Anulare act administrativ. Sentința nr. 2571/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2571/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-08-2014 în dosarul nr. 2139/93/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2571
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 AUGUST 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE A. D.
GREFIER M. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. I.-L. și pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – SERVICIUL FISCAL ORASENESC VOLUNTARI - DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20.08.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.08.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 11.06.2013, reclamantul D. I.-L. a chemat în judecata pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – SERVICIUL FISCAL ORASENESC VOLUNTARI - DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI solicitând anularea în parte a actului administrativ fiscal - titlul de creanță fiscală reprezentat de Decizia de impunere nr._ ca fiind nelegal, netemeinic și neproportional, în ce privește cuantumul obligației impusă la plată cu titlu de contribuție socială de sănătate, Repararea pagubei prin recalcularea sumelor datorate cu titlu de contribuție de asigurare de sănătate în raport de contravaloarea contraprestației/serviciului echivalent de sănătate asigurat, cu stabilirea unui plafon maxim al bazei de calcul la care să fie aplicată cota procentuală prevăzută de lege ori a unui plafon de venituri peste care, la venituri mai mari, să se impună o sumă fixă la plată, în vederea asigurării efectivității și principiului solidarității incident în materie fiscală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 11.04.2013 a primit comunicarea actului administrativ fiscal decizia de impunere nr._/20.03.2013 emis de ANAF, DGFP Ilfov, AFP Voluntari în baza art. 82 și art. 296 indice 24 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal și Declarației privind venitul estimat / norma de venit/declarației privind veniturile realizate din România pe anul 2013 nr._/13.03.2013 prin care au fost stabilite plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit și contribuții de asigurări de sănătate privitor la veniturile obținute din profesii libere - activități juridice - activitate profesională notarială, venit în sistem real, forma de organizare: asociere între persoane fizice, fiind determinate plățile anticipate după cum urmează:
La un venit net estimat de 105.000 lei au fost stabilite plăți anticipate cu titlu de impozit în cuantum de 1.680 lei și plăți anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 5.772 lei, plătibili eșalonat în patru tranșe trimestriale a câte 4200 lei impozit și câte 1433 lei contribuții de asigurări sociale de sănătate.
A mai arătat că în cauză a fost parcursă, în termenul prevăzut de lege, procedura prealabilă obligatorie prevăzută de Codul de procedură fiscală art. 205-208, și art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 - a contenciosului administrativ, intimata nu a soluționat Însă contestația prin decizie, potrivit legii, astfel că în termenul prevăzut de lege am formulat contestație în fața instanței de contencios administrativ și fiscal - astfel cum rezultă din actele atașate prezentei.
Având în vedere vătămarea adusă prin cuantumul exagerat de mare al contribuției de asigurări sociale de sănătate, care afectează substanța dreptului meu de proprietate, neproporțional cu serviciul echivalent asigurat. cuantum nelegal, neechitabil, nerezonabil si discriminatoriu al contributiei la asigurările de sănătate de 5,5% din totalul venitului net anual al contribuabilului care desfășoară o activitate independentă-activitate notarială, - astfel cum este prevăzut prin art._. - (1) lit. b din Codul fiscal raportat la art._. - (1) lit. b pct. b1 din Codul fiscal, procent aplicat la o baza de calcul formată, în condițiile art._ alin. (1) lit. a)-e) C.fiscal, din diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contributii sociale, stabilit prin Decizia - reprezentând actul administrativ-fiscal contestat
În raport de contravaloarea accesului la pachetul de servicii de bază pentru asigurati astfel cum este prevăzut prin art. 208 alin. 1 și alin. 2 lit. g) din Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății - constând în acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, cât și în raport de obligația coplătii stabilită prin art. 210 alin. 1 lit. c) din Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății - coroborat cu dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. 1) din Legea 95/2006 - privind reforme în domeniul sănătății -privind copiata -suma care reprezintă plata contributiei bănești a asiguratului, în temeiul obligației prevăzute la art. 219 lit. g), pentru a putea beneficia de serviciile medicale din pachetul de servicii de bază, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în cuantumul și în condițiile stabilite prin contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale În cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, potrivit prevederilor art. 217 alin. (3) lit. k) din Legea 95/2006.
Având în vedere vătămarea produsă prin faptul că: cuantumul obligației impusă la plată prin actul administrativ-fiscal contestat, cu titlu de contribuție socială de sănătate, este cu totul disproporționat în raport de contravaloarea serviciului echivalent asigurat, în raport de drepturile fundamentale garantate prin Constituție prin art. 1. alin. 5, 15, 44 alin 2, 16 privind egalitatea în drepturi, art. 56 alin. 2 privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și art. 139 din Constituție, privind impozitele, taxele și celelalte contribuții, precum si în raport de dispozitiile Deciziei Curtii Constituționale nr. 1266/2011 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 869 din_ potrivit căreia Curtea observa, în privința invocării ari. 56 din Constituție, că atât modalitatea de stabilire a contribuitei plătite, cât si modul de calcul al indemnizației plătite din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate sunt guvernate de principiul simetriei juridice, iar contributia datorata este urmata proportional de un serviciu efectiv prestat.
În raport de dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 940/6.07.2010 potrivit căreia fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală ci și proportională, rezonabilă, echitabilă si să nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăteni Curtea Constituțională având prerogativa de a cenzura cuantumul acestora în situația În care afectează substanța dreptului.
