Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1180/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1180/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 2772/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 362 A
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. P. G.
Judecător C. D.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov împotriva sentinței civile nr. nr.1180 din 05.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul T. M. C. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual apel, după care:
Tribunalul constată că apelul este formulat în termen, ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului formulat împotriva sentinței civile nr.1180 din 05.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ reține următoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12.04.2013 sub nr._ petentul T. M. C. a solicitat in contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/09.04.2013.
In fapt s-a aratat ca procesul-verbal este neintemeiat, avand in vedere ca pe trecerea de pietoni nu se afla nicio persoana.
In drept a invocat dispozitiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 31 din O.G NR. 2/2001.
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Intimata a formulat intampinare prin care s-a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si testimoniala cu un martor (f.24)
Prin sentința civilă nr.1180 din 05.02.2014 Judecătoria Cornetu a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/09.04.2013 petentul a fost sancționat pentru fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe marcaj pietonal in localitatea Jilava. Fapta a fost încadrată și sancționată cf. art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002. În concret s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o durata de 30 de zile.
Înainte de a analiza motivul de nulitate invocat de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele contravenientului, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Apoi, cu privire la motivul de netemeinicie indicat de petent:
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 249 din NCPC), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.
Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).
Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba nu poate depăși 50% din nivelul salariului minim brut pe economie și suspendarea permisului de conducere pe o durată mai mare de 30 de zile, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).
D. ca in speta aceste prezumtii sunt rasturnate prin administrarea probei testimoniale (f. 24), de unde reiese ca petentul nu se face vinovat de fapta imputata. Astfel, pietonii nu se angajasera inca in traversare in momentul cand petentul a trecut peste marcaj. Nu este indeplinita conditia incriminarii de la art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002, care spune ca pietonul trebuie sa se afle in traversare pe sensul persoanei obligate sa dea prioritate.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel intimatul solicitand admiterea apelului si modificarea in tot a sentintei civile apelate.
In motivarea apelului a aratat ca prin sentința susmenționată Judecătoria Cornetu a admis plângerea formulată de petentul T. M. C. în contradictoriu cu instituția sa, dispunând anularea procesului-verbal de contraventie . nr._/08.04.2013, încheiat de un agent constatator din cadrul I.P.J. Ilfov. În procesul verbal de contravenție la a cărui anulare se face referire de către instanța de judecată, petentul a fost sancționat deoarece nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare prin locuri special amenajate. Motivul avut în vedere de instanța de judecată la pronunțarea acestei soluții a fost acela că în cauză, petentul a administrat proba testimonială, făcându-se astfel dovada că cele reținute în procesul verbal de contravenție nu corespund realității.
Din analiza detaliată a procesului verbal de contravenție se poate observa că la momentul constatării faptei petentul a arătat la rubrica obiecțiuni că nu putea opri în 2 metri, deci a recunoscut practic săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, deși avea posibilitatea legală de a specifica toate mențiunile în actul de constatare.
Prin mențiunile consemnate petentul a confirmat constatări le agentului de poliție, mai mult, în procesul verbal nu a fost identificat un martor ocular sau un martor asistent, iar în comunicarea instanței se precizează doar că a fost audiat un martor din declarația căruia reiese că la momentul neacordării de prioritate de către petent pietonii nu se angajaseră încă în traversare.
Din analiza comunicării instanței de fond și a procesului verbal de contravenție reiese că acestea nu se coroborează, ba mai mult, se contrazic deoarece petentul prin mențiunile de la rubrica special destinată își recunoaște practic fapta, susținând doar că nu putea opri în condiții de siguranță, nu și faptul că nu ar fi fost pietoni pe trecere, așa cum declară martorul propus de petent.
La data de 23.04.2014 a formulat intampinare T. M. C. prin care a solicitat respingerea motivelor, invocate in motivarea apelului de catre apelanta - ca fiind neintemeiate, si pe fond mentinerea ca temeinica si legala sentinta civila nr. 1180/2014, pronuntata de Judecatoria Cornetu
In fapt apelanta isi intemeiaza apararea doar pe prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie, ori potrivit jurisprudentei in materie, actul de contraventie nu poate face dovada prin el insusi a existentei faptei retinute in sarcina contravenientului, daca nu se coroboreaza cu niciun alt mijloc de proba, acesta fiind doar actul prin care persoana este acuzata de savarsirea contraventiei.
In solutionarea apelului, a solicitat ca instanta sa aiba in vedere Decizia nr. 70/2013, a Curtii Constitutionale care in considerentele sale, a statuat ca rolul martorului asistent nu este de a depune marturie cu privire la fapta, ci de a sustine corectitudinea intocmirii P.V. de contraventie sub aspect procedural.
Tot in considerentele deciziei mentionate, s-a statuat ca P.V. de contraventie se bucura de prezumtia de legalitate, insa atunci cand este formulata o plangere impotriva acestuia, este contestata chiar prezumtia de care se bucura, revenindu-i instantei de judecata competenta de a administra probele prevazute de lege, in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal - ceea ce s-a si facut in prezenta cauza.
Deasemenea cel care a formulat plangerea nu trebuia sa isi demonstreze propria nevinovatie, instanta de judecata administrand tot probatoriul, necesar stabilirii adevarului - principii pe care le-a avut in vedere si instanta de fond la pronuntarea hotararii.
Tot prin jurisprudenta s-a statuat ca in privinta probatiunii, petentul trebuie sa faca dovada contrarie celor consemnate in procesul verbal, doar in situatia in care probele administrate de organul constatator, pot convinge instanta in privinta vinovatiei "acuzatului" dincolo de orice indoiala rezonabila, operand aplicarea principiului in dubio pro reo.
Analizând apelul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/09.04.2013 petentul a fost sancționat pentru fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe marcaj pietonal in localitatea Jilava. Fapta a fost încadrată și sancționată cf. art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002. În concret s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o durata de 30 de zile.
Cu privire la motivul de apel referitor la greșita soluționare a cauzei pe fond tribunalul constată că apărările invocate de apelant sunt întemeiate.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța, analizând conținutul acestuia, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Instanța constată că mențiunile agentului constatator sunt lizibile, clare și complete, acesta consemnând în mod corect și complet toate împrejurările de natura a individualiza fapta, potrivit OG nr.2/2001.
Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/ 2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Tribunalul va înlătura declarația martorului având în vedere că aceasta nu se coroborează cu materialul probator administrat în dosar. De asemenea declarația martorului și susținerile petentului sunt contradictorii, primul arătând că pe sensul de mers al petentului nu se afla nici un pieton, iar ce de-al doilea susține că pietonul s-a angajat în traversarea străzii pe banda unu în timp ce autoturismul condus de el se afla pe banda a doua, deci pe același sens cu pietonul. În plus în obiecțiunile consemnate în procesul verbal petentul a declarat că „ nu a putut opri în doi metri „ recunoscând existența pietonului pe trecere. Pe cale de consecință constată că petentul nu a reușit să probeze existența unei situații de fapt distincte de cea reținută prin procesul verbal.
În concluzie, întrucât petentul nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/ 2001, tribunalul reține că procesul-verbal este legal și temeinic.
Pe cale de consecință, vazand dispozitiile art. 480 cod proc civ va admite apelul si va schimba in tot sentinta civila apelată in sensul ca va respinge plangererea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov cu sediul în București, . nr.7, sector 2 împotriva sentinței civile nr. nr.1180 din 05.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul T. M. C. cu domiciliul în G., ., județ G..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, C. D. | |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond B. M.
Red.jud.C.D/ 29.07.2014
Tehno.red.O.S
2ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2216/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3226/2014.... → |
|---|
