Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 02-12-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 7668/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2652 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta-petentă . împotriva sentinței civile nr. 3579/14.05.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reprezentat de apărător ales M. F. care depune delegație la dosar si intimatul reprezentat de consilier juridic I. M. care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurentul a îndeplinit obligația stabilită prin rezoluție, după care,
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurentul prin apărător ales solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, anularea procesului verbal de constatare a contravenției și înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment. Arată că instanța de fond a făcut o analiză parțială a prevederilor OG nr. 2/2001, raportându-se doar la disp. art. 17 pe care le apreciază ca fiind de ordine publică, fără a le corobora cu prevederile art. 16 din aceeași ordonanță și că agentul constatator a reținut calitatea de contravenient față de o persoană juridică, care, conform legii are un reprezentant legal, respectiv o persoană fizică și care se identifică prin datele obligatorii. Arată că procesul verbal nu este temeinic, întrucât la data controlului exista contractul de închiriere, acesta având caracter consensual, fiind încheiat cu acordul părților, precizând că obligația înregistrării contractului la organele competente nu i se incubă. Mai susține că toate actele solicitate de agent au fost prezentate și că acest control a fost făcut în grabă. Arată că solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța în valoare de 450 lei.
Intimatul prin consilier juridic solicită respingerea recursului, menținerea sentinței, arătând că instanța de fond în mod corect a analizat cuprinsul procesului verbal raportându-se la art. 16 și 17 din OG 2/2001. Mai arată că de la momentul constatării contravenției și până la încheierea procesului verbal rezultă o diferență de 30 de minute, acesta nefiind făcut în grabă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 25.05.2012, sub nr._, petentul . a solicitat in contradictoriu cu intimatul IGPR- SPA anularea procesului verbal . nr._/18.04.2012. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că la data de 18.04.2012 a fost amendat în mod netemeinic pentru că la bordul autovehiculului nu ar fi existat contractul de închiriere al semiremorcii, deși acesta exista în fapt. A mai arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât nu cuprinde datele referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, datele de identificare ale persoanei care reprezintă societatea, respectiv nu există mențiuni referitoare la martorul asistent. A mai arătat că cel care are calitatea de contravenient ar trebui să fie conducătorul auto ș nu petentul, respectiv că fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat.
În drept, a invocat prevederile HG nr. 69/2012 și ale OG nr. 2/2001. A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petentul a atașat plângerii sale procesul-verbal contestat și un set de înscrisuri.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii ca neîntemeiată și a atașat un set de înscrisuri.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și pentru petent proba testimonial cu un martor care a fost audiat la termenul de judecată din 14.05.2014 și a cărui declarație se află atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/18.04.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 pct. 57 și pct. 57 ind 3 din HG nr. 69/2012, reținându-se că acesta efectua transport rutier fără a deține la bordul autovehiculului dovada legală a dreptului de a deține semiremorca marca P.-Ball cu nr. de înmatriculare_ .
Potrivit art. 4 din HG nr. 69/2012, constituie o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție „ 57.nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: (..) 57.3.contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere.”
De asemenea, s-a reținut conform art. 7 alin. (1) din HG nr. 69/2012, contravenția mai sus amintită se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța fiind învestită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și a hotărât asupra sancțiunii.
Analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Astfel, deși petentul invocă o . neregularități ale procesului-verbal, respectiv că nu cuprinde datele referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, datele de identificare ale persoanei care reprezintă societatea, respectiv nu există mențiuni referitoare la martorul asistent, instanța a constatat că aceste susțineri sunt neîntemeiate.
În acest sens, în ceea ce privește datele referitoare la reprezentantul legal al societății, locul de muncă și ocupația contravenientului, instanța a reținut că aceste omisiuni se sancționează cu nulitatea relativă a actului contestat, nulitate care intervine exclusiv în ipoteza în care petentul dovedește producerea unor prejudicii prin omisiunile respective, prejudicii care nu ar putea fi înlăturate decât prin anularea actului contestat. Or petentul nu a făcut dovada producerii niciunui prejudiciu în sensul mai sus indicat. În ceea ce privește, insuficienta descriere a faptei, analizând actul contestat, instanța a constatat că această afirmație este neîntemeiată, agentul constatator consemnând clar aspectele referitoare la conținutul contravenției săvârșite.