In raport, de dispozițiile Deciziei nr. 374/2011 a Curții Constituționale potrivit căreia: rațiunea disp. art. 139 din Constituție este aceea de a crea un sistem unitar de impunere la nivel național prin prevederea în cuprinsul actelor de reglementare primară a tuturor impozitelor, taxelor sau a altor contribuții care se face venit la bugetul de stat. Deși textul de referintă - ari. 139 din Constitutie - nu vizează si stabilirea în concret a cuantumului taxei, acest lucru nu echivalează cu posibilitatea de a se reglementa un cuantum exagerat al taxei pentru că în acest caz s-ar încălca disp, art. 56 alin. 2 din Constituție. Din contră cuantumul taxei trebuie să fie echitabil si să reflecte contravaloarea prestatiei la care este îndrituit plătitorul unei asemenea taxe.
În raport de dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 1394/2010 potrivit căreia principiul justei așezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor. Astfel fiscalitatea nu trebuie să fie numai legală ci și proporțională rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. Așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însăsi principiul egalitătii cetățenilor în fata legii prin impunerea unui tratament identic pentru situatii identice.
Cât și având în vedere că acesta nu respectă dispozițiile legale de rang superior prev. în art. 1 alin. 5, art. 15, art. 16, art. 56 alin. 2, art. 44 alin. 2 și art. 139 din Constituție și nici disp. art. 18 raportat la art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, art. 14 din CEDO și Protocolul 12 adițional la CEDO fiind neconform și cu disp. Deciziei nr 1266 a Curții Constituționale din România, care impun respectarea supremației Constituției în ce privește justa așezare a sarcinilor fiscale, egalitatea în drepturi și obligații, respectarea dreptului de proprietate privată indiferent de titular.
Precum și de aspectul că cuantumul contribuției este stabilit în mod discriminatoriu în raport de celelalte categorii sociale prevăzute în Codul fiscal cu privire la care s-a prevăzut atât un plafon minim cât și un plafon maxim al bazei de calcul asupra căreia se aplică cota procentuală de 5,5% stabilită prin disp. art. art._. - (1) lit. b din Codul fiscal raportat la art._. - (1) lit. b pct. b " din Codul fiscal, calculat la o baza de calcul formată În condițiile art._ alin. (1) lit. a)-e) respectiv diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contributii sociale.
Impun verificarea proprotionalitătii cuantumului contributiei cu serviciul asigurat în contraprestatie, verificarea echitabilitătii cuantumului contributiei, rezonabilitătii și cuantumului contribuției cât și asigurării nediferentierii acesteia în raport de diferitele categorii de persoane obligate la plata acesteia - în condițiile stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 374/2011, în condițiile în care unele categorii de cetățeni plătesc poate - mai puțin sau o dată - contravaloarea serviciului asigurat în condițiile în care alte categorii sociale plătesc de 200 - 300 de ori și nelimitat contravaloarea contraprestației asigurate fără nici o justificare rezonabilă în ce privește neasigurarea echivalenței cuantumului contribuției cu contra prestația la care plătitorul acesteia este îndrituit și cu afectarea substanței dreptului său de proprietate în conditiile în care pentru aproape toate celelalte categorii de persoane există un plafon maxim al bazei de calcul la care se aplică valoarea procentuală stabilită de lege.
Solicita a se constata nelegalitatea stabilirii si impunerii obligatiilor de plată în cuantumul de 5,5% din venitul net estimat stabilit, având în vedere considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare, în raport de care solicit verificarea legalitătii actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere contestat și cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii în baza căruia a fost emisă - cât și prin raportare la actul normativ superior - Constituția în temeiul și în executarea căreia Legea 95/2006 a fost emisă ținând seama de principiul ierarhiei normelor juridice și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituție, precum și de art. 4 alin. 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, precum și În raport de Deciziile Curții Constituționale obligatorii în condițiile art. 11 alin. 3 din Legea 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Astfel sub acest aspect invoc nelegalitatea, neechitatea, nerezonabilitatea și neproprotionalitatea cu serviciul echivalent asigurat în contraprestatie în conditiile stabilite prin Decizia nr. 1266/200 de Curtea Constitutională impunerii la plata unei sume de 5,5% din venitul impozabil în măsura în care legea nu stabileste si un plafon maxim al bazei de impunere asupra căreia se aplică acest procent, la care persoanele cu venituri peste acest plafon să achite contribuția, în condițiile în care alte categorii de persoane potrivit reglementării din Codul fiscal achită contribuția la salariul minim pe economie, pentru a beneficia de un pachet identic de servicii de sănătate iar pentru alte categorii există un plafon maxim al bazei de calcul la care se aplică cota procentuală stabilită de lege - respectiv 5 salarii medii brute.
Astfel obligația de plată a fost stabilită cu încălcarea drepturilor fundamentale garantate prin Constituție și legile interne prevăzute în art. 1. alin. 5, 15, 44 alin. 2, 16 privind egalitatea În drepturi, art. 56 alin. 2 privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și art. 139 din Constituție, privind impozitele, taxele și celelalte contribuții și art. 11, 20 și 148 din Constituție, precum și cu nerespectarea dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 1266/2011 publicată în Monitorul Oficial al. României Partea I nr. 869 din_ potrivit căreia Curtea observa, în privința invocării art. 56 din Constitutie, că atât modalitatea de stabilire a contributiei plătite. cât si modul de calcul al indemnizației plătite din Fondul Național unic de asigurări sociale de sănătate. sunt guvernate de principiul simetriei juridice. iar contribuția datorata este urmata proportional de un serviciu efectiv prestat.
Se poate constata faptul că, contribuția socială de sănătate în privința persoanelor care realizează venituri din activități independente/profesii liberale, reprezintă și funcționează mai mult ca un impozit, iar nu ca o contributie, din moment ce se calculează asupra tuturor veniturilor realizate. Scopul unei contributii și asigurarea serviciului nu trebuie să depindă de veniturile persoanei în cazul de fată, din moment ce și prestatia statului este identică pentru toti cetătenii și are legătură cu sănătatea acestora, iar nu statutul acestora.
