Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 451/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 12089/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 451/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Judecător A. B.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-petentă . împotriva sentinței nr.520 din 04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar adresa nr.5056/01.07.2014 și două extrase Revisal, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și-l reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-T.-S. la data de 10.09.2013 sub nr._, petenta . cu intimatul I. M. a solicitat instanței anularea procesului verbal . nr._ din data de 27.06.2013, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 10.000 lei, iar în subsidiar ,înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivare a arătat că, prin procesul-verbal . Nr._/26.08.2013 încheiat de Inspectoratul Teritorial de munca M., a fost sancționată contravențional cu amenda în valoare de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 16 alin.l din Lg. nr. 53/2003 modificată și cu sancțiunea „Avertisment" pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art.4 alin.l, lit.a din HG. nr.500/2011 modificata, în sensul ca nu a fost transmis la registrul general evidenta salariați in format electronic.
A susținut că s-a reținut în sarcina sa că, la data de 20.08.2013, orele 07:10, cu ocazia unui control inopinat la locul de munca,inspectorii teritoriali de munca din cadrul intimatului, l-au depistat pe numitul G. P., care la momentul efectuării controlului, a declarat în scris că prestează în cadrul ei activitatea de șofer din data de 07.08.2013, fără ca în prealabil să i se fi încheiat contractul individual de munca conform legislației.
Potrivit acestor aspecte starea de fapt reținuta în cuprinsul procesului-verbal nu a concordat realității, încheierea actului atacat fiind total nejustificată.
Astfel, a arătat că, este adevărat faptul că numitul G. P. are calitatea de angajat al sau potrivit contractului individual de munca nr. 09 din data de 06.08.2013, contract care poartă semnătura angajatului, însa cele declarate de către acesta, cu ocazia controlului nu au concordat realității, fiind într-o vădită eroare.
În raport de data încheierii contractului individual de muncă respectiv, data de 06.08.2013 și data când a avut loc controlul 20.08.2013, precum și în raport de data întocmirii actului contestat 26.08.2013, a arătat că fapta de natura contravenționala reținuta în sarcina ei nu a existat, pe de o parte, iar pe de alta parte, cele declarate de angajat, cu ocazia controlului nu au fost reale .
Astfel, potrivit adresei nr. 6591 eliberata de intimata la data de 09.09.2013, a rezultat ca numitului G. P. i-a fost încheiat contract individual de muncă la data de 06.08.2013, contract ce a început sa își producă efecte începând cu data 07.08.2013 fiind înregistrat la sediul intimatului sub nr. 9/06.08.2013 .Mai mult decât atât, acest fapt se coroborează, inclusiv cu mențiunile existente in fisa de instruire individuala privind securitatea si sănătatea în muncă în ceea ce îl privește pe numitul G. P. care atestă ca a fost instruit cu ocazia angajării, fapt cunoscut de către angajat, întrucât a procedat la semnarea acestui act.
Față de aceste aspecte, nu se poate dispune aplicarea sancțiunii contravenționale întemeiată doar pe simpla declarație a angajatului si ignorându-se, in totalitate, înscrisurile doveditoare si care au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, situație in care solicită admiterea plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de Inspectoratul Teritorial de Munca M. la data de 26.08.2013, in sensul exonerării sale de la plata amenzii in cuantum de 10.000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea "Avertisment".
Cu privire la posibilitatea aplicării sancțiunii „Avertisment" a arătat faptul ca, deși sancțiunea aplicata se situează înăuntrul limitelor speciale prevăzute de lege, în ceea ce privește respectarea principiul proporționalității între sancțiunea aplicata și gravitatea faptei, proporționalitate impusa de art. 5 alin.6 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea aplicata nu a respectat criteriile de individualizare impuse de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din OG 2/2001.
