Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 457/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 2141/313/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 457
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02 SEPTEMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul – petent G. V. împotriva sentinței civile nr. 289/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosar nr._, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apelantul – petent, precizează că nu mai are cereri de formulat ori probe de administrat.
Instanța, având în vedere că apelantul – petent, prin cererea de apel nu a solicitat administrarea altor probe, la termenul de azi arată că nu are probe de administrat, iar intimatul, prin întâmpinarea formulată nu a solicitat administrarea de probe, apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părții prezente asupra apelului formulat.
Apelantul – petent, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul să se anuleze procesul – verbal de contravenție, întrucât locul unde se susține că a fost săvârșită fapta este în afara localității. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 11.11.2013, sub nr._, petentul G. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.10.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cele consemnate prin procesul verbal de contravenție contestat nu corespund realității. Susține că autospeciala pe care era montat aparatul radar ce a înregistrat viteza de deplasare a autoturismului său se afla în mișcare și în acel moment intra în localitatea Fața Cremenii cu o vitează de aproximativ 80-90 km/h., iar autoturismul său ieșea din această localitate, circulând cu o viteză de 80 km/h. Întâlnirea celor două autoturisme s-a produs la ieșirea din localitatea Fața Cremenii, spre Dr. Tr. S..
Consideră că viteza înregistrată de aparatul radar nu este valabilă.
Petentul nu recunoaște săvârșirea faptei contravenționale în modalitatea constatată.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar cererea de chemare în judecată, procesul verbal de contravenție contestat, chitanță taxă timbru.
Plângerea nu a fost motivată în drept de către petent.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-au înaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr._/16.04.2013, CD-ul cu înregistrarea faptei contravenționale, raportul agentului constatator din 05.12.2013, atestat operator radar nr._/29/21.05.2013.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru petent și cea cu înscrisuri și înregistrarea video pentru intimat.
Prin sentința nr. 289 pronunțată la data de 14.03.2014 în dosarul nr._ de Judecătoria Strehaia, a fost respinsă plângerea formulată de petentul G. V., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., ca neîntemeiată, menținând procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.10.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul – verbal . nr._ încheiat la data de 24.10.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei, respectiv 9 puncte-amendă, și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 24.10.2013, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN6, în localitatea Fața Cremenii, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_, aflat în mișcare, cu viteza de 110 km/h.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru netemeinicie.
Instanța a analizat conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 24.10.2013 și a constat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Instanța a constatat că petentul nu a invocat cauze de nelegalitate cu privire la încheierea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.10.2013.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța a mai reținut că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 322, fabricație TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 16.04.2013.
În acest sens, instanța nu a reținut susținerile petentului potrivit cărora, având în vedere marja de eroare de 4%, viteza cu care circula în momentul înregistrării de aparatul radar putea fi mai mică de 110 km/h, întrucât verificarea cerințelor cuprinse în NML-021-05 (printre care se numără și erorile tolerate, conform paragrafului 3.1.1 lit. c din norma legală) se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. Aceste cerințe nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. Așadar, dacă un cinemometru, în condiții normale de utilizare (în trafic, în regim de deplasare sau în regim staționar) afișează o viteză de 110 km/h, aceasta înseamnă că autovehiculul are această viteză, nemaifăcându-se ajustări ale valorii afișate de cinemometru. Ca urmare a îndeplinirii de către un cinemometru a cerințelor legale și tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice se emite buletinul de verificare metrologică, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal. Măsurările efectuate cu un cinemometru după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat nr._/29/21.05.2013, înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă ca agentul T. G. este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.10.2013 .
În acest sens, instanța nu a reținut susținerile petentului potrivit cărora la momentul săvârșirii contravenției s-ar fi aflat în afara localității, instanța observând că agentul constatator a consemnat în procesul verbal la rubrica privind locul săvârșirii contravenției Fața Cremenii, aceasta mențiune bucurându-se de prezumția de veridicitate până la proba contrară. În plus, instanța a constatat, din vizionarea CD-ului cu înregistrarea faptei contravenționale, existența unor treceri de pietoni pe sectorul de drum parcurs de autovehiculul condus de petent, ceea ce, coroborat cu mențiunea din procesul verbal, constituie un indicator cert al săvârșirii contravenției în localitate.
