Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 655/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 655/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 8800/1748/2011
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 655R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 MARTIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul S. C. I. împotriva sentinței civile nr.5970/08.11.2012, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-S.A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, recurenta a solicitat judecarea cauzei in lipsă, iar intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza in pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2011 sub nr._ petentul S. C. I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._/16.08.2011 întocmit de intimata CNADNR SA - CESTRIN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate nelegalitatea procesului verbal de contravenție contestat, să se dispună anularea acestuia ca netemeinic și nelegal întocmit si a contravalorii tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii petentul arată că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, fiind abuziv încheiat.
In drept cererea se întemeiază pe prevederile O.G nr.2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei copie de pe procesul-verbal contestat.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
A depus la dosar proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.5970/08.11.2012, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea petentului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului, conform prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001.
Art.17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea actului, fără a face distincție între semnătura olografă și cea electronică, astfel că instanța apreciază că procesul-verbal contestat poartă semnătura agentului constatator, conform înscrisului aflat la dosar (certificatul de semnătură electronică), întrucât acolo unde legea nu distinge nici interpretul legii nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit,nic nos distingure debemus).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisuri pentru a-i asigura dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda.
În conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei actului atacat, reținând că actul atacat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute în art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia actului, s-a constatat că potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Din înscrisurile depuse de petent la dosar, instanța a reținut că acesta nu deținea rovinieta valabilă la data încheierii procesului verbal pentru vehiculul utilizat.
Însă, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. 6 din OG nr.15/2002, conform cărora „în cazul lipsei rovinietei din motive justificate, dovada achitării tarifului de utilizare se poate face cu documentul original de plată a acesteia”, or, în speță, petentul nu a făcut dovada că ar fi deținut rovinieta sau documentul original de plată a taxei de drum în momentul efectuării controlului de agentul constatator.
Astfel, instanța a constatat că procesul verbal este temeinic, iar situația de fapt menționată în acesta corespunde realității.
S-a apreciat că au fost avute în vedere criteriile menționate în art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Cu toate acestea, având în vedere modificarea legislativă prevăzută de art.II, din Legea nr.144/2012 de modificare a O.G. nr.15/2002, instanța a anulat tariful de despăgubire aplicat prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, . nr._/16.08.2011 încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, urmând a menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat ca temeinice și legale, astfel că, pentru aceste motive, a admis în parte plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul S. C. I. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate si, rejudecând, admiterea plângerii contravenționale in totalitate si anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . 11, nr._/16.08.2011, prin care i s-a aplicat o amenda contravenționala de 250 RON, conform art. 8 alin. 1 si 2 din O.G. 15/2002.
În motivarea cererii, recurentul a arătat ca procesul verbal atacat este nul absolut, întrucât nu a fost semnat de către agentul constatator.
Mai mult decât atât ca sunt incalcate si dispozițiile art. 19 din O.G._, in sensul ca, deși procesul-verbal a fost încheiat in lipsa subsemnatului, totusi acest aspect nu este confirmat prin semnătura unui martor. Împrejurarea reținuta in actul de control, in sensul ca actul a fost generat de sistemul electronic nu este de natura sa acopere îndeplinirea acestei obligații legale, întrucât constatarea contravenției este o situație, iar intocmirea procesului-verbal este o alta situație, obligativitatea prevăzuta de art. 19 din O.G. 2/2001 se refera la întocmirea procesului-verbal, iar nu la constatarea contravenției, dovada fiind si faptul ca deși aceasta contravenție s-ar fi comis la 05.11.2010, s-a constatat mult mai târziu.
Un alt aspect care ar atrage nulitatea absoluta procesului-verbal este cel legat de aparatul cu care s-a făcut constatarea contravenției, astfel, arata ca, din conținutul procesului-verbal nu rezulta niciun fel de mențiune referitoare la acest aparat astfel incit acesta sa poată fi identificat si sa i se poată verifica omologarea si certificarea sa, ceea ce determina, de asemenea, nulitatea absoluta a procesului-verbal.
In ceea ce privește fondul contravenției, a solicitat instanței sa pună in vedere intimatei sa depună la dosarul cauzei atestatul de operator, certificatul calificat, planșa foto care ar atesta împrejurările menționate in procesul verbal, precum și sa facă dovada cu privire la aparatul cu care s-a făcut constatarea și omologarea si verificarea sa metrologica, dovezi care nu exista la dosarul cauzei.
