Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 667/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 667/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 4248/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 667 A
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D.
Judecător: N. P. G.
Grefier: O. S.
Pe rol soluționarea apelului contencios administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr. 3245 pronunțată la data de 29.04.2014 de Judecătoria Cornetu, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe apelantul – petent P. M. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 21.06.2013 sub nr._ petentul Petras M. I. a solicitat in contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov anularea procesului-verbal . nr._/2013.
In fapt s-a aratat ca actul contestat este netemeinic, contestatorul nefacandu-se vinovat de fapta descrisa. Acesta a apelat in data de 14.06.2013 la serviciul 112 cu privire la savarsirea de infractiuni de catre autori necunoscuti. In timpul declaratiilor agentul de politie a incheiat un proces-verbal pentru folosirea de limbaj jignitor. Dar petentul nu a folosit un asemenea limbaj la adresa sotiei sale. Pe de alta parte trebuie stabilit ca petentul oricum nu se afla in public in sensul legii, intreaga discutie avand loc in curtea imobilului contestatorului. Pe de alta parte agentul nu a constatat prin propriile-i simturi savarsirea faptei, ci doar pe baza declaratiilor date de petent.
In drept se invoca prevederile OG nr. 2/2001.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata a formulat intampinare prin care a aratat ca petentul a fost sanctionat deoarece a proferat injurii, tulburand astfel ordinea si linistea publica. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Se solicita respingerea plangerii ca neintemeiata.
In drept se invoca prevederile art. 205 alin. 2 C. proc. civ.
Se solicita judecarea cauzei in lipsa.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala.
Prin sentința civilă nr. 3245 pronunțată la data de 29.04.2014 s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/2013 petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 1000 lei pentru savarsirea faptei de proferare de injurii. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele (denumirea) contravenientului, sediul persoanei juridice, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or aceste mentiuni sunt completate in mod corect.
Apoi, cu privire la motivul de netemeinicie indicat de petent, acesta este neîntemeiat.
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 249 C. proc. civ.), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.
Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).
Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba nu poate depăși 1000 lei, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).
Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, reiese că cererea este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.
Astfel, declarațiile martorilor audiați nu pot răsturna prezumțiile menționate, având in vedere ca aceștia nu au fost prezenți pe toata durata cat agenții de politie s-au aflat in curtea petentului.
Pe de alta parte, sensul notiunii in public, folosit de textul incriminant, trebuie căutat in vechiul cod penal (acesta fiind in vigoare la momentul savarsirii faptei; trimiterea la codul penal o face art. 47 din OG nr. 2/2001). Or art. 152 C. pen. arata urmatoarele:
Fapta se consideră săvârșită "în public" atunci când a fost comisă:
a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;
c) în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.
In prezenta speta este aplicabila lit. d, având in vedere ca din modul cum a fost încheiat procesul-verbal rezulta ca la fata locului se aflau mai multe persoane (petentul, soția sa si agenții de politie), chiar daca spațiul, prin natura sa, nu era accesibil publicului (curtea imobilului petentului).
Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței apelate, și rejudecând admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție și în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea în fapt a cererii de apel, s-a arătat că se impune anularea procesului-verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea contravențională, dat fiind faptul ca in cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficienta a faptelor pe care susține ca le-a săvârșit si nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările in care fapta a fost săvârșita.
Or, lipsa acestor mențiuni face imposibila aprecierea gravitații faptei săvârșite, si pe cale de consecința a sancțiunii aplicate pentru săvârșirea acesteia, impunându-se astfel, in temeiul art. 17 din OC 2/2001 constatarea nulității procesului verbal de contravenție.
Lipsa unei descrieri suficiente a faptei săvârșite se explica prin aceea ca s-a dorit ca astfel sa i se înlăture posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare în fata unei instanțe de judecata obiective și imparțiale, prin invocarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal pe care îl critică. O reiterare fidela a situației de fapt care a dus la săvârșirea faptei reținute în procesul-verbal, precum si posibilitatea de a formula obiecțiuni, ar fi dus la o mai bună individualizare a faptei si la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, întrucât daca s-ar fi consemnat condițiile in care a fost săvârșita fapta, astfel instanța ar fi putut ajunge la concluzia ca nu a avut, in mod obiectiv, posibilitatea de a adopta o alta conduita.
