a reținut de asemenea că această condiție este prevăzută de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 tot sub sancțiunea nulității relative și duce la anularea actului administrativ în condițiile în care vătămarea provocată nu poate fi altfel înlăturată. Instanța constată că într-adevăr că CNP-ul petentei este greșit trecut în procesul verbal de contravenție, însă acesta aparține soțului petentei, numitul F. C., așa cum reiese prin comparare cu datele inserate în procesul verbal întocmit chiar de executorul judecătoresc, proces verbal depus de petentă la fila 20 din dosar. Astfel, se reține că aceasta reprezintă doar o eroare materială ce nu provoacă petentei o vătămare ce nu ar putea fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție, iar petenta nici nu contestă că ar fi vorba de construcția demolată de o altă persoană pe terenul aparținând acestuia, ci din contră recunoaște că este vorba de un teren cu nr. cadastral aflat în proprietatea sa.
Cu privire la prescripția executării sancțiunii contravenționale invocată prin concluziile orale, motivată de faptul că nu a fost comunicat procesul verbal de contravenție în termen de 1 lună de la întocmire, instanța a reținut că acest aspect este extrinsec procesului verbal de contravenție, nu se referă la conținutul acestuia ori la condițiile prevăzute de lege pe care trebuie să le îndeplinească pentru încheierea sa valabilă. Instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale analizează condițiile de legalitate care se referă la întocmirea în mod valabil a procesului verbal de contravenție, precum și temeinicia faptei reținute, iar nu aspecte ulterioare și extrinseci încheierii procesului verbal de contravenție. Prescripția executării amenzii contravenționale ar putea fi eventual invocată printr-o contestație la executare formulată împotriva procedurii de executare a amenzii contravenționale.
Analizând din oficiu legalitatea procesului verbal de contravenție prin raportare la dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001 instanța a constatat că actul atacat nu este afectat de vreo cauză de nulitate absolută și nici de o cauză de nulitate relativă ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
Deși procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsă, acesta respectă dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 fiind întocmit în prezența unui martor asistent.
Cu privire la temeinicia faptei reținute în sarcina petentei, prevăzută de dispozițiile art.26 alin.2 raportat la alin.1 lit. a din Legea 50/1991, instanța a apreciat că procesul verbal încheiat reține o stare de fapt reală, fiind temeinic.
Conform art. 26 alin.2 din Legea 50/1991 constituie contravenție desființarea totală ori parțială fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3 din lege, respectiv s-a reținut în sarcina petentei că a procedat la demolarea unui perete cu lungimea de aproximativ 3 m situat pe fațada principală a construcției și corespondentul acestuia pe fațada posterioară pe terenul identificat cu nr. cadastral 1443/14/1.
Petenta susține că a procedat la demolarea construcție fără autorizație în baza sentinței civile nr. 869/23.03.2008 pronunțată de Judecătoria B., întrucât prin această sentință a fost obligată pârâta din acea cauză la demolarea construcției, iar în caz de neexecutare a fost autorizată reclamanta să demoleze construcția pe cheltuiala pârâtei.
Instanța a constatat însă că prin sentința civilă nr. 869/23.03.2008 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus demolarea construcției situată pe terenul cu nr. cadastral 1443/14/2 situat în Orașul Voluntari, Șoseaua Ștefănești nr. 95-97, jud. Ilfov, iar prin procesul verbal de contravenție a fost amendată petenta întrucât a procedat la demolarea construcției amplasată pe terenul cu nr. cadastral 1443/14/1, în privința căruia nu este aplicabilă sentința civilă la care se face referire întrucât nu a făcut obiectul litigiului soluționat prin pronunțarea acesteia.
Cele două terenuri sunt distincte așa cum rezultă din Certificatul de atestare fiscală aflat la fila 43 și depus chiar de către petentă, astfel încât nu se poate aprecia că este vorba de o confuzie ori de o eroare cu privire la nr. cadastral al terenului la care se face referire prin procesul verbal de contravenție atacat în cauză.
Față de aceste considerente instanța a reținut că procesul verbal de contravenție este temeinic în privința faptei reținute în sarcina petentei, iar aceasta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul verbal de contravenție, iar simplele susțineri ale acesteia din plângere în sensul că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, în lipsa administrării unui probatoriu nu pot înlătura prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție, cu atât mai mult în situația în care fapta a fost constatată personal de agentul constatator.
Cu privire la proporționalitatea sancțiunii aplicate, intanța de fond constată că aceasta este aplicată în limitele prevăzute de art.26 alin.2 din Legea 50/1991 și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind aplicată între limitele prevăzute de lege, îndreptată spre minimul special. Cuantumul amenzii aplicate se justifică față de pericolul rezultat din demolarea unei construcții fără o autorizație în acest sens, eliberată în urma unei evaluări a repercusiunilor demolării precum și după analiza legitimității demersului persoanei care demolează față de proprietarul construcției ori natura acesteia.
Pentru toate aceste considerente a fost respinsă plângerea formulată ca neîntemeiată, menținându –se procesul verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
Împotriva sentinței civile nr._, a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de constatarea și sancționare a contravențiilor nr. 45 din data de 24.10.2011.
