Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2070/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2070/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 1785/1748/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 2070R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 SEPTEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - N. P. G.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr.5129/26.06.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul ntr._, in contradictoriu cu intimatul T. I. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecata, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare și înscrisuri anexa si a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 26.02.2012, sub numărul_ petentul T. I. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului verbal . nr._/26.09.2011 întocmit de intimată.
În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că autoturismul a fost înstrăinat anterior constatării faptei.
În drept, au fost invocate O.G. 2/2001.
În probațiune, petentul a atașat plângerii sale, în copie, procesul-verbal contestat și factura privind vânzarea autovehiculului.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de astăzi instanța, în temeiul art. 167 C., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr.5129/26.06.2013, pronunțata de Judecatoria Cornetu, in dosarul nr._, a fost admisă plângerea formulata de petentul T. I. S..
În fapt, prin procesul verbal . nr._/26.09.2011 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 27.03.2011 petentul a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 27.03.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 26.09.2011, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că instanța de fond in mod greșit a interpretat art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, apreciind ca răspunderea contravenționala a petentei este prescrisa, considerând ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede " Procesul-verbal se întocmește si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin (1)".
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 " Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei."
Așadar, in speța dedusa judecații, fapta a fost savarsita la data de la data de 27.03.2011 iar sancțiunea a fost aplicata la data de 26.09.2011 data care coincide cu data când a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, adică in interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin apariția Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției sa nu se poate încheia alte procese verbale limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in niciun caz. art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționalele mai scurt decât termenul general de 6 luni.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 304 pct.8 c.proc.civ, art.312 alin. 3 C.proc.civ.
La data de 13.01.2014, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului ce netemeinic si nelegal.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat ca recurenta încearcă sa denatureze si sa interpreteze in favoarea sa sensul art.9 alin.3 din OG 15/2002, modificat prin Legea nr.144/2012 din care reiese clar ca termenul de comunicare a contravenției este de 30 de zile de la data constatării contravenției si pe cale de consecința răspunderea contravenționala se prescrie după expirarea acestui termen.
Mai mult decât atât, recurenta a făcut comunicarea procesului verbal la o alta dresa decât adresa sa de domiciliu, astfel ca nu a putut lua cunoștința si nici contesta in termenul legal PVCC . nr._/26.09.2011. Astfel ca devin incidente dispozițiile art.14 alin.1 din OG nr.2/2001 privind prescripția.
Mai mult autoturismul cu număr de înmatriculare_ depistat ca circula fără rovinieta, la data de 26.09.2011, nu ii aparține inca din data de 09.09.2005, data vânzării si data radierii acestuia de la Primărie. Mai mult decat atat, cumpărătorul a înregistrat autoturismul pe numele lui.
În drept, întâmpinarea a fost intemeiata pe dispozițiile art.9 alin.3 din OG 15/2002, modificat prin Legea nr.144/2012, art.14 alin.1 din OG nr.2/2001, art.27 din OG 2/2001.
În dovedirea cererii, intimatul a depus inscrisuri.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate, intimata neinvocând și nedovedind faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile, interpretând în mod greșit natura legală a acestui termen, acesta neavând caracterul unui termen de prescripție.
Astfel, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar intimatul nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea. Așadar, din planșele foto înfățișate de intimată rezulta ca autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost surprins la 27.03.2011 pe autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
Cu toate acestea, tribunalul reține că autoturismul în litigiu a fost înstrăinat de intimat către Colareza M., astfel cum rezultă din factura de la fila 6 dosar nr._, operațiune urmată de efectuarea de către petent a formalităților de radiere din evidențele organului fiscal, cumparatorul fiind inregistrat in evidentele fiscale in prezent (fila 7 dosar nr._ ).
In concluzie, tribunalul reține că prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, prezentele considerente urmând a înlocui motivarea reținută de prima instanță.
Prin urmare, fapta imputata intimatului, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Pentru aceste motive, care înlocuiesc motivarea primei instanțe, in temeiul art. 312 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr.5129/26.06.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul ntr._, in contradictoriu cu intimatul T. I. S. ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțata in ședință publică, azi, 23.09.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: C.D/ 2 exemplare/08.10.2014
Jud.fond: H. D. - Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1576/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 3460/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