Or, simpla reținere a agentului constatator conform căreia a provocat si a participat la scandal in familie nu poate fi considerata o descriere suficienta a faptei, nefăcând nimic de natura a provoca un scandal si prin urmare apreciază ca nu a săvârșit nicio fapta ce poate fi încadrata in natura contravenționala.
Apelantul – petent a mai arătat, față de susținerile instanței de fond, conform cărora declarațiile martorilor audiați nu pot răsturna prezumțiile menționate având in vedere ca aceștia nu au fost prezenți pe toata durata cat agenții de politie s-au aflat in curtea petentului sunt profund neîntemeiate. Martorul Pamblica A. B. fiind prezent la data săvârșirii presupusei contravenții pe toata durata de desfășurare a acesteia, insa din superficialitate acest lucru nu a fost consemnat nici de către agentul constatator in procesul verbal contestat, nici de către instanța de fond.
Apreciază că soluția instanței de fond ca nelegala, fiind de esența dreptului si a înfăptuirii justiției ca hotărârea pronunțata sa se bazeze pe un ansamblu probator complex, care sa fie de natura a stabili in afara oricărui dubiu ca presupusul contravenient a săvârșit fapta.
S-a mai arătat că instanța de fond a nesocotit faptul ca in prezenta speța ne aflam in fata unei contravenții penale care face aplicabila prezumția de nevinovăție, consacrata de art. 6 par. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului; in materia specifica a depășirii limitelor legale de viteza, contestatorul se afla in imposibilitatea absoluta de a proba veridicitatea celor trecute in procesul verbal de contravenție, astfel încât sarcina probei revine unității din care face parte agentul constatator, întrucât petentul nu se afla pe o poziție de egalitate in ceea ce privește posibilitatea de administrare a probelor cu unitatea intimata.
Astfel, România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocoalele adiționale prin Legea nr. 30/1994, iar conform dispozițiilor art. 20 din Constituția României revizuită, textul Convenției face parte din dreptul intern, având o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului, jurisprudența Curții făcând corp comun cu Convenția, beneficiind în aceeași măsură de supremație.
Conform practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, procedura de judecată a procesului-verbal contravențional este asimilată unei proceduri de judecată penale, având în vedere că sancțiunea aplicată are atât un scop educativ cât și unul de reprimare.
Astfel cum s-a statuat în jurisprudență, prezumția de vinovăție impune unele condiții, ce trebuie avute în vedere la stabilirea legalității și temeiniciei constatărilor avute în vedere la întocmirea procesului-verbal prin care se ia măsura aplicării sancțiunilor prevăzute de normele legale aplicabile în materie.
Apelantul – petent a mai arătat faptul că prima condiție ce trebuie avută în vedere este aceea potrivit căreia instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii în materie contravențională trebuie să pornească de la prezumția de nevinovăție, fiind contrar practicii CEDO demararea cercetării judecătorești de la premisa că petentul, presupus contravenient, a săvârșit fapta ce i se reține în sarcină prin procesul-verbal. Or,
S-a mai susținut că sarcina probei revine, în faza judecății în fond, instituției din care face parte agentului constatator, lucru de asemenea neluat in considerare de către instanța de fond, care a apreciat in mod ne temeinic ca procesul verbal se bucura de prezumția de legalitate, iar aceasta nu a fost răsturnata de către contravenient.
Instanța de fond trebuia sa aibă în vedere împrejurarea potrivit căreia persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), sarcina instanței de judecată fiind aceea de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. împotriva României).
În drept au fost invocate dispoz. art. 466 și următ. Cod proc. civilă,m art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Intimatul, deși legal citat nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând motivele de apel,prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/14.06.2013 încheiat de intimatul IPJ Ilfov, apelantul contestator a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute si sanctionate de art. 3 pct. 1 si art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991.
Prin motivele de apel s-a invocat nelegalitatea procesului verbal de contraventie, faptul că instanta de judecata nu a tinut cont de probele administrate, respectiv declaratiile martorilor audiati si nu a dat eficienta prezumtiei de nevinovatie.
Tribunalul apreciaza ca apelul este nefondat. Astfel, din cuprinsul procesului verbal contestat rezulta ca la data de 14.06.2013, aflandu-se in divort cu sotia sa, numita P. A. si in urma unor discutii contradictorii avute cu aceasta i-a adus acuzatii de savarsirea unei infractiuni si cuvinte jignitoare si injurii.
