Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 362/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 12103/1748/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 362R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 FEBRUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR – C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul M. I. împotriva sentinței civile nr.1512/21.02.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata I. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul M. I., personal, legitimat cu CI, ., nr._, CNP_ si asistat de avocat și intimata prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află al primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurentul a solicitat judecarea cauzei in lipsă, după care:
Recurentul, prin avocat solicită proba cu înscrisuri.
Intimata prin consilier juridic arată ca nu are înscrisuri noi de depus la dosarul cauzei.
Tribunalul ia act nu sunt înscrisuri noi de depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea ed recurs.
Recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate si pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Instanța de fond in mod greșit a înlăturat depoziția martorului audiat in cauza și nu a luat in seama înregistrarea video. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefundat. Arata ca agentul de politie a constatat contravenția prin propriile simțuri.
In replică, recurentul prin avocat arata ca mașina politiei era undeva in spate. Depune concluzii scrise.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul judecatoriei Cornetu la data de 25.09.2012 sub nr. de dosar_ petentul M. I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala ..P. nr._, întocmit la data de 19.09.2012 de agent constatator din cadrul I.P.J. I.-Serviciul Rutier prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție încheiat de intimat.
În motivarea plângerii formulate, în esență, petentul a susținut că procesul verbal contestat nu respectă art. 16, art. 17 și art.19 din OG nr.2/2001.
De asemenea petentul a arătat că nu a săvârșit fapta, precizând că în momentul în care vehiculul pe care îl conducea a ajuns pe la jumătatea marcajului pentru trecerea de pietoni, după ce, anterior, a dat prioritate unui autocar din fața sa să traverseze de pe banda 1 pe banda 2 de circulație, a observat un pieton de pe lateral care s-a angajat să traverseze.
În final petentul a arătat că amenda nu este un scop în sine ci o măsură de educare și prevenire a contravenientului.
În drept petentul a invocat art.16,17,19 și 20 din OG nr.2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu martori și înscrisuri.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
La data de 29.11.2012, prin serviciul Registratură, intimatul a depus la dosarul cauzei planșe foto și înregistrare video. De asemenea intimatul a depus, la data de 12.12.2012, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate.
La termenul de judecată din data de 13.12.2012, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar pentru petent și proba testimonială cu martorul I. C., a cărui depoziție se afla atașată la dosarul cauzei. De asemenea petentul a depus înregistrări video.
Prin sentința civilă nr.1512/21.02.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională, formulată de petentul M. I..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 19.09.2012 de agent constatator din cadrul I.P.J. I., petentul M. I. a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b din O.U.G 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de 280 de lei și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile, reținându-se în sarcina sa că, la data de 19.09.2012, ora 13.08 pe DN6, Imobil Paradis, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ din direcția București spre Cornetu și la trecerea de pietoni din dreptul imobilului Piața Agroalimentară B. nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe marcajul pietonal pe sensul său de mers.
Petentul a semnat procesul-verbal și a precizat la rubrica „Alte Mențiuni: Pietonul venea din lateral”.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
Susținerea petentului conform căreia actul contestat nu respectă art. 16, art. 17 și art.19 din OG nr.2/2001 este neîntemeiată, motiv pentru care instanța o va respinge.
Astfel,potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din cuprinsul procesului verbal contestat instanța a constatat că sunt respectare prevederile art. 16 din OG nr.2/2001.
Instanța a apreciat că organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de descriere a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.
De asemenea, potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001: “(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Instanța nu a reținut o încălcare a dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, agentul constatator precizând atât numele cât și CNP-ul martorului asistent.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat, aflați pe sensul său de mers.
În fapt, potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta în sarcina sa iar cele consemnate nu corespund realității.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că petentul nu a reușit să dovedească susținerile sale, deși sarcina probei îi incumba acestuia.
Astfel, în ceea ce privește depoziția martorului I. C., audiat în cauză la solicitarea petentului, instanța nu o poate reține apreciind că este subiectivă având în vedere relația martorului cu petentul, pe care îl cunoaște din anul 2010, având în vedere serviciile din partea petentului de care martorul beneficiază.
De asemenea instanța a reținut fapta săvârșită de petent rezultă în mod clar din planșele foto și înregistrarea video puse la dispoziție de către intimat.
În ceea ce privește înregistrările video depuse la dosar de către petent, instanța a apreciat că acestea nu sunt concludente pentru soluționarea cauzei întrucât imaginile oferite de aparatul video nu surprind și prima bandă de circulație pe sensul de mres al petentului pentru a se putea observa dacă exista sau nu un pieton pe trecerea de pietoni.
Astfel, instanța a reținut că afirmațiile petentului cu privire fapta reținută în sarcina sa nu sunt susținute cu nici un alt mijloc de probă, pentru a fi de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal.
În aceste condiții, instanța a apreciat că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 .
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 280 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
Susținerea petentului conform căreia sancțiunea complementară este excesivă având în vedere că petentul este de meserie conducător auto și că mașina de poliție nu se afla la fața locului, nu pot fi reținute de instanță.
Astfel, din planșele foto depuse de intimat rezultă că vehiculul agenților de poliție s-a aflat la fața locului iar sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere este proporțională cu gravitatea faptei, având în vedere faptul că petentul, care este de meserie conducător auto, trebuie să dea dovadă de diligență sporită în activitatea pe care o desfășoară pentru prevenirea accidentelor auto pentru siguranța atât a călătorilor cât și a pietonilor.
