Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1912/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1912/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 9442/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1912/R/2014
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E.
Judecător A. D.
Judecător G. N.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr.5572/06.08.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata C. C. L. E., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
- la data de 10.12.2013 intimata a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr.5572/06.08.2013 constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5572/06.08.2013 Judecătoria Cornetu a admis plângerea contravențională privind pe petent C. C. L. Elenași a anulat procesele verbale . nr._/22.02.2012 și . nr._/22.02.2012 si sancțiunile aplicate de intimată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesele verbale . 12 nr._/22.02.2012 și . nr._/22.02.2012 întocmite de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei/pt fiecare iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro/pt. fiecare, reținându-se, în esență, că la data de 02.09.2011, la ora 19.03 și la data de 26.08.2011, la ora 08.19 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța de fond a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că faptele reținute în sarcina petentului au fost constatate în ziua de 02.09.2011 și de 26.08.2011, iar procesele verbale de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmite la data de 22.02.2012 cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actelor administrative atacate răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata C. Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale din România S.A. solicitând modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea în parte a plângerii în sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate prin procesele verbale de contravenție.
În motivarea recursului a arătat ca sentinta mentionata este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art. 304 ind. 2 alin. 9 din Codul de procedura civila).
În fapt: prin Sentința civila mai sus mentionata, s-a admis plangerea contraventionala si s-a dispus anularea procesului verbal contestat si pe cale de consecinta, a exonerat petenta de plata amenzii aplicate prin acesta, inlaturand totodata si obligatia de a achitare a tarifului de despagubire.
Consideră că hotararea este criticabila in raport de art. 304 pct. 9 si art. 312 (3) Cod proc.civ.
A arătat că instanta de fond in mod gresit a interpretat art. 9 alin. 3 din O.G._, modificata prin Legea 144/2012, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentei - intimata este prescrisa.
Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede " Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin (1 )".
Termenul de 30 de zile, prevazut in art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, asa cum a fost modificata prin Legea 144/2012 este termen prohibitiv, in sensul in care este interzisa incheierea altor procese verbale de constatare a contraventiei pentru fapta de a circula fara a detine rovinieta, si nu termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contraventionale.
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/200 1 "Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie m termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei."
A mai arătat că fapta a fost savarsita la data de 26.08.2011, respectiv 02.09.2011, iar sanctiunea a fost aplicata la data de t 1.03.2012 data care coincide cu data emiterii procesului verbal contestat, de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, adica in interiorul termenului de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul Verbal de Constatare a Contravenției contestat a fost comunicat contravenientului la data de 11.03.2012, la un interval mai mic de o luna de la data aplicarii sanctiunii, respectand dispozitiile art 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii."
A învederat că instanta de fond a interpretat gresit prevederile art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentului este prescrisa. Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede" Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin (l)". Data constatarii faptei coincide cu data interogarii bazei de date a SIEGMCR de catre agentul constatator, iar instanta de fond a confundat data data savasirii faptei contraventionale cu data constatarii contraventiei, si datorita acestui fapt a considerat prescrisa aplicarea sanctiunii contraventionale (agentul consta tor nefiind prezent fIzic la data, ora si locul. savarsirii contraventiei, acesta constatand ulterior savarsire faptei, la sediul CESTRIN, cu ajutorul unui calculator si prin interogarea bazei de date a SIEGMCR). Asa cum rezida din datele existente in plansa foto existenta la dosarul cauzei, agentul constatator a interogat baza de date a SIEGMCR la aceeasi data la care a fost aplicata si sanctiunea, iar procesul verbal i-a fost comunicat petentei in interiorul termenului de 30 de zile de la data data constatarii faptei.
Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin aparitia Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei sa nu se poate incheia alte procese verbale, limitand astfel caracterul continu al contraventiei la perioada de 30 de zile si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de. prescriptie a raspunderii contraventionalale mai scrurt decat termenul general de 6 luni.