Recurentul a arătat i că i-a fost lezat chiar dreptul la apărare, prin încheierea procesului-verbal la un moment foarte îndepărtat fata de constatarea comiterii contravenției.
A menționat si motivul de recurs privitor la lipsa omologării mijlocului tehnic de constatare, întrucât aceasta dovada nu se afla la dosarul cauzei.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.299-316 c.p.c.
În dovedirea cererii, recurentul a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 28.02.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea sentinței atacate ca temeinica si legală.
În motivarea cererii, intimata a arătat ca instanța de fond în mod corect a reținut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de art. 16 din OG. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.
În speța dată, susținerile recurentului sunt nefondate.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula rară rovignietă valabilă " constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G.2/2001 și O.G. 15/2002.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, OG 15/2002, O.G.2/2001.
Analizând recursul civil formulat, prin prisma criticilor invocate Tribunalul reține următoarele:
Prima critica privind lipsa semnaturii agentului constatator este neintemeiata.
Astfel, în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. nr. 1259/2001).
Semnătura electronica in sensul Legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel încât orice modificare sa fie identificabila.
Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura. De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata, cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticității, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.
Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.
Mai reține tribunalul că trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte, materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.
Exista mențiune expresa in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat niciun motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001.
Fără îndoiala procesul-verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul în forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.
Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.
Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de către agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de „flagrant”, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.
Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces-verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.
Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar, pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.
Nici critica privind lipsa martorului asistent nu este intemeiata.
Potrivit art. 19 alin 1 teza a IIa din OG nr.2/2001, in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Conform art. 19 alin 2 si 3 din OG nr.2/2001 se precizează ca nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, precum si aceea ca in lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au dus la încheierea procesului verbal in acest mod.
In speța dispozițiile imperative menționate apreciem ca au fost respectate, procesul verbal fiind încheiat cu mențiunea ca contravenientul nu este de fata, organul de constatare indicând motivele absentei martorului asistent, potrivit art. 19 alin 3 .
Indicarea unui martor asistent in actul de constatare, obligație stabilita prin art. 19 alin 1 teza a IIa din OG nr.2/2001, nu are relevanta in ceea ce privește situația de fapt reținuta, ci vizează exclusiv încheierea procesului verbal in una din împrejurările expres prevăzute, respectiv in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze. Martorul semnatar al procesului verbal nu certifica prin semnătura sa realitatea (veridicitatea) faptei reținuta in sarcina contravenientului, întrucât nu constatarea faptei are loc in prezenta martorului, ci exclusiv întocmirea procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, critica petentului este de asemenea neintemeiata.
Din actele depuse de intimata la dosarul de fond, reiese ca încheierea procesului verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar petentul nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea, in sensul ca avea achitata contravaloarea taxei de drum la data de 23.02.2011 pentru auto_ De altfel, petentul nu a administrat nicio proba în sensul dovedirii contrariului situatiei de fapt constatate de agent cu inscrisurile depuse la dosar. Prin actele comunicate de intimata s-a facut dovada ca agentul constatator avea atestarea necesara pentru incheierea procesului verbal de contraventie (atestatul de operator, certificatul calificat), iar mijloacele de inregistrare nu erau supuse cerintei verificarii metrologice, cum în mod legal a retinut prima instanta. Astfel, potrivit art.15 alin.1 din OG nr.20/1992 privind activitatea de metrologie aprobata si modificata prin L nr.11/1994, cu modificarile ulterioare, mijloacele de masurare sunt supuse controlului metrologic legal daca sunt destinate sa realizeze masuratorile din domeniile de interes public prevazute de art.3 alin.1 din respectiva ordonanta si daca sunt cuprinse in Lista oficiala a mijloacelor de masurare supuse controlului metrologic legal. In speta, camerele foto cu ANPR (sistem de recunoastere automata a numarului de inmatriculare) precum si dispozitivele GPS care certifica pozitia sau cele care certifica data, ora si minutul in care a fost facuta fotografia, ce fac parte din sistemul SIEGMCR nu sunt cuprinse in Lista oficiala LO-2010 (aplicabila cauzei avand in vedere data savarsirii faptei) pentru a fi supuse controlului metrologic legal.
In concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar petentul nu a reușit sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.
Fapta imputata petentului, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Pentru considerentele expuse, in baza art.312 C.p.c. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul S. C. I. împotriva sentinței civile nr.5970/08.11.2012, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-S.A ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, azi, 04.03.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: D.A/ 2 exemplare
Jud.fond: V. B. M. - Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1472/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 135/2014.... → |
|---|