În dovedirea cererii petenta a depus, în copie certificată, următoarele înscrisuri: procesul-verbal . Nr._/26.08.2013,procesul - verbal de control ., Nr._/22.08.2013, anexele nr. l si nr.2 de constatare la procesul - verbal de control ., Nr._ privind masurile dispuse, contractul individual de munca nr.09/06.08.2013, adresa nr. 6591 eliberata de intimata la data de 09.09.2013, certificatul constatator nr. 943/12.01.2011, certificatul de înregistrare Ia Q.R.C. M..
La data de 19.11.2013 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal nr._/26.08.2013.
A arătat că ,în data de 20.08.2013 a fost organizat un control, de către inspectorii de muncă, pentru verificarea modului în care angajatorul respectă prevederile legale în ceea ce privește desfășurarea activității în baza unor forme legale dar și a respectării dispozițiilor legale privind sănătatea și securitatea în muncă a angajaților, pe raza comunei S., județul M., DN 6 Km 33 (direcția de mers C.-Drobeta T.-S. ), unde a fost găsit autovehiculul marca Mercedes cu număr de înmatriculare_ aparținând societății petente, care transporta călători.
La fața locului a fost depistat numitul G. P., conducătorul auto al autovehiculului menționat și care, fiind intervievat asupra situației de fapt a declarat că lucrează ca șofer din data de 07.08.2013 ,fără contract de muncă la începerea activității, având un program de 8 ore pe zi, fără a semna fișa de protecție a muncii, precizând că, în timpul controlului conducea auto_ ce aparținea societății petente.Declarația acestui lucrător, așa cum a fost consemnată de către acesta în fișa de identificare, fiind relevantă pentru stabilirea situației de fapt care a stat la baza sancționării contravenției.
Angajatului i-a fost înmânată o înștiințare prin care i s-a solicitat angajatorului a se prezenta în data de 21.08.2013 la sediul I.T.M. M. cu documentele necesare verificării, înștiințare la care angajatorul nu a răspuns, astfel că au fost întocmite actele de control și actele de constatare și sancționare a contravențiilor.
Intimatul a mai arătat faptul că petenta a recunoscut fapta, iar în cuprinsul plângerii contravenționale aceasta precizează, încercând să justifice prezența acestei persoane prin faptul că i se încheiase contract individual de muncă începând cu data de 06.08.2013, contract despre care acesta însă nu avea cunoștință, altfel, ar fi putut spune despre acest fapt inspectorilor de muncă. Forma scrisă devine o condiție de validitate a contractului individual de muncă, situație în care, în lipsa acesteia, actul juridic va fi lovit de nulitate. Una dintre consecințele acestei reglementări privind obligativitatea încheierii în formă scrisă, ca o condiție de validitate, a tuturor celorlalte acte subsecvente sau aflate în strictă interdependență cu un contract individual de muncă(cum ar fi fișa postului, regulamentul de ordine interioară, anexele sau actele adiționale la contractul individual de muncă).
Cu privire la declarațiile persoanei găsite în activitate acesta arată că le consideră relevante în susținerea faptelor constatate ca fiind încălcări ale legii în măsura în care evidențiază că între cele două părți, angajat și angajator au fost negociate elemente ale contractului individual de muncă, dar care nu au fost materializate în niciun fel în forma scrisă a contractului.
De asemenea, arată că declarațiile au fost semnate și însușite de acesta, fără a face referire la vreun mod de constrângere din partea organelor de control.
Cu privire la motivarea petentei potrivit căreia contractul de muncă al acesteia era deja încheiat din data de 06.08.2013, arată că nu este întemeiată în condițiile în care angajatul, la momentul controlului nu avea cunoștință despre semnarea unui astfel de act, iar acesta nu se regăsește înregistrat în registrul electronic de evidență a salariaților Revisal.
