Pretentii. Încheierea nr. 16/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 16/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 158/93/2014
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 IUNIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta . SRL in contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV- DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii restituire taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul, raportat la dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004 constată că Tribunalul Ilfov este competent material si teritorial să soluționeze prezenta cauza.
Tribunalul pune in discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV- DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI, invocată de aceasta prin întâmpinare.
Reclamanta, prin avocat solicita respingerea excepției invocate.
Tribunalul, deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV- DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI invocată de aceasta prin întâmpinare, având in vedere că aceasta este instituția emitentă a actului administrativ contestat, urmează a o respinge, apreciind-o neîntemeiată.
Tribunalul invoca din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația F. Pentru Mediu si acorda cuvântul pe aceasta excepție.
Reclamanta, prin avocat lasă la aprecierea instanței excepția invocata.
Tribunalul, deliberând asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația F. invocata din oficiu, urmează a o admite, apreciind ca parata nu justifica calitate procesuala pasiva in acțiunea introdusa de reclamanta, iar calitatea nu este data de destinația finala a taxei.
Tribunalul pune in discuție admisibilitatea cererii de chemare in garanție a Administrației F. Pentru Mediu, formulata de pârâta.
Reclamanta, prin avocat arata ca lasă la aprecierea instanței admisibilitatea cererii de chemare in garanție.
În baza dispozițiilor art.74 coroborat cu art.64 din Noul Cod de Procedura Civilă, încuviințeaza in principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâta. Totodata respinge ca neîntemeiata excepția inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art.4 din N.c.p.c.
Nemaifiind alte cereri prealabile, tribunalul acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamanta, prin avocat solicită proba cu înscrisuri.
În baza dispozițiilor art.258 din Noul Cod de Procedura Civilă încuviințeaza pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea principala si pe cererea de chemare in garanție.
Reclamanta, prin avocat solicita admiterea cererii așa cum a fost formulata. Cu cheltuieli de judecata. Solicita amânarea pronunțării pentru a depune dovada achitării onorariului de avocat. Solicita admiterea cererii de chemare in garanție.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la data de 23.06.2014, urmând ca părțile sa ia act de soluție de la grefa instanței sau din aplicația Ecris.
Pronunțata in ședința publica, azi 16.06.2014.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR.2279
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 IUNIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta . SRL in contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV- DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii restituire taxa poluare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 21.01.2014, reclamanta . SRL a chemat in judecata pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV- DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitant anularea deciziei Anularea deciziei nr. 4580/27.08.2013 emisa de pârâta, restituirea către reclamant a sumei de_ lei actualizata cu dobânda legala de la data achitării taxei si pana la data restituirii efective; Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca pentru înmatriculării autoturismului marca DAF, a fost obligat la plata timbrului de mediu de_ lei.
Taxa de poluare auto, achitată pentru reînmatricularea autoturismului, a fost încasată in contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunității Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr._ care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplica în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
A mai arătat ca normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile legii nr. 157/2005.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală intre produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate tată de dreptul național, Tn temeiul principiului supremației dreptului comunitar. conform acestui principiu, orice normă comunitară are forța juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare. Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata ,i prin Hotărârile pronunțate de CJE in cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1864), precum ti Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie
1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate sa o aplice. Curtea a reținut că "o instanță națională ce este chemată, in limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat. Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și 1I0na N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca Interzicând o taxa de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
In aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare in România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
In drept, acțiunea se întemeiază pe disp. art. 25 și 90 din Tratatul CE, Directiva nr.
_/CEE din 25.02.1992, jurisprudența relevanta a Curții de Justiție Europene. art. 11 si art. 148 din Constituita României, OUG nr.50/2008, Legea nr. 554/2004, art. 274 Cod procedură Civila.
La data de 04.03.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere de chemare în garanție solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și in subsidiar admiterea cererii de chemare in garanție cu consecința obligării pârâtei Administrația F. pentru Mediu la restituirea taxei de poluare.
Având in vedere faptul ca timbrul de mediu achitata de către petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea timbrului de mediu de către petent, intre instituția noastră si reclamant nu exista niciun raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a paratelor.
Pârâta a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând admiterea cererii de chemare in garanție cu consecința obligării Administrației F. pentru Mediu la restituirea taxei de poluare.