Fiind învestit, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, tribunalul constată următoarele:
Sub aspectul condițiilor de legalitate, tribunalul constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută. Mențiunile agentului constatator sunt lizibile, clare și complete, acesta consemnând în mod corect și complet toate împrejurările de natura a individualiza faptele, potrivit OG nr.2/2001. Prin urmare, tribunalul reține că fapta, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator este de natură să contribuie la deslușirea situației reale de fapt, fiind descrisă prin termeni preciși.
De asemenea, tribunalul apreciaza ca dispozitiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 care consacra dreptul contravenientului la consemnarea obiectiunilor sale reglementeaza un caz de nulitate expres prevazuta, ceea ce inseamna ca cel care invoca aceasta sanctiune este scutit de proba vatamarii, aceasta prezumandu-se, sarcina probei pe acest aspect revenind intimatei. Cu toate acestea, instanta retine ca petentul nu a justificat producerea niciunei vatamari prin neinserarea, potrivit sustinerilor sale, a obiectiunilor in cuprinsul procesului-verbal, intrucat, prin dispozitiile art. 31 din O.G. nr 2/2001, petentului i s-a pus la dispozitie mijlocul procedural al plangerii prin intermediul careia poate invoca orice fel de neregularitati de forma sau de fond ale procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Si aceasta, intrucat, garantia procedurala prevazuta de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 asigura respectarea dreptului contravenientului la relatarea fidela a situatiilor de fapt privind contraventia constatata de agentul competent.
Constatand, asadar, nedovedirea de catre petent a niciunei vatamari, tribunalul va inlatura aceste sustineri ca neintemeiate.
Având în vedere și Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, instanta retine ca, lipsa din procesul-verbal a altor mentiuni decât cele prevăzute de art. 17, nu atrage nulitatea absolută a acestuia, ci eventual una relativă, conditionată de producerea celui ce o invocă a unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, iar în prezenta cauză nu este dovedită o vătămare cauzată contravenientului de natură să producă acestuia un prejudiciu ireparabil.
Sub aspectul temeiniciei, cu privire la criticile referitoare la greșita soluționare a cauzei pe fond, tribunalul retine ca deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, tribunalul constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de legalitate - asociată cu cele de autenticitate și veridicitate - a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.
Astfel, tribunalul constata ca in mod corect instanta a retinut ca declaratiile martorilor audiati nu pot rasturna prezumtiile mentionate, martorii nefiind prezenti pe tot parcursul derularii incidentului, potrivit chiar declaratiilor acestora date in fata instantei de fond (filele 18 si 30 dosar fond).
Față de toate cele de mai sus, din probele administrate nerezultând o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, se confirmă temeinicia acestuia. În acest context, instanța constată că fapta apelantului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 3 pct. 1 din Legea pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Cu privire la sancțiune, tribunalul reține că aceasta a fost corect individualizată în raport de limitele speciale prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, republicată coroborate cu art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, deoarece în aprecierea pericolului concret al faptei, instanta trebuie să tină seama de modalitatea efectivă de săvârsire, circumstantele faptei si gradul de pericol creat prin comitere.
Totodata, in ce priveste individualizarea sanctiunii tribunalul are in vedere si faptul ca petentul a mai fost atentionat cu privire la conflictul existent intre acesta si sotia sa, fiind incheiat un proces verbal in acest sens (fila 10 dosar fond).
Analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment, instanța constată că petentul nu probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii. Observând că petentul nu a recunoscut niciun moment încălcarea normelor de convietuire sociala și săvârșirea faptei contravenționale, instanța constată că se impune sancționarea petentului prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, avertismentul nefiind suficient pentru garantarea prevenției speciale (împiedicarea petentului de a mai săvârși astfel de fapte în viitor), pentru a nu încuraja petentul în înfrângerea normelor de drept.
Prin urmare tribunalul reține că hotărârea primei instanțe este temeinic motivata, fiind expuse pe larg considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției. Pe cale de consecință, reținând legalitatea și temeinicia sentințelor civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acestora, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul – petent P. M. I., CNP __, cu domiciliul ales la CA R. C. cu sediul în București, .. 21 A, ., ., sector 3 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București . nr. 7, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 3245 pronunțată la data de 29.04.2014 de Judecătoria Cornetu, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2014.
Președinte, C. D. | Judecător, N. P. G. | |
Grefier, O. S. |
O.S. /21 Noiembrie 2014
Redactat N.P.G./09.01.2015 - 4 ex.
.>
Jud. fond C. A. C. – Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 665/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 405/2014.... → |
|---|