Considera că petenta a încercat inducerea în eroare a instanței de judecată atunci când a sugerat că a înregistrat contractul individual de muncă în formă scrisă, din data de 06.08.2013, deși, așa cum se poate vedea din extrasul de evidență a salariaților acest contract nu era înregistrat la data de 20.08.2013, data controlului, ci ulterior, respectiv la data de 30.08.2013. Petenta, deși nu l-a încheiat în termen legal, anterior începerii activității, a încercat în acest mod să dovedească faptul că și-a îndeplinit obligațiile legale față de salariatul său, acest aspect fiind contrazis chiar de înregistrarea în registrul electronic de evidență a salariaților,încercând astfel a se sustragă obligațiilor care i-au revenit față de salariați, aceea de a le asigura dreptul la o formă de protecție socială prin plata contribuțiilor la salariu. Or, în situația de față acesta nu cunoștea nici salariul pe care urma să îl primească, ceea ce denotă o percepție eronată asupra realității, nu doar cu privire la fapta săvârșită ci și cu privire la atitudinea sa față de societate.
Potrivit celor indicate mai sus, intimatul arată că inspectorii de munca au respectat întocmai prevederile legislației in vigoare cu privire la modul de realizare a actului de control, iar în consecință, sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a corespuns gradului de pericol social al faptei săvârșite, fiind încadrate între limitele prevăzute de lege.
Având în vedere motivele expuse solicită respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție nr._/26.08.2013 ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 alin.2 din C. pr. civ..
La întâmpinare au fost atașate următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/26.08.2013; procesul-verbal de control nr._/ 22.08.2013 și anexa de constatare a neconformităților și a măsurilor dispuse în domeniul securității și sănătății în muncă; înștiințarea nr._/20.08.2013; confirmarea de primire; fișele de identificare pentru numitul G. P..
Instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Judecătoria Drobeta-T.-S., prin sentința nr.520 din 04.02.2014 a respins plângerea contravențională.
Instanța de fond a reținut în esență că în ceea ce privește legalitatea acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Raportat la temeinicie, instant a reținut că procesul verbal contestat face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentei potrivit art. 249 C.p.c., întrucât cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
În speță, procesul verbal contestat s-a întocmit pe baza procesului – verbal de control nr._/22.08.2013, a declarației dată de persoana depistată cu ocazia efectuării controlului lucrând fără contract de muncă încheiat în formă scrisă, G. P. și a extrasului din registrul electronic de evidență a salariaților Revisal.
Or, dacă la data efectuării controlului, acesta ar fi avut un contract de muncă încheiat cu angajatorul nu avea nici un motiv să declare faptul că lucrează ca șofer din data de 07.08.2013, fără să fi semnat un contract de muncă la începerea activității și o fișa de protecție a muncii, având un program de 8 ore pe zi . Mai mult, declarația angajatului se coroborează cu extrasul din registrul electronic de evidență a salariaților Revisal (f.54), unde nu se regăsește înregistrat contractul de muncă al salariatului G. P. .
Susținerile petentei, în sensul că a înregistrat contractul individual de muncă în formă scrisă, din data de 06.08.2013, sunt infirmate astfel ,de probatoriul administrat, și, chiar dacă a depus la dosar extrasul de la fila 14, acest contract nu era înregistrat la data de 20.08.2013 (așa cum se observă din extrasul de evidență a salariaților).
Pentru considerentele evidențiate, instanța a constatat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina societății petente încălcarea obligațiilor prev. de art. 276 alin 1 lit. e din Codul Muncii, pentru că nu a încheiat în formă scrisă contractul de muncă pentru salariatul G. P., anterior începerii raporturilor de muncă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța,făcând aplicarea art.21 din O.G. nr. 2/2001, a constatat că sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ, este proporțională cu gradul de pericol social sporit al faptei săvârșite, s-a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, astfel că, amenda aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, este dozată în așa fel încât se îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, nepunându-se problema reindividualizării.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta-petentă care a criticat-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului a susținut că a contestat procesul verbal doar sub aspectul temeiniciei, stare de fapt reținută nefiind în concordanță cu realitatea. Este adevărat că numitul G. P. este angajatul societății potrivit contractului individual de muncă nr.9/06.08.2013, însă cele declarate de acesta cu ocazia controlului nu concordă realității.