Susținerea petentului cu privire la atitudinea necorespunzătoare a agentului de poliție față de societatea la care petentul este angajat nu poate fi reținută de instanță deoarece nu a fost dovedită.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța a respins plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul M. I. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate si pe fond admiterii cererii.
În motivarea cererii, recurentul a arătat ca sentinta instantei de fond este nelegala intrucat instanța de fond nu a tinut cont de motivele de nulitate absoluta invocate .
A mai arătat ca, au fost incalcate prevederile art.19 din O. G. 2/2001 si anume: agentul constatator trebuia sa semneze procesul verbal, iar in cazul in care exista un martor asistent, trebuie sa se menționeze datele personale ale acestuia din actul de identitate in procesul verbal si de asemeni trebuie sa semneze si acesta procesul verbal.
A arătat si ca, împrejurările constatate de agentul de politie nu sunt confirmate de cel puțin un martor asistent, pentru ca martorul nu semnează acest proces verbal. De asemenea, instanța in mod greșit a retinut ca, procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
Sentința instanței de fond este netemeinica, întrucât instanța in mod greșit a reținut faptul ca, procesul verbal întocmit de agentul constatator din perspectiva art. 34 din OG 2/2001, face dovada situației de fapt, a încadrării in drept pana la proba contrarie.
A mai arătat ca, in fata instanței de fond a administrat proba cu înscrisuri si martori pe situația de fapt.
A apreciat recurentul ca, instanta si-a depasit atributiile puterii judecătorești, întrucât nu a tinut cont de faptul ca, masura dispusa prin procesul verbal este exagerata, avand in vedere ca, asa cum a facut dovada cu inscrisuri că este angajat ca conducator auto la societatea de transport persoane si nu este sofer amator.
A arătat ca, instanta in mod gresit a retinut faptul ca, nu a facut dovada sustinerilor, intrucat sarcina probei ii incumba, desi aceasta in baza rolului activ trebuia sa tina cont de probele administrate in aceasta cauza, respectiv de proba testimoniala pe situația de fapt - declarația martorului audiat in cauza si înregistrarea pe CD depusa la dosar.
Astfel, instanța a reținut greșit ca, înregistrările video depuse la dosar nu sunt concludente pentru soluționarea cauzei, afirmând ca imaginile oferite de aparatul video nu surprind prima banda de circulație pe sensul de mers, pentru a se putea observa daca exista sau nu, un pieton pe trecerea de pietoni. Din înregistrarea pe CD a camerei video montata pe microbuz (de societate prin firma autorizata) se observa poziția microbuzului, poziția autocarului care a trecut de pe banda 1 pe banda 2 si poziția pietonului in minutul 21. A menționat ca, in înregistrările pe CD depuse la dosar sunt surprinse toate momentele dinaintea, in timpul si după incidentul de la fata locului.
De asemenea, instanța in mod eronat a afirmat ca, declarația martorului nu poate fi luata in seama ca ar fi subiectiva, afirmând ca martorul ar beneficia de servicii din partea mea, deși nu arata in ce ar consta acele servicii, desi din declarația sa nu s-a făcut dovada ca acesta s-ar afla in serviciul meu au ca ar beneficia de ceva anume.
Cu privire la sancțiunea aplicata consider ca se putea dispune înlocuirea sancțiunii aplicate in procesul verbal cu sancțiunea avertisment. Instanța cu rea credința a afirmat ca, amenda si reținerea permisului nu se poate înlocui cu alta sancțiune deși OG nr._ prevede aceasta posibilitate. Astfel, instanța trebuia sa tina cont, sancțiunea aplicata nu trebuie sa fie un scop in sine ci o măsură de educare și prevenire a contravenientului.
De asemenea, a arătat că aplicarea sancțiunii este exagerată și neconformă cu scopul și finalitatea sancțiunii contravenționale.
În dovedirea cererii, recurentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/19.09.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 de lei și reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 pct. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002, republicată întrucât la data de 19.09.2012, ora 13,08, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea drumului public.
În drept, tribunalul reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, tribunalul constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
Recurentul a invocat drept motiv de nelegalitate a procesului – verbal de contravenție faptul că acesta nu a fost semnat de către un martor asistent. Motivul de nelegalitate este neîntemeiat. Astfel, potrivit prevederilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Or, în speță nu este incidentă niciuna dintre situațiile menționate de textul de lege enunțat, întrucât petentul a fost de față la întocmirea procesului – verbal de contravenție și l-a semnat, astfel că nu era necesară menționarea unui martor asistent.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 1169 C.civ..
În cauza de față, însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată. În ceea ce privește înregistrarea video depusă la dosarul instanței, aceasta nu este relevantă în cauză întrucât cuprinde momentele ulterioare săvârșirii contravenției, în timp ce înregistrarea video înaintată de către intimat surprinde săvârșirea contravenției și din cuprinsul acesteia reiese realitatea celor constate prin procesul – verbal de contravenție contestat.
Având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, instanța reține că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Reținând culpa petentului în săvârșirea contravenției și având în vedere că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate.
Tribunalul mai reține că instanța de fond, la individualizarea sancțiunii amenzii a reținut corect ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei și consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul de circulație, in condițiile art. 5 al. 5 cu raportare la art. 20 al. 3 din OG 2/2001.
Față de aceste considerente, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, constatând că petentul nu a făcut dovada existenței unei situații de fapt contrare celei menționate în procesul – verbal, tribunalul, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul M. I. împotriva sentinței civile nr.1512/21.02.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata I. I. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: M.E/ 2 exemplare/03.04.2014
Jud.fond: S. I. – Jud. Cornetu
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2571/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5987/2014.... → |
|---|