Referitor la martorul asistent, care a fost conducătorul auto din prezenta cauză, respectiv faptul că sancțiunea trebuia aplicată conducătorului auto, instanța a reținut, pe de o parte, că în mod corect agentul constatator a aplicat sancțiunea operatorului de transport, conform art. 7 alin. (1) din HG nr. 69/2012, iar pe de altă parte că nu există nici un text de lege care să instituie o interdicție cu privire la identitatea persoanei martorului asistent în acest caz.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Contestatorului i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin constatarea netemeiniciei ori nelegalității constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit căruia cel ce face o afirmație în cadrul judecății trebuie să o dovedească. Săvârșirea contravenției se constată de către agentul constatator abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă numai până la dovada contrară, astfel că petentul are acces la o instanță de judecată independentă și imparțială și la un proces echitabil, conform art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal este justificată prin faptul că aspectele reținute sunt constate direct de către agentul constatator, acesta fiind o persoană învestită cu exercițiul autorității de stat.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că agentul constatator în mod corect a reținut că la bordul autovehiculului nu exista contractul de închiriere al semiremorcii. De altfel și din declarația martorului audiat rezultă că actul solicitat de agentul constatator nu a fost prezentat la momentul controlului. Aspectele referitoare la o așa numită lipsă de răbdare a agentului constatator pentru găsirea documentului solicitat, susținute de martor, nu pot fi primite nefiind susținute de nici un alt mijloc de probă.
De asemenea, depunerea de către petent a unui document intitulat contract de închiriere, în cadrul procesului, nu duce la schimbarea situației de fapt reținute de agentul constatator la momentul efectuării controlului. Totodată, instanța a constatat că înscrisul numit Contract de închiriere, pe lângă faptul că nu a fost prezentat la momentul controlului, respectiv la momentul consumării contravenției, nu poartă nicio dovadă a înregistrării acestuia la organele competente, respectiv nu are o dată certă, motiv pentru care nu se poate stabili dacă acesta nu a fost întocmit de fapt pro causa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea ce se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța a reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat și că în cauză nu există motive pentru a se dispune înlocuirea amenzii aplicate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța a respins plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal.
Împotriva sentinței civile nr. 3579/14.05.2014 a formulat recurs petenta solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate pentru considerentele prevazute in art.304 pct.9 c.proc.civ. si pe cale de consecinta anularea procesului-verbal ., nr._/18.04.2012, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
În motivare recurenta-petentă susține faptul că sub aspectul legalitatii procesului-verbal, instanta de fond face o analiza partiala a prevederilor OG nr.2/2001, respectiv se raporteaza doar la dispozitiile art.17, pe care le apreciaza ca fiind de ordine publica, fara a le corobora cu prevederile art 16 din aceeasi ordonanta, invocat in plangerea contraventionala si care cuprind, de asemenea mentiuni obligatorii, sanctionate cu nulitate absoluta, iar in cazul de fata, agentul constatator a retinut calitatea de contravenient fata de o persoana juridica, care, conform legii are un reprezentant legal, respectiv o persoana fizica si care se identifica prin datele obligatorii. Acest fapt este intarit si prin dispozitiile pct.6 ale art.16 care nu ofera o facultate in a efectua sau nu aceasta mentiune ., ci creeaza o obligatie certa in acest sens.
Recurenta-petentă arată că analizând in ansamblul aceste dispozitii legale, considera ca intenția legiuitorului a fost aceea de a se aplica aceleasi reguli si sanctiuni privind consemnarea datelor de identificare ., ele fiind obligatorii atat pentru contravenientul persoana fizica, cat si pentru reprezentantul legal al societatii comerciale contraveniente, aceasta fiind persoana raspunzatoare pentru societate, iar aprecierea instantei de fond in sensul ca omisiunile in privinta datelor de identificare ale reprezentantului legal al persoanei juridice ar fi sanctionate numai cu nulitate relativa, vine in contradictie cu prevederile legale mai sus mentionate.
