Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2460/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2460/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 8769/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2460 R
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător N. P. G.
Judecător E. V.
Grefier O. S.
Pe rol soluționarea recursului C. administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr. 5545 pronunțată la data de 06.08.2013 de Judecătoria Cornetu, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe recurentul – petent P. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul – petent personal care se legitimează cu CI . nr._, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului anularea procesului verbal de contravenție, agenții erau ascunși, iar martorii nu existau la ora 21:45. Depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 15.06.2012 sub nr. de dosar_, prin declinarea dosarului nr._ de la Judecatoria B., petentul PAVALOIU C. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala ..P. nr._, întocmit la data de 14.12.2011 de agent constatator din cadrul I.P.J. ILFOV, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție apreciind că acesta nu corespunde realității.
In motivarea plângerii formulate, în esență, petentul a susținut că nu se afla niciun pieton pe trecere. Cu privire la lipsa permisului de conducere si a certificatului de inmatriculare acesta a aratat ca le-a avut asupra sa dar nu le-a prezentat organelor de poliție.
In drept petentul a invocat, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 si CEDO.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei inscrisuri
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimatul a depus la data de 9.10.2012, prin Serviciul Registratura, un set de inscrisuri
La termenul de judecată din data de 06.08.2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar pentru petent si proba testimoniala cu martorul T. N., care a fost audiat, depozitia acestuia fiind atasată la fila 16.
Prin sentința civilă nr. 5545/06.08.2013 s-a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției C.P. nr._, întocmit la data de 14.12.2011 de agent constatator din cadrul I.P.J. ILFOV , petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b și art. 101/1/18 din O.U.G 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de total de 670 de lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se în sarcina sa că, la data de 14.12.2012, orele 21.35 pe DN3, a condus auto marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ dinspre București spre Domnesti și la trecerea de pietoni situată la Km8+900m, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe marcajul pietonal pe sensul său de mers și nu a vut asuprea sa permisul de conducere și certificatul de inmatriculare.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și art. 101/3/18 din OUG nr.195/2002, sancționate de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 și 101/1 din O.U.G. nr. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat, aflați pe sensul său de mers și nu a avut asupra sa permisul de conducere și certificatul de inmatriculare.
În fapt, potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Potrivit art. 101 din OUG nr.195/2002 „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:( …) 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Potrivit art. 35 din OUG nr.195/2002” (2) Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”.
Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de faptele reținute in sarcina sa iar cele consemnate nu corespund realității.
Instanța a reținut că afirmația petentului cu privire fapta reținută în sarcina sa, conform căreia pe trecerea de pietoni nu se afla nicio persoană, nu este susținută cu nici un alt mijloc de probă, pentru a fi de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal.
Astfel, deși audiat în cauză la solicitarea petentului, martorul T. N. (f.16) nu este un martor obiectiv, având în vedere relația de prietenie și colegialitate pe care acesta o are cu petentul, așa cum rezultă din declarația sa.
Pentru aceste considerente, instanța va înlătura declarația a martorului audiat în cauză.
Instanța a apreciat că organul constatator a arătat toate împrejurările în care au fost săvârșite faptele, indicând suficiente date de descriere a faptelor contravenționale reținute în sarcina petentului.
În aceste condiții, instanța a apreciat că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și art. 101/3/18 din OUG nr.195/2002,
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda minimă pentru fiecare contravenție și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
Împotriva acestei sentințe civile, a formulat recurs recurentul-reclamant P. C., solicitând instanței admiterea recursului și anularea procesului -verbal de constatare a contravenției, ca fiind nelegal.
Recurentul a motivat punctual recursul, arătând în primul rând că instanța de fond a înlăturat nejustificat declarația martorului Ț. N., iar în al doilea rând i s-a respins confruntarea cu martorul-asistent, ca nefiind pertinentă, concludentă și utilă.
Partea mai învederează că agentul constatator nu făcea parte din poliția rutieră, ci era un agent care asigura paza și ordinea.
În procesul verbal, nu s-a făcut mențiunea pe ce parte a drumului se aflau pietonii, având în vedere că între cele două direcții de mers se afla un scuar de aproximativ 4 metri lățime.
Se mai arata de către parte că instanța nu a reținut condițiile meteo din data producerii incidentului și nici faptul că mașina poliției era poziționată într-un unghi nefavorabil.