De asemenea, instanța nu a reținut susținerea petentului potrivit căreia din înregistrarea faptei nu se poate observa viteza cu care circula autospeciala poliției, acestea fiind nereale, viteza acesteia fiind evidențiată în înregistrarea video (litera P). În ceea ce privește litera L, instanța a reținut că aceasta se referă la viteza a cărei valoare a atras atenția patrulei și care se păstrează în memoria aparatului, iar nu la limita legală de viteză.
Așadar, instanța nu a reținut susținerile petentului potrivit cărora viteza cu care circula era inferioară, acestea fiind contrazise de materialul probator administrat în cauză.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a reținut fără niciun dubiu ca la data de 24.10.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Fața Cremenii, fiind înregistrat cu viteza de 110 km/h.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța a reținut ca petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 720 lei (9 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
De asemenea, petentului i s-a reținut permisul de conducere în conformitate cu art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia săvârșirea contravenției prevăzute la art. 102 alin. 3 atrage și reținerea permisului de conducere, ca măsură tehnico-administrativă, definită de art. 97 alin. 1 lit. a din același act normativ.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța a reținut că potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiuni pe care instanța, având în vedere depășirea cu peste 60 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, le-a considerat proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier. În această privință, instanța a apreciat că fapta nu prezintă o gravitate redusă, urmarea faptei ce constă în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, constând într-o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, nefiind necesară producerea unui rezultat.
Se are în vedere și atitudinea nesinceră a petentului, viteza ridicată cu care acesta a circulat astfel că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În consecință, instanța a respins plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.10.2013, considerându-l legal și temeinic.
Împotriva sentinței nr. 289 pronunțată la data de 14.03.2014 de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ petentul G. V. a formulat apel prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței apelate, ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 24.10.2013 de către agentul IPJ M. s-a reținut că a circulat cu autoturismul_ pe DN 6 în localitatea Fața Cremenii, jud. M., cu o viteză de 110 km/h, viteză înregistrată de aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_, aflat în mișcare, faptă pentru care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei, respectiv 9 puncte – amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3, lit. c din OUG 195/2002, republicată.
De asemenea, arată că, așa cum a motivat și în plângerea contravențională, în momentul filmării și stabilirii vitezei legale a autoturismului pe care îl conducea, acesta rula în afara localității Fața Cremenii.
Se mai susține că, apariția unei treceri de pietoni în filmarea efectuată nu este relevantă, întrucât aceasta a avut loc chiar la ieșirea din localitate, poziția permițând și cuprinderea unei treceri de pietoni, dar poziția, momentul în care s-a făcut filmarea dovedesc că autoturismul circula în afara localității unde viteza legală de circulație pentru categoria de vehicul și de drum este de 90 km/h.
A mai arătat că, agentul constatator avea obligația să precizeze exact locul săvârșirii contravenției în care s-a petrecut fapta (la ieșirea din localitate) lucru pe care nu l-a făcut, respectiv identificarea și menționarea în procesul verbal a unor repere care să dovedească exact locul săvârșirii faptei contravenționale (km. nr. borna, panou indicator localitate).
Se mai arată că, radarul care a monitorizat fapta nu a fost anterior reglat și a dat posibilitatea unor interpretări eronate. Astfel, valoarea vitezei la care se aplică sancțiunea contravențională este dată de literele „T” și „L” de pe afișajul ecranului radar. Operatorul radar în situația dată nu a acționat corespunzător astfel că în filmarea efectuată vitezele înregistrate la literele „T” și „L” nu au fost blocate conform cerințelor metodologiei și astfel nu se poate stabili valoarea cu certitudine a vitezei pe care a avut-o autovehiculul.
Mai arată că, viteza înregistrată de aparatul radar montat pe un autovehicul aflat în mișcare se corectează la viteze de peste 100 km/h cu +/- 4 km/h.
De asemenea, susține că, aparatul radar de asemenea poate da erori mari și datorită faptului că în zona în care s-a efectuat filmarea – DN 6 – este la 10-12 m de linia electrică a C.F.R.