A mai arătat faptul că daca legiuitorul ar fi stabilit aceasta diferentiere de tratament, ar fi precizat expres acest lucru in cuprinsul dispozitiilor legale si in cuprinsul formularului tipizat al procesului-verbal. Astfel, formularul tipizat al procesului-verbal nu ar mai fi continut rubrica privitoare la datele de identificare a reprezentantului persoanei juridice (si care este identica cu rubrica obligatorie privind identificarea persoanei fizice contraveniente) sau ar fi specificat, in cadrul formularului, caracterul facultativ al acestor mentiuni in cazul reprezentantului persoanei juridice.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, recurenta-petentă arată că nu prezinta acest caracter, intrucat la data controlului exista contractul de inchiriere din data de 01.03.2012 pentru semiremorca O4, marca Prima Ball, nr.VV5STNSTLSV956539, nr. de omologare DIPSI6111lJ4900, inscris in circulatie sub nr._, contract incheiat conform prevederilor Codului Civil, iar din ansamblul probelor administrate, inclusiv din audierea martorului care a fost si conducatorul auto, rezulta ca in momentul efectuarii controlului, acesta era pe punctul de a rezolva o problema aparuta la autovehicul. La solicitarea agentului constatator, martorul a prezentat o . acte, din ele rezultand existenta la bordul vehiculului a urmatoarelor documente: copia conforma a licentei pentru transportul rutier international de marfuri contra cost in numele unui tert nr.071271O/27.02.2012 emisa de Autoritatea Rutiera R., Agentia Prahova pe numele operatorului de transport rutier S.C. MALA TOP I. SRL; fotocopii fata-verso ale certificatelor de inmatriculare ale ansamblului auto condus de N. G., din care rezulta proprietarii celor doua vehicule; fotocopia CMR si a declaratiei de conformitate in baza carora se efectua respectivul transport de marfa; fotocopia contractului de inchiriere nr.190/24.01.2012, avand ca obiect autotractorul marca DAF nr._ ; fotocopii ale actului de identitate, permis de conducere si certificatul de competeta profesionala ale conducatorului auto.
Recurenta-petentă susține că fata de solicitarea conducatorului auto de a i se permite gasirea si prezentarea si a documentului solicitat, raportat si la circumstantele date (problema aparuta la autovehicul - o pana in speta, ora inaintata cand s-a efectuat controlul, faptul ca documentul solicitat era cel mai recent, existand posibilitatea sa fie pus separat de documentele prezentate, la bordul vehiculului), nu i s-a permis acest lucru, procedandu-se la intocmirea procesului-verbal. Lipsa de rabdare a agentului constatator, atat in momentul controlului, cat si ulterior, este sustinuta de mijloacele de proba din dosar, precum si de faptul ca au fost incalcate dispozitiile art.32 din OG nr.2/2001, inaintandu-se grabnic la organele fiscale, in luna septembrie 2012, procesul-verbal aflat in stare de contestare, fapt ce a dus la debitarea contului subscrisei cu suma de 2729,86 lei inainte de solutionarea procesului si la depunerea de eforturi suplimentare din partea noastra pentru dovedirea contestarii procesuluiverbal.
A mai precizat că în opinia sa, controlul nu si-a mai pastrat scopul preventiv, iar aprecierile facute in Raportul din 01.08.2013 denota nemultumirea agentului constatator fata de exercitarea dreptului la contestarea procesului-verbal, arătând că este neintemeiata aprecierea privind posibilitatea intocmirii pro cauza a contractului de inchiriere (in dubio- pro reo) si faptul ca nu are data certa. Contractul de inchiriere are caracter consensual, acesta incheindu-se prin acordul partilor, constatat printr-un inscris, in speta contractul fiind incheiat la data de 01.03.2012. Obligatia inregistrarii acestuia la organele competente nu i se incumba in calitate de locatar. Pe de alta parte, ar fi fost ilogic sa fi detinut la bordul vehiculului toate documentele prevazute de lege si enumerate mai sus, mai putin acest contract, riscand astfel sanctiuni pecuniare sau de alta natura cu impact major asupra activitatii sale de societate nou-infiintata.