De pachetul de servicii de bază la care face referire Legea nr. 95/2006 beneficiază toti asiguratii, indiferent ele nivelul contributiei virate. A admite că ope legis că toate persoanele au obligația de plată a acestei contribuții, ținând cont de baza de calcul astfel cum este stabilită în prezent - la venitul net înseamnă a admite că aceasta este un impozit, iar nu o contributie.
În acest context, trebuie făcută diferenta între contributie și impozit. În sensul art. 7 .pct. 10 din Codul fiscal "impozitul reprezintă plata bănească obligatorie, generală, definitivă și nereciprocă efectuată de persoanele fizice și juridice În favoarea bugetului public național, în cuantumul și termenele precise stabilite de lege, fără obligația statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat".
Acest mod de așezare a sarcinilor fiscale poate fi considerat nelegal și neconstitutional din perspectiva art. 56 alin. 1 din Constituție coroborat cu art. 139 din Constituție, art. 1 alin. 1 art, 11, 20 și 148 din Constituție, art. 44 alin. 2 interpretat În conformitate cu disp. art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, art. 16 din Constituție interpretat În raport de disp. art. 14 din CEDO și Protocolul 12 la CEDO potrivit cu care sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale, să asigure nediscriminarea cetățenilor, garantarea proprietății private În mod identic indiferent de titular, cât și în raport de jurisprudența Curții Constituționale astfel cum a fost reținută și invocată anterior, în special Decizia nr. 1266/2011 și Decizia 374/2011 ale Curții Constituționale privind echivalenta contraprestatiei care trebuie să se reflecte În cuantumul rezonabil, proporțional, echitabil si nediscriminatoriu al contribuției, care chiar dacă pentru persoanele cu venituri mai mari trebuie să fie mai mare, având în vedere principiul solidarității incident în materie fiscală, cuantumul acesteia nu trebuie să fie nelimitat ci stabilit în considerarea acestui aspect în condițiile stabilite prin Decizia Curții Constitutionale nr. 940/2010.
Astfel cum s-a reținut prin Decizia Curții Constituționale nr. 940/6 iulie 2010 fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală ci si proportională, astfel, stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puțin patru criterii: echitate, proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituțional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduită legiuitorul respectă întru totul dispozițiile art. 56și 139din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale. In schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constituțională duce implicit la încălcarea dreptului fundamental aplicabil. În ceea ce privește proporționalitatea impozitului, Curtea nu poate decât să observe indrituiree constituțională a legiuitorului de a stabili taxe și impozite, fără a putea cenzura cuantumul acestora decât doar in situația în care afectează substanța dreptului.
Ori în ce privește cuantumul contributiei de 5,5%, stabilită cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate, plecând de la principiul obligatoriu - stabilit prin Decizia Curții Constitiționale nr. 1266/2011 publicată În Monitorul Oficial al României Partea I nr. 869 din_ potrivit căreia atât modalitatea de stabilire a contribuției plătite, cât si modul de calcul al indemnizației plătite din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate sunt guvernate de principiul simetriei juridice, iar contributia datorata este fi urmata proportional de un serviciu efectiv prestat, nu este proprotional cu serviciul reglementat prin lege ca și contraprestație - pachet servicii medicale .
În acest sens solicită același tratament juridic, obligatoriu, astfel cum acesta rezultă din dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 374/22.03.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 317/09.05.2011 în conformitate cu dispozițiile Hotărârii B. C. României pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului .
Pe de altă parte se încalcă principiul justei asezări a sarcinilor fiscale, chiar și în condițiile reținerii principiului solidarității, în măsura în care legea nu stabileste un plafon maxim al bazei de calcul la care să fie aplicată cota procentuală de 5,5% prevăzută de lege persoanele cu venituri peste acest plafon să achite contrubutia, în condițiile în care alte persoane actiită contribuția la salariul minim pe economie, pentru a beneficia de un pachet identic de servicii de sănătate, iar pentru alte categorii există un plafon maxim al bazei de impunere, astfel dispoziția este nelegală și neconstituțională.
În acest sens s-a pronunțat deja Curtea constituțională prin Decizia nr. 374/22.03.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 317/09.05.2011 prin care a statuat că Ratiunea art. 139 alin. (1) din Constitutie este aceea de a crea un sistem unitar de impunere la nivel national prin prevederea în cuprinsul actelor de reglementare primară a tuturor impozitelor, taxelor sau a altor contributii care se fac venit la bugetul de stat. Deși textul de referință nu vizează și stabilirea în concret a cuantumului taxei, acest lucru nu echivalează, însă, cu posibilitatea ... să se impună un cuantum exagerat sau excesiv al taxei, pentru că, în acest caz, s-ar încălca art. 56 alin. (2) din Constitutie .
Cuantumul taxei trebuie să fie unul echitabil și să reflecte valoarea contraprestatiei la care este îndrituit plătitorul unei asemenea taxe. Astfel, se impune impunerea, ..., unui cuantum al taxei în cauză, conform cerințelor constituționale ale art. 56 alin. (2). Numai depășirea vădită a acestei delegări atrage nelegalitatea actului de reglementare secundară care vizează cuantumul taxei, situatie pe care o poate constata chiar și instanta de judecată.
Pe de altă parte prin Decizia nr. 668/18.05.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 487/08.07.2011 Curtea Constituțională astfel cum a reținut și anterior prin Decizia nr. 802 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 428 din 23 iunie 2009, în care "este competentă să se pronunțe asupra proporționalității și echitătii impozitelor, taxelor sau oricăror altor contributii fiscale".
În condițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 154/30 martie 2004 publicată În M. Of. 466/25.mai 2004 stabilirea obligației de plată a impozitelor și taxelor locale, precum și scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție, republicată.