Astfel, susține apelantul că, indiferent sau nu de aplicarea corecțiilor de viteză având în vedere că viteza înregistrată a fost în afara localității, sancțiunea aplicată este neîntemeiată și nelegală, întrucât fapta nu se încadrează în dispozițiile art. 102 alin. 3, lit. c din OUG 195/2002 ci în dispozițiile art. 108 din OUG 195 din 2005 sancțiunea fiind de 2 puncte amendă fără aplicarea măsurii complementare de suspendare a permisului de conducere.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile NCPC, art. 466 și următoarele, OUG 195/2002, art. 108 și OG nr. 2/2001.
Pentru motivele invocate a solicitat modificarea în tot a sentinței apelate ca fiind netemeinică și nelegală, aplicarea unei sancțiuni cu 2 puncte amendă, potrivit dispozițiilor art. 108 din OUG 195/2002 republicată.
Apelul a fost legal timbrat cu 20 lei conform dovezii depuse la dosar.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A motivat că, instanța de fond a analizat toate probele depuse la dosar, iar din conținutul acestora a rezultat că petentul a săvârșit contravenția reținută prin procesul verbal . nr._/24.10.2013, considerând că nu sunt motive temeinice care să justifice schimbarea sentinței criticate solicitând respingerea apelului formulat de către apelantul petent și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În conformitate cu art. 411 din Lg. 134/2010 privind C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în limitele efectului devolutiv al căii de atac determinate de ceea ce s-a apelat, precum și din oficiu în ceea ce privește motivele de nulitate absolută care pot fi invocate în orice stadiu procesual, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Motivul de apel reprezentat de faptul că apelantul petent circula în afara localității în momentul în care a fost surprins de aparatul radar este unul neîntemeiat, din înregistrarea video depusă pe suport CD la dosarul cauzei – fila 19 din dosar de fond, se pot observa în partea stângă căi de acces înspre proprietăți delimitate prin garduri. De asemenea, se evidențiază în mod clar o trecere de pietoni. Sub acest aspect este relevantă mai ales partea de început a înregistrării, unde se pot observa câteva persoane amplasate pe o cale de acces – podeț înspre o proprietate. Instanța de fond a valorificat în mod corect ca o prezumție judecătorească faptul că pe imaginile surprinse se identifică mai multe proprietăți delimitate prin gard, o trecere de pietoni și câteva persoane aflate pe podețele de acces înspre proprietăți. Împotriva acestei prezumții este admisă proba contrară, pe care însă petentul apelant nu a efectuat-o nici în etapa judecării în primă instanță și nici în apel.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, se constată că la ora 14:41:52 de pe înregistrarea depusă la dosar, sunt evidențiate atât literele L cât și T, caz în care este certă viteza surprinsă de aparatul radar, și anume 110 km/h.
De asemenea, susținerile petentului potrivit cărora tipul de aparat radar utilizat prezintă o toleranță de 4% în plus sau în minus, nu sunt unele întemeiate, deoarece această limită de toleranță este indicată de textul de lege, și anume paragraful 3.1.1. din NML-021-05, numai cu ocazia verificării metrologice. Altfel spus, singura relevanță legală a unei toleranțe în plus sau minus este aceea de la momentul efectuării verificării, moment în care aparatul radar trebuie să se înscrie în această toleranță. În momentul utilizării acestuia, dispoziția legală nu mai acționează, astfel încât nu poate fi invocată de apelant. Chiar în situația în care această invocare ar fi posibilă, în cazul concret, prin aplicarea toleranței înspre minim, nu s-ar putea demonstra că viteza de deplasare ar scădea sub 50 de km peste limita legală. În plus, cinemometrul tip R. Autovision . 322, fabricație TSS Anglia, montat pe vehiculul MAI_ este verificat metrologic și se află în termenul de valabilitate conform buletinului de verificare nr._/16.04.2013.
Întrucât motivele de apel sunt unele neîntemeiate, instanța va respinge prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulată de apelantul – petent G. V., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, . nr. 74, ., . împotriva sentinței civile nr. 289 pronunțată la data de 14.03.2014 de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._, intimat fiind Inspectoratul de Poliție al Județului M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
GREFIER,
C. T. P.
RED. D.Z./C.T.P.
Ex. 4/ pag. 6
Data: 25 septembrie 2014
Operator date 2626
| ← Alte cereri. Hotărâre din 25-03-2014, Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 357/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