Intimatul legal nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/18.04.2012, recurenta petenta a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 pct. 57 și pct. 57 ind 3 din HG nr. 69/2012, reținându-se că aceasta efectua transport rutier fără a deține la bordul autovehiculului dovada legală a dreptului de a deține semiremorca marca P.-Ball cu nr. de înmatriculare_ .
Potrivit art. 4 din HG nr. 69/2012, constituie o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție „ 57.nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: (..) 57.3.contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere.”
De asemenea, s-a reținut ca potrivit art. 7 alin. (1) din HG nr. 69/2012, contravenția mai sus amintită se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, aceasta fiind amenda prevazuta de lege la data intocmirii procesului verbal.
Sun nefondate sustinerile recurentei petente invocate prin motivele de recurs in legatura cu incalcarea de catre agentul constatator a dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001, care se refera la datele de identificare ale contravenientei.
Asa cum se observa in procesul verbal au fost mentionate datele de identificare ale contravenientei persoana juridica iar faptul ca nu au fost menționate datele de identificare ale reprezentantului acesteia nu reprezinta un motiv de nulitate a procesului verbal, avand in vedere ca recurenta petenta nu afacut dovada existentei unei vatamari care ar putea fi inlaturata numai prin anularea procesului verbal.
Recurentei petente i s-a comunicat procesul verbal iar aceasta a avut posibilitatea sa se adreseze instantei competente nefiindu-i astfel incalcat dreptul de acces la justitie.
Sunt nefondate si motivele de recurs prin care se invoca faptul ca recurenta petenta nu a savarsit contraventia retinuta in sarcina sa.
Potrivit jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal este justificată prin faptul că aspectele reținute sunt constate direct de către agentul constatator, acesta fiind o persoană învestită cu exercițiul autorității de stat.
Din probele administrate in cauza rezulta ca agentul constatator în mod corect a reținut lipsa de la bordul autovehiculului a contractului de închiriere al semiremorcii. De altfel și din declarația martorului audiat rezultă că actul solicitat de agentul constatator nu a fost prezentat la momentul controlului. Aspectele referitoare la o așa numită lipsă de răbdare a agentului constatator pentru găsirea documentului solicitat, susținute de martor, nu pot fi primite nefiind susținute de nici un alt mijloc de probă.
Asa cum a retinut si instanta de fond depunerea de către recurenta petenta a unui document intitulat contract de închiriere, în cursul procesului, nu duce la schimbarea situației de fapt reținute de agentul constatator la momentul efectuării controlului. In legatura cu inscrisul numit Contract de închiriere, pe lângă faptul că nu a fost prezentat la momentul controlului, respectiv la momentul consumării contravenției, nu s-a facut dovada înregistrării acestuia la organele competente, respectiv nu are o dată certă, motiv pentru care nu se poate stabili dacă acesta nu a fost întocmit de fapt pro causa, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond.
In ceea ce priveste amenda aplicata recurentei contestatoare, tribunalul constata ca dupa data intocmirii procesului verbal de contraventie, prin HG 76/2014 a fost modificata HG 69/2012 iar amenda aplicabila pentru contraventia prevazută de dipozitiile art. 4 pct. 57 ind. 3 din OG 69/2012 a fost redusa, fiind stabilita intre 4000 de lei si 6000 de lei .
Asa fiind, tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art. 15 alin 2 din Constitutia Romaniei si art. 12 alin 2 din OG 2/2001, urmand sa reduca amenda aplicata recurentei petente.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept in temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedura civila, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată, va admite în parte plângerea si va reduce amenda aplicată contravenientei de la suma de 8000 lei la 4000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-petentă . împotriva sentinței civile nr. 3579/14.05.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE SRL.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Reduce amenda aplicată contravenientei de la suma de 8000 lei la 4000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
M. A. M.
Concept red. gref. M.A.M
Red. Jud:N.G/ exemplare
Jud.fond :– D. E. - Jud./Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2375/2014.... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 24-02-2014, Tribunalul... → |
|---|
