Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2448/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2448/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 951/93/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2448
Ședința publică de la 10.07.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: L. G. A.
Grefier: S. C. E.
Pe rol judecarea cererii formulata de reclamantul C. S. în contradictoriu cu pârâtul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV având ca obiect „ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul, prin consilier juridic D. M. care depune delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că pârâtul a depus întâmpinare și înscrisuri la data de 12.06.2014, după care,
Tribunalul pune în discuție competența instanței de soluționare a prezentei cauzei.
Reprezentantul pârâtului învederează faptul că instanța este competentă să judece prezenta cauză.
Tribunalul, în condițiile art. 131 C.proc.civ, constată competența generală, materială și teritorială de soluționare a prezentei cauze. Pune în discuția pârâtului perioada estimativă de desfășurare a procesului.
Reprezentantul pârâtului apreciază că durata procesului ar fi de 30 de zile.
În temeiul art. 238 C.proc.civ. tribunalul estimează o perioadă de desfășurare a procesului de 90 de zile și ia act de precizarea reprezentantului pârâtului.
Tribunalul acordă cuvântul pe cerere de suspendare a executării dispoziției până la pronunțarea unei hotărâri în cauză.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare a executării dispoziției apreciind că nu sunt îndeplinite cele două condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea 554/2004.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra cererii e suspendare a executării dispoziției nr.110/10.02.2014.
Nemaifiind alte cereri prealabile sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul pe propunerea de probe pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art.255-258 C., tribunalul încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, constată proba administrată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii întrucât petentul a fost sancționat contravențional pentru o faptă pentru care legea prevede măsura suspendării dreptului de a conduce. Învederează faptul că Judecătoria B. a pronunțat o hotărâre care a rămas definitivă și că nu s-a făcut decât o aplicare corectă a legii. Sancțiunea aplicată prin procesul verbal se prescrie în termen de 5 ani astfel că și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce se poate aplica în tot acest interval.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 11.03.2014 reclamantul a formulat cerere de ordonanță președințială până la soluționarea contestației împotriva Dispoziției Sefului Rutier Ilfov nr.110/10.02.2014 prin care s-a dispus aplicarea tardiva a masurii complementare de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Apreciază că în mod eronat s-au aplicat dispozitiile legale și solicită suspendarea efectelor dispozitiei întrucât pana la pronuntarea unei sentințe dreptul de a conduce ar fi restricționat iar dacă sentinta ar fi favorabila nu ar produce nici fel de efect.
Se arată că exista Sentinta Civila Nr. 4121/10.08.2009 prin care s-a respins plangerea impotriva PVC . Nr._/12.06.2009.
Dupa cum se poate observa din 10.08.2009 au trecut 3 ani si 6 luni adica cu circa trei ani peste termenul lasat de legiutor pentru a se aplica o sanctiune principala, precum si una complementara.
Arată faptul ca Art. 121 alin. 2 din O.U.G. Nr. 195/2002 Republicata se incadreaza si prevederile Art. 40 din O.G. Nr. 2/2001 coroborat cu art.30 alin. 3 din OG 2/2001.
În drept, art.996-1001 C..
La data de 12.06.2014 pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
Se arată că la data de 12.06.2009 prin procesul-verbal . nr._ rec1amantul a fost sancționat contravențional pentru o contravenție rutieră pentru care în legislație este prevăzută o măsura complementară a suspendării exercitării dreptului-de a conduce pentru 90 de zile.
Împotriva sancțiunii reclamantul a formulat plângere contravențională care a făcut obiectul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. iar prin sentința civilă nr. 4121/10.08.2009 a fost respinsă.
Din dispozițiile art.118 OUG nr.69/28.06.2007 rezultă că reclamantul deși i s-a restituit permisul de conducere auto atunci când a făcut dovada înregistrării plângerii contravenționale la judecătorie prin certificat de grefă nu și-a respectat obligația de a se prezenta și a preda permisul de conducere auto în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea formulată împotriva procesului verbal.
Prin Dispoziția șefului serviciului rutier Ilfov nr. 110 din 10.02.2014 a cărei suspendare/anulare o solicită reclamantul s-a procedat la . practic s-a dispus ca reclamantul să suporte consecințele prevăzute de lege-suspendarea dreptului de a conduce atunci când este dovedit în mod irevocabil că a încălcat legislația rutieră.
Învederează că faptul că sancțiunea principală aplicată prin procesul-verbal contestat este amenda a cărei executare se prescrie, fiind venit bugetar, în termen de 5 ani de zile conform Codului Fiscal, astfel că și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce se poate aplica tot în acest interval.
