Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 135/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 4675/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 135/R
Ședința publică de la 13.01.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – L. G. A.
JUDECĂTOR – E. M. O.
JUDECĂTOR – R. PĂSTILĂ
Grefier – A. V. F.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul petent . împotriva sentinței civile nr.7316/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod de procedură civilă și nu s-a solicitat administrarea de probe noi în calea de atac, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 29.03.2012 sub nr._, petenta . a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.02.2012 încheiat de agenți constatatori din cadrul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Petenta a motivat în fapt plângerea sa, arătând că deși nu a avut rovinietă la momentul constatării contravenției, procesul-verbal încheiat de către intimată este lovit de nulitat absolută întrucât lipsește semnătura agentului constatator, nu a fost întocmit în prezența unui martor, nu a putut formula obiecțiuni, a fost întocmit tardiv, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe disp. OG 2/2001 și OG nr. 15/2002.
În probațiune, potrivit art. 112 Cod procedură civilă, a atașat plângerii sale procesul-verbal contestat, solicitând proba cu înscrisuri.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare dar a atașat înscrisuri. Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de către petentă și intimată la dosarul cauzei.
Prin sentinta civilă nr.7316/13.12.2012, Judecatoria Cornetu a admis în parte plângerea formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA . A menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.02.2012. A exonerat petenta de la plata contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 416,06 lei. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._/22.02.2012 întocmit de agenți constatatori din cadrul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 din OG 15/2002, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 750,00 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002,obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 416,06 lei, reținându-se în esență că, la data de 9.09.2011, ora 10,45 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare _ pe autostrada A2 în localitatea Glina, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, potrivit art. 17 din aceeași ordonanță, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 atribuie competența de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor prevăzute de lege personalului împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., acestea putând fi constatate, începând cu data de 1 august 2010, și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
De asemenea, în cazurile prevăzute la alineatul precedent procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța a apreciat că acesta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001(aplicabil potrivit art. 10 din OG nr. 15/2002) sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu.
Instanța a apreciat că în mod eronat petenta a considerat că, din cuprinsul procesului-verbal contestat lipsește semnătura agentului constatator întrucât înscrisul a fost generat și semnat electronic de către un agent constatator deținutor al unui certificat calificat emis de către un fornizor de servicii certificate acreditat conform dispozițiilor legale, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001, privind semnătura electronică.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001, semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, iar semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Totodată, prin dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice se înțelege acel dispozitiv de creare a semnăturii electronice care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să poată apărea numai o singură dată și confidențialitatea acestora să poată fi asigurată;
b) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să nu poată fi deduse;
c) semnătura să fie protejată împotriva falsificării prin mijloacele tehnice disponibile la momentul generării acesteia;
d) datele de creare a semnăturii să poată fi protejate în mod efectiv de către semnatar împotriva utilizării acestora de către persoane neautorizate;
e) să nu modifice datele în formă electronică, care trebuie să fie semnate, și nici să nu împiedice ca acestea să fie prezentate semnatarului înainte de finalizarea procesului de semnare;
În plus, prin certificat calificat se înțelege un certificat care satisface condițiile prevăzute la art. 18 și care este eliberat de un furnizor de servicii de certificare ce satisface condițiile prevăzute la art. 20;
Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Din actele depuse de către intimată, a rezultat că CESTSIGN SA este un furnizor de servicii de certificare acreditate conform Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, iar procesul-verbal de constatare atacat este semnat, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 de către un agent cu drept de constatare a contravențiilor din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, semnătură generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Cu privire la lipsa martorului la încheierea procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001:
(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Instanța nu a reținut o încălcare a dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, intimata justificând lipsa martorului la încheierea procesului-verbal.
Din lecturarea continutului procesului-verbal s-a constatat că agentul constatator a arătat că actul a fost întocmit în lipsa contravenientului constatarea fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei, lipsa martorului fiind motivată.
Chiar și în situația în care s-ar fi admis contrariul, faptul că procesul verbal nu este semnat de un martor a fost un motiv de nulitate relativă, petenta nefăcând dovada vreunei vătămări.