Principiul constituțional enunțat de art. 139 alin. (1) din Constituție, și anume stabilirea prin lege a impozitelor, taxelor și oricăror altor venituri ale bugetului de stat, reprezintă o garanție constituțională a dreptului de proprietate privată. Pentru a se înlătura posibilitatea proliferării actelor normative de ordin administrativ În această materie, Decizia Curții Constituționale nr. 883/06.07.2010 M.Of. 551/5 aug. 2010.
În raport de toate considerentele expuse, solicită anularea în parte a actului administrativ-fiscal contestat - titlul de creanță emis în condițiile anterior menționate, ca fiind nelegal, neproporțional, neechitabil, discriminatoriu, dat fiind că acesta creează o vătămare gravă patrimoniului meu, drepturile anterior menționte fiind afectate, iar în consecință vă rog să dispuneți recalcularea sumelor datorate cu titlu de contribuție de asigurare de sănătate în raport de contravaloarea contraprestației/serviciului echivalent de sănătate asigurat cu stabilirea unui plafon maxim al bazei de calcul asupra căreia să se aplice procentul de 5,5% prevăzut de lege, peste care, la venituri mai mari să se impună o sumă fixă la plată, asa cum se prevede în acelasi Cod fiscal pentru alte categorii de persoane - cu titlu de exemplu se poate menționa - disp. art. 296 indice 4 alin. 2 C.fiscal, art. 296 indice 5 C.fisc, art. 296 indice 6 alin. 3 C.fisc., art. 296 indice 12 alin. 1 lit. b. și alin. 2 C.fisc.
Baza de calcul a contributiei individuale la fondul sistemului de asigurări sociale și pensii, în cazul avocatilor, o constituie venitul brut lunar realizat din profesie. (2) Avocatul contribuie la sistemul de asigurări sociale a avocatilor, cu titlu de contributie obligatorie la constituirea fondurilor CAA, cu o cotă procentuală din baza de calcul prevăzută la alin. 1, dar nu mai putin de suma reprezentând cota minimă obligatorie și nici mai mult de cota maximă de contributie obligatorie. (3) C. procentuală prevăzută de alin. 2, precum și cota minimă și maximă de contribuție obligatorie se stabilesc de consiliul UNBR la propunerea Consiliului Casei de Asigurări a Avocaților,
Precum și astfel cum și Curțile Constituționale din Republica Federală Germania și din Franța au dispus - În sensul plafonării bazei de impunere a contributiei de asigurări sociale de sănătate în aceste state membre ale Uniunii Europene, constatând pe calea admiterii excepțiilor de neconstituționalitate neproporționalitatea, nerezonabilitatea și neechitatea contribuției stabilită la nivel procentual - fără o plafonare a bazei de impunere.
Astfel, prin impunerea acestui cuantum nelimitat al contribuției se încalcă disp. art. 1 din Convenția Europană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 astfel cum a fost interpretat prin jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului - privind obligația de a respecta drepturile omului, art. 14 din CEDO - privind interzicerea discriminării, în vigoare de la 1 aprilie 2005, art. 17 raportat la art. 1 și 14 din CEDO și art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO și Protocolul 12 la CEDO privind interzicerea abuzului de drept, art. 18 raportat la art. 1 și 14 din CEDO și art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO și Protocolul 12 la CEDO - privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor, art. 1 din Protocolul1 adițional la CEDO - privind protecția proprietății și Protocolul 12 la CEDO privind interzicerea generală a discriminării.
În conformitate cu dispozițiile art. 14 din Conventia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 astfel cum a fost interpretat prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, raportat la art. 1 din Protocolul 12 la Conventie în vigoare de la 1 aprilie 2005, care contin dispozitii mai favorabile decât dispozitiile din dreptul intern, care plafonează cuantumul contribuției numai pentru unele categorii sociale, în consecință sunt aplicabile direct și prioritar în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constitutia României, astfel că în acord cu aceste dispozitii, exercitarea drepturilor și libertătilor recunoscute de Convenție și în Protocoalele sale trebuie asigurată fără nici o deosebire.
Potrivit dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice.
Altfel, discriminarea creată prin plafonarea bazei de calcul asupra căreia se aplică cota de contribuție numai pentru unele categorii sociale - în conformitate cu disp. art. Art. 296 indice 4 alin. 2 C.fiscal, art. 296 indice 5 C.fisc, art. 296 indice 6 alin. 3 C.fisc., art. 296 indice 12 alin. 1 lit. b. și alin. 2 C.fisc precum și Art. 25 alin. 1 - 3 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților trebuie privită și prin prisma dispozitiilor art. 14 din Conventia Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertătilor fundamentale, coroborat cu Protocolul nr. 12 la Conventie, art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție, În raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la CEDO - având în vedere că finalitatea aplicării discriminatorii a acestei dispoziții legale este încălcarea dreptului la respectarea bunurilor persoanei care aplicată fiind la situații identice în mod discriminatoriu - lipsește persoana discriminată de proprietatea sa - de veniturile pe care are așteptarea legitimă de a le primi în baza legii sub incidența aceleiași legi aplicată discriminatoriu.
Art. 14 din CEDO garantează aplicarea principiului nediscriminării și egalitatea cetătenilor in fata legii fără privilegii și discriminări.
Dreptul la nediscriminare este garantat de art. 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului. Ca și dreptul la un recurs efectiv, drept garantat de art. 13 CEDO, dreptul la nediscriminare nu are o existentă independentă, acesta neputând fi invocat decât cu privire la drepturile și libertățile pe care Convenția le reglementează. În doctrină, s-a arătat că art. 14 nu lungește lista drepturilor garantate, ci consolidează protectia acestora.