Cu privire la admisibilitatea cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale arată că aparența de drept în favoarea reclamantului nu există întrucât acesta a formulat o plângere contravențională, acțiune care a fost respinsă în mod irevocabil prin nerecurare în cursul anului 2009, dată de la care avea 15 zile la dispoziție pentru a preda permisul de conducere și a începe executarea suspendării, lucru pe care nu l-a făcut. Mai arată faptul că reclamantul nu își motivează urgența acțiunii sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt și în drept următoarele:
Potrivit principiului disponibilitatii partilor, reclamantul este cel care stabileste obiectul cererii, raportat la dispoz. art. 148 si 194 cod procedura civila, calificarea juridica a acesteia fiind o atributie a judecatorului, in baza rolului sau activ, dar, limitat sub acest aspect de dreptul partii de a alege la calea dedusa judecatii.
Potrivit dispozitiilor art.1 din Legea 554/2004 rep., ,,Orice persoana care se considera vatamata . sau ori ., de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata”.
Acest text legal stabileste cu titlu general cadrul actiunii de contencios administrativ- care, corelat cu obiectul acesteia definit la art. 18 din acelasi act normativ –permite identificarea fondului unei astfel de cereri.
Asadar, raportat la dispozitiile legii cadru a contenciosului administrativ, obiectul unei cereri adresate instantei de contencios administrativ trebuie sa priveasca ori contestarea/anularea unui act administrativ ori refuzul de solutionare in termenul legal a unei cereri adresata unei autoritati publice, in vederea recunoasterii dreptului sau a interesului legitim si repararea pagubei cauzate.
In ceea ce priveste masurile urgente ce pot fi adresate instantei de contencios administrativ, acestea sunt mentionate in mod expres in art. 14 si 15 din Legea 554/2004, caracterul lor urgent si provizoriu fiind indicat de legiuitor in mod diferit prin legea speciala- L. 554/2004 fata de alte masuri urgente ce se pot lua de catre instantele civile-, respectiv prevederile art. 996-1001 cod procedura civila, si ele cu caracter special, care deroga de la regula generala.
Astfel, potrivit dispoz. art. 15 din Legea 554/2004 rep., ,,Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de catre reclamant, pentru motivele prevazute la art. 14 si prin cererea adresata instantei competente, pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.”
Art. 14 al. 1 din acelasi act normativ are in vedere ca :,,In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond „.
In speta se constata ca reclamantul nu a optat pentru incadrarea cererii sale in una dintre cele doua situatii prevazute de art. 14 sau art. 15 din Legea 554/2004 pentru a se lua masuri provizorii pe calea contenciosului administrativ, ci a ales o procedura speciala - ordonanta presedintiala – reglementata de art. 996-1001 cod procedura civila.
Tribunalul constata ca, potrivit obiectului cererii reclamantului- sa se dispuna suspendarea dispozitiei nr. 110/10.02.2014, prin care s-a dispus aplicarea tardiva a masurii complementare de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pana la solutionarea contestatiei la executare- acesta nu se poate plia pe nici una dintre situatiile reglementate de cele doua texte legale sus aratate, din L. 554/2004 care deroga de la dispozitiile art. 996-1001 cod procedura civila.
Din prisma ordonantei presedintiale, analiza cererii are in vedere masuri provizorii, in cazuri grabnice pentru: pastrarea unui drept care s-ar putea pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
In consecinta, masurile provizorii ce pot fi solicitate prin cele doua proceduri sunt analizate in mod diferit, raportat la cadrul legal indicat.
F. de masura speciala solicitata a se lua pe calea ordonantei presedintiale in cadrul unei actiuni formulate in fata instantei de contencios administrativ, Tribunalul retine ca insasi dispozitiile Legii 554/2004 au un caracter special, derogator de la regulile generale, caci se aplica si privesc raporturi juridice de drept public, fiind de stricta interpretare si aplicare, cu un regim juridic diferit fata de dispozitiile art. 996 din Codul de Procedura Civila, care au in vedere posibilitatea luarii unor masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Pentru cele aratate, Tribunalul, in temeiul dispoz. legale sus mentionate va respinge cererea ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea formulata de reclamantul C. S. cu dom. ales la C.. AV. Covasa N. A., Urziceni, . 67, ., parter, J. Ialomița în contradictoriu cu pârâtul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7 ca inadmisibila.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 10.07.2014.
Președinte Grefier
L. G. A. S. C. E.
Pt grefier aflat in C.O.
Semneaza grefier sef sectie civila
Concept red. gref. C.S
Red. Jud: LGA./4 exemplare
Comunicat 2 exemplare
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2104/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1161/2014.... → |
|---|