Cu privire la lipsa posibilității de a face obiecțiuni, instanța a constatat că, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Nerespectarea acestor dispoziții atrage este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petenta fiind obligat să facă dovada vătămării.
Pentru a concluziona astfel, având în vedere Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte De Casație Și Justiție, Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_, prin care s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța a constatat că petenta nu a făcut dovada nici unei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite. Din aceasta perspectivă, petenta a invocat privarea sa de dreptul de a formula obiecțiuni. Or, această pretinsă vătămare este una teoretică, pe când dreptul la obiecțiuni apărat de lege este unul concret, efectiv.
Astfel, petenta nu a arătat care anume sunt obiecțiunile pe care nu le mai poate formula ca urmare a neregulilor cuprinse în procesul verbal de contravenție și care este consecința vătămătoare a acestui fapt.
În plus, aceasta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță independentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, astfel încât nu i s-a adus vreo vătămare dreptului sau la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.
Cu privire la tardivitarea încheierii procesului-verbal contestat, instanța a constatat că această apreciere a petentei este de asemenea eronată.
Potrivit art.13 din OG nr.2/2001, “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
De asemenea, art. 14 din aceeași ordonanța prevede că “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
Analizând conținutul procesului-verbal s-a putut lesne observa că procesul verbal a fost întocmit în termenul de 6 luni prevăzut de lege, la data de 22.02.2012, contravenția fiind constatată la data de 9.09.2011, iar comunicarea în interiorul termenului de 1 lună menționat anterior, întrucât, la data de 29.03.2012 (adică la mai puțin de o lună de la comunicare) petenta formulase deja plângere la instanță.
În ceea ce a privit temeinicia procesului verbal instanța a reținut că petentul a fost sancționat potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b, unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale a rezultat că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002(Ordinul 769/01.10.2010).
Din înscrisurile depus la dosar a rezultat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Instanța a apreciat că este îndeplinită condiția proporționalității sancțiunii.
În ceea ce a privit plata tarifului de despăgubire, conform art. 2 din Legea nr. 144/2012 “tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta ., cerere înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 24.04.2013 solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii plângerii iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
In motivarea recursului, petenta a arătat că instanta de fond in mod gresit a reținut că ștampila emană de la CNADNR din moment ce aceasta nu a putut constata existența acestei mențiuni pe amprenta ștampilă întrucât aceasta este lizibilă.
A mai arătat că instanța de judecată investită cu soluționarea plângerii se află în imposibilitate de a verifica dacă procesul verbal atacat a fost întocmit de agentul constatator a cărui nume figurează pe act, întrucât lipsește semnătura sa.
În ceea ce privește lipsa martorului a aratat că la fața locului a fost un martor, în persoana șoferului societății, doar că acesta nu a fost menționat în cuprinsul procesului verbal din vina agentului constatator.
A învederat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de OG 2/2001 și în consecință i s-a îngrădit dreptul de a prezenta obiecțiuni la întocmirea actului, de a semna actul personal.
În dovedire a atașat cererii sentința civilă nr.7316/2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu, sentința civilă nr.3390/19.11.2012 a Judecătoriei Găiești și procesul verbal ce a stat la baza emiterii sentinței.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 Cod de procedură civilă, art.3041 Cod de procedură civilă, art.312 și următoarele Cod de procedură civilă și OG 2/2001.
Conform art.242 alin.2 Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile recurate ca legală și temeinică.
În motivare, intimata a arătat că semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea de către agentul constatator că cele constatate în procesul verbal corespund stării de fapt și de drept celor reținute.
A învederat că nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției, care în formă electronică are atașata semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.
A mai arătat că fapta a fost savarsita la data de 09.09.2011, fiind înregistrată prin mijloace tehnice, și constatată la data de 22.02.2012 cand a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
A învederat că autovehiculul cu nr. de imnatriculare_, aparținând petentei ., a fost surprins în trafic circulând la data de 09.09.2011, fără a deține rovinietă valabilă.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat, în temeiul dispozițiilor art. 34 și art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001, constatând ca nu sunt motive de nulitate ale actului contestat.
