Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1576/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1576/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 14517/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1576/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: G. N. P.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta – petentă . împotriva sentinței civile nr.2223/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a depus întâmpinare la data de 02.06.2014, precum și faptul că intimata a depus cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs la data de 11.06.2014, după care,
Tribunalul respinge cererea formulată de intimată prin care solicită comunicarea motivelor de recurs reținând că, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 16 din dosar, partea a primit motivele de recurs la data de 05.08.2013.
Ia act de faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă precum și de faptul că recurs este formulat în termenul legal. Ia act de faptul că nu se solicită probe noi și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr.2223/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 4.12.2012 sub nr._, petenta ., cu sediul în Braila, DN 22B, km 4, a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sct. 6 anularea procesului-verbal . nr._/14.11.2012, întocmit de intimată.
În fapt se arată că procesul-verbal este gresit indreptat impotriva petentei, intrucat aceasta a instrainat autoturismul la data de 18.04.2012 catre ., care l-a vandut la randul sau catre . SA.
În drept se invocă disp. O.G. nr. 2/2001.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata, deși legal citată nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, însă a depus la dosar planșa foto și autorizația de control a agentului constatator.
În cauză s-a administrat proba cu următoarele înscrisuri: procesul-verbal . nr._/14.11.2012, planșa foto, dovada de comunicare a procesului-verbal contestat, factura fiscala nr._, factura fiscala nr._, cartea de identitate si certificatul de inmatriculare al autovehiculului_
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/14.11.2012 s-a constatat de către intimată că autovehiculul_ a circulat, la data de 1.11.2012, pe Autostrada A2 fără a deține rovinietă valabilă. Instanta retine ca prin acest proces verbal s-a aplicat petentei o amenda in cuantum de 250 de lei, neaplicandu-se si tariful de despagubire.
Înainte de a analiza motivul de nulitate invocat de către petentă, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele contravenientului, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or, toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Petenta a fost sanctionata in baza art. 8 din O.G. nr. 15/2002, potrivit caruia fapta de a circula fara rovinieta constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda. Potrivit art. 7 din acelasi act normativ Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Art. 1 defineste termenul de utilizator roman, aratand ca este de vorba despre proprietarul autoturismului.
Astfel, ramane de analizat daca petenta era sau nu proprietara autovehiculului cu nr. de inmatriculare_ la data de 1.11.2012. Petenta a aratat ca a vandut autoturismul la data de 18.04.2012, dupa cum rezulta din factura fiscala nr._. Insa, una dintre conditiile esentiale pentru incheierea valabila a unui contract de vanzare-cumparare este acordul de vointa dintre parti. Din facturile depuse la dosar (facturile nr._ si_) nu rezulta ca s-ar fi realizat acest acord, facturile nefiind semnate de catre cumparator. Instanta de fond a retinute, de asemenea, ca in cartea de identitate a autovehiculului mentionat petenta este trecuta la rubrica „detinator”, de unde rezulta prezumtia ca aceasta are calitatea de proprietar, respectiv de utilizator in sensul art. 1 din O.G. 15/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta . solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurata, in sensul anularii Procesului verbal de constatare a contraventiei ., nr._/14.11.2012, emis de C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA si, pe cale de consecinta, exonerarea de sanctiunea aplicata.
Consideră că este gresita prezumtia instantei de fond conform careia societatea era, la data constatarii contraventiei, proprietara autovehiculului, intrucat cartea de identitate a vehiculului a fost depusa pentru a se demonstra identitatea dintre autovehiculul mentionat in procesul verbal de contraventie (unde este identificat doar cu numarul de inmatriculare) si autovehiculul instrainat prin facturile mentionate. Cartea de identitate a vehiculului contine toate datele de identificare ale vehiculului, si, corelandu-se astfel documentele mai sus mentionate, se face dovada ca autovehiculul care face obiectul procesului verbal de contraventie a fost instrainat anterior datei constatarii contraventiei.