Această afirmație trebuie analizată prin raportare la art. 1 Protocolul 12 la Convenția Europeană a drepturilor omului, articol ce consacră interzicerea generală a discriminării. Prin urmare, se poate constata o Încălcare a art. 1 din Protocolul 12 și dacă dreptul În legătură cu care s-a exercitat activitatea discriminatorie nu este expres prevăzut și garantat de Conventie, putând fi vorba și despre un drept garantat exclusiv de legislatia unui stat membru care a ratificat Protocolul 12 la Conventie (România a ratificat Protocolul nr. 12 la Conventie prin Legea nr. 103/2006).
Totuși, încă de la prima cauză în materie, Curtea a decis cu valoare de principiu că "o măsură conformă prin ea însăși exigentelor unui articol din Conventie ce consacră un drept sau o libertate determinată poate totuși să-i încalce-coroborat cu art. 14 pentru motivul că ea are caracter discriminatoriu.
Conditiile de discriminare reținute de Curte în jurisprudenta CEDO privesc aplicarea unor tratamente diferentiate unor situatii analoage sau comparabile.
În sensul Conventiei, pentru a fi vorba despre discriminare, situatiile în discutie trebuie să fie comparabile. Diferența de tratament devine discriminare numai atunci când autoritățile statale "introduc distinctii între situatii analoage sau comparabile", fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În cauza de fată solicită să se constate lipsa vreunei justificări în ce priveste alegerea categoriei sociale a persoanelor care realizează venituri din activităti independente față de cele care realizează venituri din activităti dependente potrivit Art. 296 indice 4 alin. 2 C.fiscal, art. 296 indice 5 C.fisc, art. 296 indice 6 alin. 3 C.fisc., art. 296 indice 12 alin. 1 lit. b. și alin. 2 C.fisc ori între cele care realizează venituri independente - dar sunt afiliate la case de asigurări distincte - cum este cazul de fată în care activitatea independentă profesată de contestator activitate juridică notarială este impusă în sistemul public al casei de asigurări de sănătate prin AFP cu 5,50/0 din întreg venitul net - în timp ce activitatea independentă juridică profesată de un avocat este impusă în sistemul public al Casei Publice de Asigurări a Avocatilor cu stabilirea unui plafon maxim în conditiile ari. 25 alin. 1-3 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, astfel că în lipsa vreunei astfel de mențiuni nu se poate reține existența unei justificări rezonabila si obiectiva - obligatorie - în condițiile prevăzute în Convenție si în jurisprudența Curții, astfel cum rezultă si din aspectele mentionate anterior.
Cea de a doua condiție a unei posibile discriminări potrivit dispozițiilor art. 14 este inexistenta unei justificări obiective și rezonabile a inegalității de tratament. Într-o societate democratică se consideră că o discriminare este acceptată atunci când urmărește un scop legitim și respectă un criteriu de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru realizarea lui - ceea ce nu este incident în cauza de față.
În consecință, o diferență de tratament determinată constituie discriminare dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă. Prin urmare, în primul rând, măsura trebuie să aibă un scop legitim însă acesta lipsește, caz în care existenta violării art. 14 raportat la art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție este evidentă - prin neplafonarea bazei de calcul la care se aplică cota procentuală prevăzută de lege numai unora dintre categoriile sociale care regăsindu-se în situații identice/sau cel puțin comparabile, intră sub incidența aceleiași legi.
Proportionalitatea lipsește când lipsesc anumite garanții de ordin procedural, care să permită determinarea exactă a scopului măsurii, a efectelor acesteia și a capacității diferentei de tratament de a-și atinge obiectivele, Curtea impunând autoritătilor să formuleze motive suficiente și pertinente pentru a justifica distinctia.
Deopotrivă potrivit Pactului international cu privire la drepturile civile si politice din_ Publicat in Buletinul Oficial nr. 146 din_ toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii.
In aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare.
Necesitatea verificării actelor în raport de principiului legalitătii: Arata că astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 241/10 mai 2005 pronunțată de Curtea Constituțională publicată În M. Of. nr.497/13.iunie 2005 Controlul textelor de lege invocate ca temei de drept realizat de instanța investită cu soluționarea unei cauze, corespunde atribuțiilor constituționale ale instanțelor judecătorești - care vor fi investite cu verificarea modului de soluționare a prezentei contestații. Potrivit art. 124 alin. 3 din Constituție în activitatea de înfăptuire a justiției judecătorii se supun numai legii, a cărei interpretare se realizează în mod necesar în procesul soluționării cauzelor întrucât interpretarea este o fază indispensabilă aplicării legii. În același sens este și jurisprudența CEDO, care, a reținut în cauza C. R. C. Reg. Unit 1995 că oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale în orice sistem juridic există în mod inevitabil un element de interpretare judiciară.
În acest context dat fiind că obligația respectării legilor consacrată de art. 1 alin. 5 din Constituție, nu presupune, prin conținutul său, asigurarea unui cadru legislativ inflexibil, intervenția legislativă fiind necesară atât pentru a adapta actele normative la realitățile sociale și politice existente dar și pentru a asigura un cadru normativ unitar iar interpretarea judiciară trebuie să contribuie la o mai bună aplicare a legii și la îndepărtarea oricăror situații echivoce sau inechități în aplicarea legii Decizia nr. 1237/06.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională publicată În M. Of nr. 785/24 nov. 2010.
Potrivit art. 15 din Constituție cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile stabilite prin acestea.
Principiul legalității este de esența statului de drept, obligativitatea legii, preemiența sa în reglementarea relațiilor sociale asigurând ordinea de drept, acesta impune obligația tuturor subiectelor de drept, inclusiv a autorităților statului de a respecta
legea în vigoare în toate actele pe care le emit.