Astfel, s-a apreciat ca procesul-verbal întocmit întrunește cerințele de legalitate in privința condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute si relative.
Susținerile recurentului privitoare la descrierea superficială a faptei urmează a fi înlăturate de tribunal, întrucât în cuprinsul actului sancționator, agentul constatator a consemnat în mod detaliat toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta, fiind arătate toate elementele prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, tribunalul reține că fapta, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator este de natură să contribuie la deslușirea situației reale de fapt, fiind descrisă în mod amănunțit și prin termini preciși.
Privitor la motivul vizând nementionarea obiectiunilor contravenientului, tribunalul retine ca actul de sanctionare a fost încheiat în formă electronică, astfel încât agentul constatator nu a putut respecta exigența prevăzută de lege. Tribunalul mai reține ca dispozitiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 care consacra dreptul contravenientului la consemnarea obiectiunilor sale reglementeaza un caz de nulitate expres prevazuta, ceea ce inseamna ca cel care invoca aceasta sanctiune este scutit de proba vatamarii, aceasta prezumandu-se, sarcina probei pe acest aspect revenind intimatei. Cu toate acestea, instanta retine ca petentul nu a justificat producerea niciunei vatamari prin neinserarea obiectiunilor in cuprinsul procesului-verbal, intrucat, instanta retine ca, prin dispozitiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, petentului i s-a pus la dispozitie mijlocul procedural al plangerii prin intermediul careia poate invoca orice fel de neregularitati de forma sau de fond ale procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Si aceasta, intrucat, garantia procedurala prevazuta de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 asigura respectarea dreptului contravenientului la relatarea fidela a situatiilor de fapt privind contraventia constatata de agentul competent.
Constatand, asadar, nedovedirea de catre petent a niciunei vatamari, instanta va inlatura aceste sustineri ca neintemeiate.
În ceea ce privește criticile referitoare la ștampila aplicată pe procesul-verbal de contravenție, tribunalul reține caracterul nefondat al acestora, ștampila neconstituind un element reglementat de dispozițiile O.G. nr. 2/2001, astfel încât nu prezintă relevanță în aprecierea valabilității actului de sancționare.
Cu referire la susținerile vizând lipsa martorului asistent din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată că actul sancționator a fost întocmit în lipsa contravenientului sau a martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei. Prin urmare, față de modalitatea specifică de întocmire a procesului-verbal de contravenție, inserarea de către agentul constatator a unei rubrici speciale pentru „alte mențiuni” nu se justifica.
În plus, plângerea contravențională reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia contravenientul are posibilitatea de a-și formula toate apărările pe care le consideră necesare în scopul obținerii anulării procesului-verbal, astfel încât, nici sub acest aspect, susținerile recurentului nu sunt întemeiate, urmând a fi înlăturate.
În final, susținerile recurentului referitoare la nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu sunt pertinente. Astfel, în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. nr. 1259/2001).
Semnătura electronica in sensul Legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel încât orice modificare sa fie identificabila.
Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura. De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata, cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticității, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.
Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.
Mai reține tribunalul că trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte, materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.
Exista mențiune expresa in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat niciun motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001.
Fără îndoiala procesul-verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul în forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.
Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.
Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de către agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de „flagrant”, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.
Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces-verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.
Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar, pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.
Prin urmare, întocmirea procesului-verbal de contravenție în formă electronică nu înseamnă o nesocotire a drepturilor și garanțiilor de care se bucură petenta, ci, fiind o modalitate permisă de însuși legiuitor de întocmire a actelor de sancționared, petentei i s-a pus la îndemână un ansamblu de mijloace procedurale menite a asigura garantarea tuturor drepturilor procedurale.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul petent ., cu sediul în ., J. Cluj împotriva sentinței civile nr.7316/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în sector 6, București, .. 401A
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR L. G. A. E. M. O. P. R.
GREFIER
A. V. F.
Concept red. gref. A.V.F. - 13.02.2014
Red. Jud: O.E.M./2 exemplare/2014
Jud. fond: M. N. C. - Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 655/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 862/2014.... → |
|---|