Cu privire la sustinerile instantei de fond privind inexistenta acordului de vointa intre parti la vanzarea autovehiculului recurenta precizează că autovehiculul a fost instrainat de catre aceasta societatii A. Auto SRL, prin factura nr._/18.04.2012 și faptul că la data de 20.04.2012, A. Auto SRL a instrainat la randul sau autovehiculul catre VB Leasing IFN SA prin Factura fiscala . nr._/20.04.2012.
În drept, art. 483 si urm. din Codul de procedura civila, art. 31-32 din 002/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
La data de 02.06.2014 intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula fără rovignietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
De asemenea, din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligatia de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul În baza unui drept legal.
A mai arătat intimata și că în urma interogării bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietară, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Intimata mai arată că recurenta, dupa incheierea contractului de vinzare cumparare, nu a solicitat radierea din evidentele Serviciului Public Comunitar - Directia Permise si Inmatriculari Auto, asa cum este stabilit prin Ordinul_ actualizat, art 24 - punctul 2), alin d si art. 11, alin. 10 din OUG 195/2002, astfel ca, acesta figureaza in continuare ca si proprietar, in acceptiunea legii, fiind o confuzie faptul ca radierea rolului fiscal este operatiunea implicita a radierii din evidentele servicului mai sus mentionat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de recurs s-a invocat faptul că autoturismul nu se mai afla in proprietatea recurentei petente, astfel incat de la data vanzarii, 18.04.2010, nu ii mai revenea nicio obligatie de plata a vreunei taxe referitoare la autovehiculul din prezentul dosar.
Recursul este nefondat. Astfel, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul primei instanțe, reiese faptul că la data săvârșirii contravenției – 14.11.2012, petentul era proprietarul autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ .
Tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar recurenta nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea. Așadar, din planșele foto înfățișate de intimată rezulta ca autoturismul recurentei petente a fost surprins la 01.11.2012 pe autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
In concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar petenta nu a reușit sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.
Fapta imputata petentei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Referitor la susținerile petentei vizând lipsa calității de proprietar asupra autoturismului în litigiu, tribunalul urmează a o înlătura ca nefondată, constatând, din cuprinsul probelor administrate la dosar, că petenta nu a făcut dovada alegațiilor sale.
Prin urmare, facturile fiscale aflate la filele 4-5 dosar fond nu fac dovada prin ele înselei asupra trasferului dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigiu în raport de terți. Astfel, pentru ca această operațiune juridică să fie opozabilă terților, aceasta trebuie să fie înregistrată în atât în evidențele organului de poliție, cât și cele ale organului fiscal. Or, în cauză, recurenta nu a administrat dovezi în sensul efectuării formalităților menționate, astfel încât să se opereze transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigiu pe numele cumpărătorului. Deși este posibil ca între părțile contractante, transferul dreptului de proprietate sa fi operat, față de terți, înscrisul intitulat factură fiscală produce efecte numai după obținerea datei certe, în condițiile art. 1.182 din Codul civil de la 1864, act normativ în vigoare la data emiterii facturii menționate, prin înregistrarea în evidențele uneia din cele două instituții implicate în derularea formalităților privind transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismelor. Mai mult, Tribunalul retine ca facturile depuse la dosar nu sunt insotite de o dovada a platii, iar o factura care nu este insotita de un document justificativ este considerata neachitata, astfel incat constata ca recurenta nu a facut dovada acordului de vointa dintre parti pentru incheierea valabila a contractului de vanzare-cumparare.
Așadar, in măsura in care încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, petenta nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea, în mod corect s-a reținut săvârșirea contravenției în sarcina petentei față de puterea probanta a planșelor foto înfățișate de recurenta intimată, din care rezulta ca autoturismul intimatei petente a fost surprins la 01.11.2012, pe autostrada A2 km12+450m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, tribunalul reține legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia.
În consecință, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta – petentă . împotriva sentinței civile nr.2223/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2014.
Președinte Judecător Judecător A. L. V. E. G. N. P.
G.
aflat în C.O., semnează
P. Sectie Civila
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: NG/2exemplare/05.08.2014
Jud.fond –D. H.- Jud.Cornetu
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 998/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2070/2014.... → |
|---|