În aceste condiții vătămarea prin actele administrativ fiscale ale autorităților intimate poate fi invocată atât pentru vătămarea unui drept cât și pentru vătămarea unui interes legitim cât și practicii neunitare a instanțelor judecătorești, posibilitate afirmată chiar prin dispozițiile art. 52 din Constituție. Noțiunea de interes legitim poate fi definită ca fiind un interes personal, născut și actual, în acord cu interesul general și cu normele de conviețuire socială dar fără a avea încă protecția juridică în sensul plenitudinii dreptului recunoscut de lege. EI îndrituiește pretinderea unei anumite conduite în considerarea realizării unui drept previzibil prefigurat.
Existența și calitatea legii este supusă controlului Curții Europene a Drepturilor Omului, în accepțiunea căreia legea trebuie să realizeze cumulativ două condiții: (A) să existe ca legislație în vigoare și (B) să prezinte un cumul de trăsături juridice. A. Existența legii se apreciază în sens material și cuprinde în primul rând legile adoptate de parlamentele naționale, dar și textele cu caracter infralegislativ, precum și dreptul nescris, regulile din cadrul sistemului common law, inclusiv jurisprudența din acest sistem de drept ori din dreptul continental, dreptul nescris, precum și normele incluse în tratate internaționale la care face trimitere dreptul intern, pe care le încorporează în cuprinsul său. Atingerile aduse drepturilor și libertăților garantate de Convenție sunt definite de statele însele ce apreciază circumstanțele care le pot justifica. Legea trebuie să existe, să fie În vigoare la momentul restrictiei aduse dreptului, să statueze asupra garantiilor adecvate ce însotesc restricțiile aduse dreptului și să prezinte un minim de efectivitate.
Trăsăturile juridice ale legii au ca scop evitarea arbitrarului din partea autoritătilor nationale si semnifică compatibilitatea legii cu preeminenta dreptului menționată explicit în Preambulul Convenției, acesta din urmă impunând următoarele exigențe: a) să o fie accesibilă, b) să fie previzibilă .. Previzibilitatea legii este determinată de o . circumstante: conținutul textului în discuție, domeniul de aplicare a legii și destinatarii ei, precum și de interpretarea judiciară a fiecărei cauze, cu condiția ca rezultatul să fie coerent. Evaluarea circumstanțelor și a consecințelor ce pot decurge dintr-un anumit act poate fi și rezultatul activității persoanei în cauză, precum și rezultatul consultării opiniilor unor specialiști.
Îndeplinirea cerințelor privind accesibilitatea și previzibilitatea legii se analizează la momentul producerii ingerintei din partea autorităților naționale. Buletinul CEDO Jurisprudență lunară a CEDO. C. Bîrsen, M.M. P., T. T., M. T. Seelegean, D. B.. Revista lunară 1, 9-10/2008.Noțiunea autonomă de lege.
Astfel, condițiile de legalitate a actului administrativ fiscal impun îndeplinirea cumulativă a următoarelor: să fie emis de organul competent, în limitele competenței sale, conținutul actului să fie conform cu conținutul legii și a actelor cu forță superioară, actul să fie emis în baza și în executarea legii, precum și în scopul legii și a celorlalte acte normative superioare, actul să fie emis în forma și cu procedura prevăzută de lege, să fie motivat în fapt și în drept și să îndeplinească condițiile procedurale posterioare prevăzute de lege ca: aprobarea, comunicarea etc., să fie emis conform cu interesul public urmărit de lege.
Principiile dreptului fiscal care rezultă din reglementarea Constituțională pune în prim plan principiul legalității, ce decurge atât din dis part. 1 alin. 5 din Constituție cât și din disp. art. 137 din Constituție, potrivit căruia: formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale instituțiilor publice și ale unităților Administrativ teritoriale sunt reglementate prin lege, precum și din disp. art. 139 din Constituție potrivit cărora: impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
În consecință veniturile bugetului asigurărilor sociale nu pot fi impuse în alte conditii decât cele prevăzute expres de lege, și numai în executarea dispozițiilor existente în lege, iar actele emise de autoritățile statului nu pot da naștere unor efecte diferite decât cele stabilite de lege și nu pot să fie emise cu nesocotirea dispozițiilor legale.
Ținând cont că stabilirea creanțelor statului în contra persoanelor particulare se încadrează strict În dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 adițional al Convenția Europeană a Drepturior Omului aceasta trebuie făcută cu respectarea minuțioasă a formelor în condiții de strictă legalitate și cu respectarea tuturor garanțiilor legale și procesuale ale persoanelor.
Prin Hotărârea din 6 oct. 2009 pronunțată de CEDO În cauza Bozcaada Kimmis Teodoku Rum Ortodoks Kilisesi Vakfi c. Turciei nr. 2 secția a 1/ a cererile nr._/03, nr._/03,_,_/03,_/03,_/03,_/03 și_/03 - prin care statul T. a fost condamnat de Curte pentru nerespectarea principiului legalității privării de proprietate și neîndeplinirea condiției previzibilității măsurii, prin care s-a reținut că dreptul la recunoașterea proprietății este considerat ca fiind un interes substanțial astfel că trebuie circumscris câmpul de aplicare al prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
În drept: invoc dispozițiile Legii 95/2006, C.pr.fisc. art. 172 C.pr.fisc., C.fiscal, precum și toate celelalte dispoziții invocate În contestație, Constituția României, art. 6 din CEDO, art. 1 din Art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, art. 14 din CEDO Protocolul 12 la CEDO precum și toate celelalte dispoziții legale și Decizii ale Curții Constituționale invocate în considerentele contestației.
În probațiune, reclamantul solicită administrarea probei cu înscrisurile despre care am făcut vorbire în cuprinsul contestației pe care le atașez prezentei, respectiv decizia de impunere contestată și dovada comunicării acesteia precum și dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de lege și orice alte înscrisuri ce se vor stabili ca fiind necesare soluționării contestației.