Totodată arată faptul ca Administrația F. pentru Mediu este beneficiarul real al taxei de poluare achitata de reclamant, pârâta are numai atribuția legata de stabilirea cuantumului taxei de poluare.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat faptul ca urmare a solicitării reclamantului, in baza OUG nr.9/2013, a procedat la calcularea si emiterea deciziei privind stabilirea timbrului de mediu, timbru ce a fost calculata in raport de documentele depuse de reclamant. Mai mult, reclamantul nu contesta modalitatea de calcul al timbrului de mediu ci faptul ca legislația naționala contravine celei Uniunii Europene.
Pârâta a mai arătat si ca atât vreme cat legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima data in România, rezultă ca aceasta este legal datorată.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale a arătat nu este îndeplinita conditia pentru acordarea acestora.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita respingerea acestuia ca neîntemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 alin.1 C.proc.civ.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozițiile art.72-74, art.205-208 din C.proc.civ, OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, Legea nr.571/2003, Legea nr.554/2004, OMFP 1899/2004, OMEF 418/2007, Legea nr.157/2005, Constituția Romaniei.
La data de 24.03.2014, chemata in garanție Administrația F. Pentru Mediu a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de chemare in garanție solicitând respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Chemata in garanție invoca excepția inadmisibilității acțiunii.
Mai mult decât atât, astfel cum este recunoscut jurisprudențial și doctrinar, în aceste cazuri admisibilitatea acțiunii este condiționată de răsturnarea prezumției de constituționalitate a ordonanței Guvernului pretins vătămătoare: în cazul în care ordonanța de urgentă sau dispoziția din ordonanța de urgență ce se consideră vătămătoare nu a fost declarată neconstituțională, acțiunea în contencios administrativ este admisibilă numai împreună cu excepția de neconstituționalitate, în cazul în care acțiunea ce vizează ordonanța de urgență, nu este însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiunea în contencios administrativ se respinge ca inadmisibilă.
Apreciază neîntemeiate pretențiile reclamantului constând în obligarea subscrisei la restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat și achitată în virtutea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, raportat la Hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul pronunțata la data de 7 aprilie 2011, de Curtea de Justiție a Uniunii Europene .
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea. importului de autovehicule de ocazie similare.
O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată tocmai din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu.
In acest context, O. U.G. nr. 9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, actul normativ amintit înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative. Prin actuala lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul "poluatorul plateste", fiind taxate primordial emisiile generate de masina. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (E. 1, 2, 3, 4, 5) și reprezintă cu adevărat o taxă de mediu, întrucât se calculează în principal în functie de emisia de C02, (luata în calcul în întregime pentru timbru, fata de reglementările anterioare), înscrisa în cartea de identitate a masinii sau documentele de omologare.
De altfel, în preambulul O.U.G nr. 9/2013 se arată că, prin adoptarea actului normativ, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice. ci pe date de performanță obiective disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor cum ar fi emisiile de C02 .
În altă ordine de idei, contrar susținerilor reclamantului, O.U.G. nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
În primul rând a arătat că procesul civil este guvernat de principiul "actori incumbit probatio", prevăzut de art. 249 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit căruia "cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".
Reclamantul nu a făcut vreo dovadă că prin achitarea timbrului de mediu s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al acestuia (respectiv acel atribut al dreptului de proprietate ce se referă la prerogativa proprietarului de a dispune de bunul său), nu s-a făcut proba existenței unei legături directe de cauzalitate între fapta achitării taxei și o eventuală încălcare a dreptului de proprietate suferită de partea lezată.
Altfel spus, pentru a se putea antrena răspunderea statului, trebuie verificat dacă pretinsa încălcare a dreptului de proprietate rezultă în mod direct din achitarea timbrului de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
Nu în ultimul rând subliniază faptul că din sumele colectate cu titlu de timbru de mediu se finanțează programe pentru protecția mediului, în baza OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.
De altfel, indiferent de forma pe care taxa a îmbrăcat-o (taxă de primă înmatriculare/taxă pe poluare/timbru de mediu), menționează că, prin aplicarea acestei masuri fiscale, pe langa proiectele si programele finanțate de A.F.M., s-a derulat încă din anul 2005 "Programul Rabla", fiind scoase din uz un număr de 410.238 autovehicule vechi si poluante, astfel: 2005 - 14.607; 2006 - 15.110; 2007 - 16.444; 2008 - 30.466; 2009 - 32.327;_;_; 2012 - 25.000.