În motivarea recursului s-a arătat cu privire la nelegalitatea procesului verbal, că instanța în mod greșit a reținut legala întocmire a acestuia, întrucât art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 se referă cu claritate și fără a putea fi dat alt sens, altă interpretare textului de lege, atunci, când spune că procesul verbal trebuie să conțină obligatoriu date de identificare ale contravenientului inclusiv codul numeric personal. În ceea ce privește CNP –ul contravenientei, este clar faptul că acestea este notat greșit, în sensul că este CNP –ul unei persoane de sex masculin. Instanța justifică neluarea în considerare a acestui argument, prin faptul că CNP-ul este al soțului contravenientei, însă nu se poate da o astfel de interpretare textului de lege, care nu distinge pentru astfel de situații.
S-a arăta că nu se poate afirma că nu s-a strecurat o eroare în cuprinsul procesului verbal de contravenție, doar pentru că CNP –ul aparține unei persoane apropiate contravenientei – art. 7 din OUG nr. 2/2001 sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul – verbal privind datele de identificare ale agentului constatator, contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea este, potrivit doctrinei, cea mai gravă sancțiune de drept civil și de drept procesual civil, dar și de drept administrativ, întrucât atrage ineficacitatea „lato sensu” a actului juridic civil sau administrativ, după caz, încheiat cu încălcarea normelor juridice incidente.
Al doilea motiv de nelegalitate invocate a fost acela că în cadrul judecării fondului s-a demonstrat faptul că procesul – verbal de contravenție nu a fost comunicat petentei, așa cum prevede art. 27 din OG nr. 2/2001.
S-a mai arătat că s-a demonstrat prin administrarea probei testimoniale și cu înscrisuri, certificatul fiscal din 17.02.2012, că lucrătorii Instituției P. Voluntari nu au aplicat corect prevederile legale OG 2/2001, împiedicând petenta atât de la contestarea procesului verbal la momentul întocmirii acestuia, dar și de la a beneficia de dreptul acordat prin dispozițiile art. 16 ale aceluiași act normativ, și anume posibilitatea de a achita în 48 de ore jumătate din amenda aplicată.
Privitor la netemeinicia faptei s-a arăta că lucrările demolate au fost făcute în . 1443/14/1, ceea ce instanța nu a cunoscut a fost faptul că în dispozitivul sentinței s-a strecurat o eroare materială ce a fost îndreptată ulterior prin încheierea din 16.05.2012 în dosarul nr._, prin care s-a constatat că numărul cadastral corect este 1443/14/1 și nu 1443/14/2, astfel sentința civilă nr. 869/23.03.2005 pronunțată în dosarul civilă nr. 4063/2004 este aplicabilă în cazul construcției demolate conform procesului verbal nr. 45/2011.
În drept au fost invocate disp. art. 302 pct. 9 C. proc. Civ.
Deși legal citată cu copia motivelor de recurs intimata nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de 21.01.2014, intimata a depus concluzii scrise la dosar prin care a solicitat respingerea recului și menținerea sentinței civile recurate.
Astfel, intimata a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost legal întocmit, nefiind afectat de o cauză de nulitatea absolută și nici de o cauză de nulitate relativă, acesta respectând în totalitate prevederile art. 16 din OUG nr. 2/2001.
În opinia intimatei, procesul verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei și locului săvârșirii precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea, iar procesul verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent.
De asemenea instanța de fond în mod corect a reținut faptul că petenta a putut formula obiecțiuni în cadrul în cadrul plângerii contravenționale, dacă aceasta a considerat că procesul verbal este nelegal și netemeinic.
În drept au fost invocate disp. art. 115-118 C. proc. Civ.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 45/24.10.2011 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 2.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor în construcții, întrucât în perioada 16 – 19 octombrie 2011 au fost efectuate lucrări de demolare la construcția existentă situată pe terenul identificat cu număr cadastral 1443/14/1, fără autorizație de demolare.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentei obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestatoare, în calitate de titulară a plângerii contravenționale.
În cauza de față, însă, instanța constată că petenta a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată. Astfel, tribunalul constată că prin sentința civilă din data de 23.03.2005, pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr. 4063/2004, a fost autorizată reclamanta F. Doinița să ridice construcțiile edificate pe terenul cu numărul cadastral 1443/14/2 din orașul voluntari, Șoseaua Ștefănești nr. 95-97, județul Ilfov. Tribunalul mai reține că prin încheierea din data de 16.05.2012, pronunțată de către aceeași instanță, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale și a fost îndreptată eroarea materială din dispozitivul sentinței civile menționate mai sus, în sensul că s-a menționat numărul cadastral ca fiind 1443/14/1, iar nu 1443/14/2, cum în mod greșit a fost consemnat. Prin urmare, se constată că recurenta – petentă a fost autorizata în baza unei hotărâri judecătorești să procedeze la demolarea imobilului menționat mai sus, astfel încât în mod netemeinic s-a procedat la sancționarea sa contravențională prin procesul – verbal de contravenție contestat.
Având în vedere că petenta a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, instanța reține că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi admis și se va modifica în tot sentința civilă recurată, în sensul că va fi admisă plângerea contravențională și se va anula procesul – verbal de contravenție ca fiind netemeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta F. DOINIȚA împotriva sentinței civile nr.390/30.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
Modifică în tot sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite plângerea.
Anulează procesul – verbal de contravenție contestat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. C. M.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: M.E./2exemplare
Jud.fond :S. D. I.- Jud.B.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2576/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1934/2014.... → |
|---|