La data de 08.10.2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare a contestației formulate prin care învederează ca prin prezenta contestație înțelege sa conteste decizia nr.48/04.07.2013 prin care s-a soluționat contestația formulata împotriva deciziei de impunere nr._/20.03.2013.
Prin incheierea pronuntata la data de 28.10.2013 tribunalul a apreciat ca fiind admisibila cererea reclamantului de sesizare a Curtii Constitutionale in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 296 ind.22 alin.2 din Codul fiscal, art.296 ind.26 alin.1 lit.b din Codul fiscal raportat la art.296 ind.18 alin.3 lit.b pct.b ind.1 si raportat la art.296 ind.21 alin.1 lit.d din Codul fiscal.
Exceptia a fost respinsa ca neintemeiata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.351/24.06.2014 (f.136-140).
In cauza a fost administrata proba cu inscrisurile depuse de parti.
Analizand actele si lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
In fapt, prin decizia de impunere nr._/20.03.2013 emisa de DGFPJ Ilfov – AFP Voluntari s-au stabilit in sarcina reclamantului D. I.-L. mai multe obligatii de plata printre care si suma de 5772 lei reprezentand plati anticipate cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2013, platitibila in patru transe trimestriale de cate 1433 lei, reprezentand cota de 5,5% aplicabila venitului brut realizat de 105.000 lei, conform art.9 alin.6 lit.c din Legea nr.5/2013 a bugetului de stat pe anul 2013 (f.17).
Reclamantul a contestat decizia de impunere, iar contestatia a fost respinsa prin decizia nr.48/04.07.2013 (f. 66-73).
Prin acțiunea formulata reclamantul a criticat, in esenta, cuantumul exagerat de mare al contributiei la sanatate, neproportional cu serviciul asigurat, discriminatoriu intrucat se aplica la totalul venitului net anual al contribuabilului in conditiile in care pachetul de servicii de sanatate este acelasi indiferent de nivelul contributiei, inexistenta unei prevederi in codul fiscal care sa plafoneze contributia de asigurari sociale de sanatate cum exista pentru cea de asigurari sociale.
Susținerile reclamantului sunt neîntemeiate având in vedere pe de o parte ca acesta desfasoară o activitate independenta (birou notarial), deci realizează venituri (acestea fiind declarate de parte, pe proprie răspundere, prin completarea declarației 223 pe anul 2013), iar pe de alta parte criticile invocate au făcut obiectul mai multor decizii pronunțate de Curtea Constituționala care a statuat in sensul următor:
- Legea nr.95/2006 instituie un sistem ce permite populației accesul la serviciile medicale, acces condiționat de plata unei contribuții către Fondul național unic de asigurări de sănătate; pe cale de consecința toate persoanele care realizează venituri impozabile au obligația de a contribui la fond cu o cota de 5,5% din veniturile impozabile obținute, beneficiind de un pachet de servicii medicale de baza (Dec. Nr.325/25.06.2013, MOF nr.431/2013);
- Legea nr.95/2006 prevede ca întreaga societate trebuie sa contribuie la efortul protejării sănătății populației in temeiul principiului solidarității si subsidiarității(Dec nr.934/14.12.2006, MOF nr.53/2007);
- „este firesc ca valoarea contribuției sa difere de la o persoana la alta, in raport de veniturile realizate iar aceasta diferența este rezonabila si justificata de situația obiectiv deosebita in care se afla persoanele ce realizează venituri mai mari fata de cele care ale căror venituri sunt mai reduse, precum si de principiul solidarității si subsidiarității in colectarea si utilizarea fondurilor” – Dec nr.56/26.01.2006, MOF nr.164/2006;
- diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, determinata de nivelul diferit al venitului dar rezultata ca urmare a aplicării unei cote unice, se subscrie principiului constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice (Dec. Nr.452/15.09.2005, MOF nr.917/13.10.2005);
- contribuția la fondul de sănătate nu are natura unui impozit pe venit (Dec. Nr.9/16.01.2014, MOF 163/2014);
- obligația de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sanatate nu poate fi considerata ca reprezentând in sine o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate si nu incalca dispoz. art.1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale (Dec nr.224/2012, MOF.256/2012);
- cu privire la inexistenta unei prevederi in codul fiscal care sa plafoneze contributia de asigurari sociale de sanatate cum exista pentru cea de asigurari sociale, Curtea Constitutionala a stabilit ca aceasta solicitare a reclamantului excede competentei sale (Decizia nr.351/24.06.2014 – filele 136-140 dosar).