De asemenea, se mai subliniază de recurent, că instanța de judecată nu a mai reținut și alte aspecte de fapt legate de producerea contravenției, respectiv apariția unui comisar de poliție și situația tensionată dintre părți.
Recurentul învederează și faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin faptul că intimata a depus un set de înscrisuri de care nu a putut lua cunoștință.
Nu au fost atașate înscrisuri la dosar.
La termenul din 27.10.2014, recurentul a depus la dosar note scrise.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanța spre a-și formula apărări.
Analizând sentința civila recurată in raport de motivele invocate instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției C.P. nr._, întocmit la data de 14.12.2011 de agent constatator din cadrul I.P.J. ILFOV, petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b și art. 101/1/18 din O.U.G 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de total de 670 de lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se în sarcina sa că, la data de 14.12.2012, orele 21.35 pe DN3, a condus auto marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ dinspre București spre Domnesti și la trecerea de pietoni situată la Km8+900m, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe marcajul pietonal pe sensul său de mers și nu a avut asuprea sa permisul de conducere și certificatul de inmatriculare.
Fiind investita, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu verificarea legalitatii si temeiniciei procesului verbal tribunalul retine sub aspectul legalitatii ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicata, cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal însă tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Tribunalul constata ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia europeana a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern in baza articolului 11 din Constitutia Romaniei si are prioritate in temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala).
Aceasta deoarece, desi in dreptul nostru intern contraventiile au fost scoase de sub incidenta dreptului penal si procesual penal, in lumina jurisprudentei CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contraventie (referitoare la circulatia pe drumurile publice) intra in sfera „acuzatiilor in materie penala” la care se refera primul paragraf al articolului 6 CEDO.
In consecinta, petentului ii sunt recunoscute si garantiile specifice in materie penala din art. 6 Conventie printre care prezumtia de nevinovatie. Beneficiind de prezumtia de nevinovatie, petentul nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia, sarcina administrarii probelor revenind agentului constatator, orice indoiala profitand persoanei acuzate de savarsirea contraventiei (in dubio pro reo).
Prin urmare, procesul-verbal de constatare si sanctionare al contraventiei trebuie sa aiba la baza intocmirii sale mijloace de proba temeinice in ceea ce priveste vinovatia petentului in savarsirea faptei, mentiunile agentului constatator inserate in actul sanctionator neputand singure servi drept temei pentru aplicarea sanctiunii contraventionale in absenta altor mijloace de proba.
Tribunalul reține că intimata nu a depus la dosarul cauzei înregistrări planșe fotografice sau orice alte înscrisuri ce au stat la baza întocmirii procesului verbal, fapta contraventională fiind constatată de agentul constatator prin propriile sale simturi.
Instanta retine ca persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.
Astfel, . drept, in care predomina preeminenta dreptului, cetateanul este aparat de catre stat, in fata statului si a institutiilor sale, dar obligatia cetateanului este de a respecta legea.
Tribunalul reține că intimatul a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal de contraventie, martorul propus și audiat de către instanța de fond declarând că pe trecerea de pietoni nu se afla angajată nicio persoană.
F. de aceste aspecte, tribunalul apreciaza ca si in materie contraventionala (similar procedurii in materie penala) se poate proceda la incadrarea juridica a faptei savarsite de contravenient potrivit situatiei de fapt retinuta de instanta in urma probelor administrate si aplicarea sanctiunii corespunzatoare, chiar daca aceasta nu corespunde cu cea retinuta de agentul constatator in procesul verbal de contraventie.
Asadar, avand in vedere că prin raportare la această contraventie procesul verbal de contraventie nu este întemeiat pe nici un mijloc de probă ce ar putea fi supus analizei coroborat si cu principiul „in dubio pro reo”, tribunalul urmeaza să admită recursul, să anuleze în parte procesul verbal de contraventie contestat cu privire la contraventia prevăzută de art. 135 lit.h din ROUG nr. 195/2002 și să mentină în rest dispozitiile sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul P. C. împotriva sentinței civile nr. 5545/2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN ILFOV.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite plângerea.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție contestat cu privire la fapta prevăzută de art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, aprobat prin HG nr.1391/2006.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2014.
Președinte, C. D. | Judecător, N. P. G. | Judecător, E. V. |
Grefier, O. S. |
O.S. 25 Noiembrie 2014
Redactat VE – 2 ex.
Jud. fond B. M. – Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1652/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 665/2014.... → |
|---|