A mai solicitat ca instanța sa tina seama de faptul ca normele cuprinse in O.G. 15/2002 au caracter special (incidente in anumite spete, si anume aplicarea tarfului de utilizare si trecere pe reteaua de drumuri nationale), pe cand O.G. 2/2001 cuprinde norme cu caracter general (aplicabile in materia regimului juridic al contraventiilor). In aceasta speta invocam regula potivit careia "normele speciale deroga de la normele generale", ceea ce inseamna ca in cazul unui conflict intre o norma cu caracter special si o norma cu caracter general se aplica cu prioritate norma speciala, iar cand norma cu caracter special tace se completeaza cu dispozitiile normei cu caracter general.
A mai precizat ca in cuprinsul O.G. 15/2002, asa cum a fost modificat prin Legea 144/2012, nu este prevazut un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale, sens in care cu privire la prescriptia aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale prin procesul verbal contestat se aplica dispozitiile art. 13 din O.G. 2/2001.
Totodata instanta de fond, in mod gresit a considerat ca termenul de 30 de zile prevazut in art 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, este termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contrventionale, inclacand astfel principiul de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus "(unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem), acesta din punctul nostru de vedere fiind un termen prohibitiv, prin care se interzice o anumita conduita, respectiv incheierea altor procese verbale in acest interval.
Instanta de fond nu a facut o distinctie clara intre dispozitiile legale de drept material contraventional, dispozitii ce reglementeaza incriminarea diverselor fapte contraventionale si dispozitiile legale privind alte aspecte ce vizeaza domeniul contraventional (de exemplu: termenul in care procesul verbal trebuie intocmit, comunicat). Din interpretarea sistematica a dispozitiilor Legii 144/2012, rezulta ca fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie continua, ce se epuizeaza in momentul comunicarii procesului verbal. Prin urmare, ca o consecinta directa a noi reglementari, intre momentul consumarii faptei si cel al. epuizarii contraventiei, contravenientul nu mai poate fi sanctionat contraventional.
Ca urmare a modificarilor aduse o. G. 15/2002, procesele verbale de constatare a contrventiei se intocmesc si se comuinica contravenientului in termenul legal de 30 zile de la data constatarii contraventiei. Dispozitia legala mentionata reprezinta in esenta, procedura care trebuie urmata pentru incheierea valabila a proceselor verbale, procedura distincta de incriminarea propriu zisa a faptelor contraventionale. Aceasta_ dispozitie nu reprezinta o dispozitie de drept material contraventional susceptibila de a fi aplicata si contraventiilor constatate anterior intrarii sale in vigoare, in temeiul art. 12 din O. G. 2/2001.
De altfel o solutie contrara ar fi de natura sa atraga anularea tuturor proceselor verbale intocmite, inainte de . Legii 144/2012, cu depasirea termenului de 30 de zile prevazut in noua reglementare. O astfel de solutie ar fi injusta si contrara principiului legalitatii procesului verbal de_ constatare a contraventiei, principiu in baza carora procesele verbale de constatare a contraventiei terbuie sa. fie intocmite cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la momentul intocmirii lor. Solutia enuntata ar duce, in concret, la anularea unor procese verbale de constatare a contraventiei pentru nerespectarea unei obilgatii ce nu era in vigoare la momentul incheierii respectivelor procese verbale, rapt contrar scopului dispozitiilor. legale.
Totodata instanta de fond nu a facut aplicarea dispoztiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
In baza dispozitiilor art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, Instanta competenta sa solutioneze plângerea •. după ce verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
In conformitate cu art. 31, alin 1 din O.G.2/2001 "impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia ".
Asa cum rezida si din cuprinsul sentintei, instanta de fond a omis sa verifice daca plangerea contraventionala a fost depusa in termen.
In drept, a invocat dispozitiile Codului de procedura civila, in special art. 304 pct. 9 si art 312 alin. (3), O.G. 15/2002, LG. 144/2012, O.G. 2/2001.
Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul civil de față, Tribunalul constata următoarele:
Asupra greșitei interpretări date de prima instanță prevederilor art.9 alin.3 din OG nr.15/2002, critica recurentei este întemeiata. Astfel, prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
Articolul 9 alin.3 din OG nr.15/2002 nu instituie o prescripție derogatorie de la dispozițiile art.13 și 14 din OG nr.2/2001 (dreptul comun în materie contravenționala care reglementează prescripția răspunderii contravenționale – neincheierea procesului verbal în termen de 6 luni de la data savarsirii faptei și prescripția executării sancțiunii – necomunicarea procesului verbal în termen de 30 de zile de la data intocmirii lui) ci prevede un caz de nulitate pentru procesele verbale încheiate în intervalul de 30 de zile, ulterior întocmirii altui proces verbal tot pentru o contraventie reglementata de art. 8 alin.1 din ordonanta.
Sunt întemeiate argumentele recurentei în sensul ca fapta de a circula fara plata rovinietei constituie o contraventie continua pentru care legiuitorul a înțeles sa prevadă în mod expres un termen de 30 de zile ce marchează durata rezoluției contravenționale, termen ce începe cu data primului act de executare – constatarea savarsirii faptei prevazute de art.8 din OG nr.15/2002 prin emiterea primului proces verbal de contravenție- și se sfarseste dupa 30 de zile de la data emiterii. Dacă după acest interval de timp se emite un nou proces verbal de contravenție se consideră că a fost săvârșită o nouă contravenție, legiuitorul considerând că rezoluția contravențională în cadrul contravenției continue se întrerupe după un termen de 30 de zile.
Ca atare, termenul de 30 de zile prevăzut de art.9 alin.3 din OG nr.15/2002 nu constituie un termen de prescriptie a răspunderii contravenționale, ci un caz de nulitate, astfel ca prima instanța a făcut o greșita aplicare a legii in privinta primului proces verbal R12 nr._/22.02.2012, dar nu si in privinta celui de-al doilea.
Din inscrisurile depuse la dosar reiese ca petentul a mai fost sanctionat pentru contraventia prevazuta de art.8 din OG nr.15/2002 prin procesele verbale . nr._/22.02.2012 (incheiat la ora 8,12) si . nr._/22.02.2012 (incheiat la ora 12,12). Se observa ca cel de-al doilea proces verbal a fost intocmit in interiorul termenului de 30 de zile.
Raportand situatia de fapt la dispozitiile art.9 alin 3 din OG nr.15/2002 se constata ca procesul verbal . nr._/22.02.2012 este lovit de nulitate, fiind încheiat în interiorul termenului de 30 de zile.
Cu privire la primul proces verbal, tribunalul constata ca este legal intocmit intrucat, desi petentul a sustinut ca avea achitata rovinieta, nu a facut dovada acesteia.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentinta recurata în sensul ca va admite in parte plangerea, va mentine procesul verbal . nr._/22.02.2012 cu privire la amenda aplicata, ca fiind legal intocmit; va anula procesul verbal . nr._/22.02.2012, cu consecinta exonerarii petentului de plata amenzii aplicate.
Vazand si dispozitiile art.12 alin.1 din OG nr.2/2001 coroborat cu art.II din Legea nr.144/2012 potrivit carora ,, Tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza”, va menține dispozițiile primei instanțe privind exonerarea petentei de la plata tarifului de despăgubiri aplicat prin ambele procese verbale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr.5572/06.08.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata C. C. L. E..
Modifica in parte sentinta recurata in sensul că:
Admite in parte plângerea.
Mentine procesul verbal . nr._/22.02.2012 cu privire la amenda aplicata.
Anulează procesul verbal . nr._/22.02.2012.
Exonerează petenta de plata amenzii aplicate prin procesul verbal . nr._/22.02.2012.
Menține dispozițiile primei instanțe privind exonerarea petentei de la plata tarifului de despăgubiri aplicat prin ambele procese verbale.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică, azi 08.10.2013.
Președinte, M. E. | Judecător, A. D. | Judecător, G. N. |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond.B. M.
Red.jud. A.D/ 28 .10.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1772/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2104/2014.... → |
|---|