Avand in vedere ca suma de 5772 lei reprezentând plati anticipate cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2013, a fost stabilita prin aplicarea cotei de 5,5% venitului brut de 105.000 lei realizat de reclamant, tribunalul apreciază ca decizia de impunere nr._/20.03.2013 a fost legal emisa, fiind respectate prevederile art.296 ind.24 CF Plăți anticipate cu titlu de contribuții sociale(1) Contribuabilii prevăzuți la art. 296^21 alin. (1) lit. a) - e), h) și i), cu excepția celor care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole, sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de contribuții sociale. (2) În cazul contribuției de asigurări sociale de sănătate, plățile anticipate prevăzute la alin. (1) se stabilesc de organul fiscal competent, potrivit regulilor prevăzute la art. 82, prin decizie de impunere, pe baza declarației de venit estimat/norma de venit sau a declarației privind venitul realizat, după caz. În cazul contribuției de asigurări sociale, obligațiile lunare de plată se stabilesc pe baza venitului declarat, prevăzut la art. 296^22 alin. (1). (3) În decizia de impunere, baza de calcul al contribuției de asigurări sociale pentru contribuabilii prevăzuți la art. 296^21 alin. (1) lit. a) - e) se evidențiază lunar, iar plata acestei contribuții se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. (4) În decizia de impunere, baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii prevăzuți la art. 296^21 alin. (1) lit. a) - e), h) și i), cu excepția celor care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole și a celor care realizează venituri din închirierea camerelor, situate în locuințe proprietate personală, în scop turistic, menționați la art. 63 alin. (3), se evidențiază lunar, iar plata se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.(4^1) În decizia de impunere, baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii care realizează venituri din închirierea camerelor, situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una și 5 camere inclusiv, stabilite pe bază de normă anuală de venit sau care optează pentru determinarea venitului în sistem real, precum și pentru cei care închiriază în scop turistic, în cursul anului, un număr mai mare de 5 camere de închiriat în locuințe proprietate personală, menționați la art. 63 alin. (3), se evidențiază lunar, iar plata se efectuează în două rate egale, până la data de 25 iulie inclusiv și 25 noiembrie inclusiv. (4^2) Contribuabilii care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole în regim de reținere la sursă a impozitului datorează contribuție individuală de asigurări sociale de sănătate în cursul anului, plătitorii de venituri având obligația calculării, reținerii și virării sumelor respective cu respectarea prevederilor art. 62 alin. (2^1) - (2^5).(5) Contribuabilii prevăzuți la art. 296^21 alin. (1) lit. f) datorează contribuții sociale individuale în cursul anului, sub forma plăților anticipate, plătitorii de venituri având obligația calculării, reținerii și virării sumelor respective în conformitate cu prevederile art. 52 și 34, după caz.(5^1) Plătitorii de venit calculează, rețin și virează contribuțiile sociale numai pentru persoanele fizice care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 296^21 alin. (1) lit. f), altele decât cele care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere și sunt înregistrate fiscal potrivit legislației în materie.(5^2) Prin excepție de la prevederile alin. (5^1), plătitorii de venit calculează, rețin și virează contribuțiile sociale pentru persoanele fizice care realizează venituri în baza contractelor de agent. (6) Contribuțiile reținute potrivit alin. (5) se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, respectiv a lunii următoare trimestrului în care s-a plătit venitul, în funcție de perioada fiscală aleasă de plătitorul de venit. (7) Pentru contribuabilii prevăzuți la art. 52 alin. (1) lit. a) - c), obligațiile reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale se calculează prin aplicarea cotei de contribuție asupra veniturilor prevăzute la art. 296^22, se rețin și se virează de către plătitorul de venit, acestea fiind obligații finale.(8) Pentru contribuabilii care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 296^21 alin. (1) lit. f), obligațiile reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate se calculează prin aplicarea cotei de contribuție asupra veniturilor prevăzute la art. 296^22 alin. (4), se rețin și se virează de către plătitorul de venit.(9) Pentru contribuabilii care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 296^21 alin. (1) lit. i), încadrarea în plafonul maxim prevăzut la art. 296^22 alin. (2^1) se face de către organul fiscal prin decizia de impunere prevăzută la alin. (2), iar încadrarea în plafonul maxim prevăzut la art. 296^22 alin. (2^2) se face de către plătitorul de venit la momentul plății venitului.(10) Pentru contribuabilii care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole în regim de reținere la sursă a impozitului, obligațiile reprezentând contribuțiile individuale de asigurări sociale de sănătate se calculează prin aplicarea cotei de contribuție asupra bazei de calcul prevăzute la art. 296^22 alin. (2^2), se rețin și se virează de către plătitorul de venit până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost plătite veniturile) art.9 alin.6 lit.c din Legea nr.5/2013 a bugetului de stat pe anul 2013 (Pentru anul 2013, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: c) 5,5% pentru celelalte categorii de persoane care au obligația plății contribuției direct sau cu plata din alte surse) si art.210 alin.1 lit.c din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii (c) pachetul de servicii de bază - se acordă asiguraților și cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătății, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale și alte servicii la care au dreptul asigurații și se aprobă prin hotărâre a Guvernului)..
Pentru aceste motive, va respinge actiunea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamantul D. I.-L. cu dom. ales la C.. Av. R. D.-A. in Comuna Snagov, ., J. Ilfov și pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – SERVICIUL FISCAL ORASENESC VOLUNTARI - DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI cu sediul in sector 2, București, . Gerota, nr. 13 ca neîntemeiata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, azi, 27.08.2014.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, M. R. |
Redact. D.A/
Tehnored M.R/4ex/.>
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20 AUGUST 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE A. D.
GREFIER M. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. I.-L. și pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – SERVICIUL FISCAL ORASENESC VOLUNTARI - DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin avocat, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează care învederează ca nu s-au întors relațiile solicitate de la Administrația Finanțelor Publice Voluntari, precum și faptul ca a fost soluționata excepția de neconstituționalitate invocata de reclamanta, după care:
Reclamanta, prin avocat solicită emiterea unei adrese către Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov, pentru a ne comunica care este cuantumul despăgubirilor pachetului minim de asigurări sociale, luându-se in considerare si coplata prevăzuta de lege. Solicita amânarea cauzei pentru completarea probatoriului.
Tribunalul revine asupra utilității revenirii cu adresă catre Administrația Finanțelor Publice Voluntari, pentru a ne comunica actele solicitate.
Deliberând asupra cererii apărătorului reclamantei de suplimentare a probatoriului, o respinge, ca nefiind utilă soluționării cauzei, apreciind ca decizia de impunere conține date suficiente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat solicita admiterea cererii așa cum a fost formulata. Cuantumul despăgubirilor este disproporționat și creează discriminări între diferitele categorii sociale. Fără cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la data de 27.08.2014, urmand ca partile sa ia act de solutie de la grefa instantei sau din aplicatia Ecris.
Pronuntata in sedinta publica, azi 20.08.2014.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, M. R. |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1046/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 362/2014.... → |
|---|