Pe langa aceste cantități de emisii care au fost reduse, prin casarea auto vehiculelor au fost eliberate suprafețe in localitati de cea 10 mp/autovehicul, a fost introdusă o cantitate de cea 650 Kg/autovehicul de deșeu metalic în sistemul de reciclare, realizându-se astfel si obiectivele de mediu conform Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L 269 din 21 octombrie 2000.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La termenul de judecata din 16.06.2014 tribunalul a respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii si excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parata administrație financiara, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. Pentru Mediu invocata din oficiu, respectiv a încuviințat in principiu cererea de chemare in garanție pentru considerentele reținute in practicaua hotărârii; a încuviințat si administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține in fapt și in drept următoarele:
Reclamanta este proprietara unui autovehicul marca DAF . XLRTE47XSOE676114, înmatriculat prima oara in 2005 si achiziționat dint-un stat UE, pentru care a plătit la înmatricularea in România suma de_ lei reprezentând timbrul de mediul, astfel cum rezulta din decizia de calcul nr.4580/27.08.2013 emisa de AFP Brgadiru si chitanta din 28.08.2013 (f.8-9).
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Decizia de calcul din august 2013 a fost comunicată reclamantei, aceasta achitând voluntar timbrul de mediu, prin chitanța susmenționată.
In speță, instanța trebuie să stabilească dacă impunerea plații timbrului de mediu pentru înmatricularea in România a vehiculului second-hand, care a mai fost anterior înmatriculat . s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, să se stabilească dacă se impune anularea ca nelegala a deciziei de stabilire a taxei, cu consecința restituirii sumei achitate.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG nr.50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG nr.50/2008 a fost abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar începând cu data de 15.03.2013 este in vigoare OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu.
Articolul 4 din OUG nr.9/2013, prevede ca: „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
In preambulul actului normativ susmenționat se precizează că acesta asigură conformitatea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performanțe obiective, disponibile in mod obișnuit si relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
Tribunalul retine că legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art.90) TFUE, care se opunea ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională. In aceasta a constat caracterul indirect discriminatoriu al legislației interne anterioare față de cea comunitară.
OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovata din necesitatea de a corela dezideratele naționale in ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabila instituita de vechea reglementare in domeniu. Prin actuala reglementare s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având in vedere principiul „poluatorul plătește”, fiind taxate primordial emisiile generate de mașina, adică timbrul de mediu se calculează in principal in funcție de emisia de CO2, înscrisa in cartea de identitate a mașinii sau documentele de omologare. Totodată, timbrul de mediu instituit de OUG nr.9/2013 se aplica unitar, indiferent de proveniența autovehiculului, plătindu-se o singură dată si reprezintă costul poluării pentru întreaga durata de viată a mașinii, respectiv nu se va plăti timbrul la revânzare.
In consecință, noua reglementare adusă prin OUG nr.9/2013 a înlăturat discriminarea conținuta de legislația anterioara deoarece in prezent taxa de mediu se calculează in funcție de emisia de CO2 înscrisă in cartea de identitate a vehiculului, indiferent de proveniența acestuia, astfel ca normele interne nu sunt contrare dreptului comunitar.
Față de soluția reținută pe acțiunea principala, va fi respinsa ca rămasa fără obiect cererea de chemare in garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulata de reclamanta . SRL București, cu dom. ales la C.. Av. Tutoiu S., .. 510 A, Business Center, . in contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV- DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI cu sediul in sector 2, București, .. 13, A. F. PENTRU MEDIU cu sediul in Sector 6, București, Splaiul Independentei, nr.294, corp A ca neîntemeiata.
Respinge cererea de chemare in garanție formulata de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV- DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI cu sediul in sector 2, București, .. 13 in contradictoriu cu chemata in garanție A. F. PENTRU MEDIU cu sediul in Sector 6, București, Splaiul Independentei, nr.294, corp A ca rămasa fără obiect.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, azi 23.06.2014.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, M. R. |
Redact. D.A/01.07.2014
Tehnored M.R
6ex/comunicat 4ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2089/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 698/2014.... → |
|---|