A mai arătat că sentința civilă atacată este netemeinică, întrucât prima instanță nu a dat eficiență circumstanțelor personale ale petentei, care puteau fi interpretate drept circumstanțe atenuante. A arătat că în mod netemeinic prima instanță deși a fost investită cu o cerere în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertisment, nu s-a pronunțat în acest sens, deși avea obligația a prezenta argumentele legate de acest aspect.
A mai susținut că, în mod greșit, instanța de fond a considerat că sancțiunea aplicată respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 pe care le-a analizat numai în parte în considerentele sentinței atacate, numai o analiză completă și coroborată a criteriilor de individualizare putând să determine concluzia asupra unei individualizări corecte . Trebuia să se țină cont de faptul că petenta nu desfășoară o activitate clandestină, ci din contră, o activitate licită, iar în ceea ce privește modul și mijloacele de săvârșire ale contravenției, trebuie avut în vedere că angajatul a consimțit să nu fie întocmit contratul individual de muncă în formă scrisă, nu a fost supus niciunei forme manifeste sau insidioase de presiune pentru a lucra pentru petentă, iar acesta a fost remunerat pentru activitatea desfășurată. Petenta nu a urmărit un scop ilicit prin folosirea la muncă a martorului fără contract de muncă, ci din contră i-a oferit posibilitatea desfășurării unei activități în schimbul unei sume de bani.
Apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii în parte a plângerii și al înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivarea întâmpinării a arătat că instanța de fond în mod temeinic a apreciat că petenta nu a putut dovedi o altă stare de fapt decât cea constatată, iar sancțiunea aplicată este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei. A arătat că instanța de fond în mod corect a reținut că persoana găsită în activitate la momentul controlului nu avea contract de muncă deși lucra ca șofer încă din 07.08.2013, iar fapta este practic recunoscută de către petentă chiar prin plângerea contravențională. Declarațiile persoanei găsite prestând activitate au fost semnate și însușite de aceasta, fără a exista constrângeri din partea organelor de control. De asemenea, în ce privește extrasul de evidență al salariaților, acesta nu era înregistrat la 20.08.2013, data controlului, ci ulterior la 30.08.2013, iar petenta deși nu l-a încheiat în mod legal, a încercat să dovedească că și-a îndeplinit obligațiile legale, aspect contrazis chiar de înregistrarea din registrul electronic de evidență al salariaților.
Ca urmare a adresei instanței, intimatul I. M. a depus la dosar adresa nr.5056/01.07.2014 privind înregistrarea contractului de muncă al numitului G. P. în registrul Revisal.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . Nr._/26.08.2013 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Munca M., petenta . a fost sancționată contravențional cu amenda în valoare de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 16 alin.l din Lg. nr. 53/2003 modificată și cu sancțiunea „Avertisment" pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art.4 alin.l, lit.a din HG. nr.500/2011 modificata, în sensul ca nu a fost transmis la registrul general evidenta salariați in format electronic. S-a reținut că la data de 20.08.2013, orele 07:10, cu ocazia unui control inopinat pe raza . mers Dr. Tr. S.-C.) la locul de muncă microbuzul Mercedes Benz Sprinter M2 înmatriculat sub nr._ ,inspectorii teritoriali de munca din cadrul intimatului, l-au depistat pe numitul G. P., care la momentul efectuării controlului, a declarat în scris că prestează în cadrul ei activitatea de șofer din data de 07.08.2013, fără ca în prealabil să i se fi încheiat contractul individual de munca conform legislației.
Se constată că motivele de apel formulate de apelanta-petentă . netemeinicia sentinței civile nr. 520/04.02.2014, în sensul că judecătorul fondului nu a observat că fapta de natură contravențională reținută în sarcina petentei nu există, pe de o parte, iar pe de altă parte, cele declarate de angajat nu sunt reale.
Tribunalul apreciază că această concluzie nu este justificată, întrucât din probele administrate rezultă cu certitudine că numitul G. P., care desfășura activitate pentru petentă la data controlului, nu avea încheiat la acel moment contract individual de muncă, iar pentru acest salariat petenta nu transmisese către I. M. informațiile necesare în vederea înregistrării în Registrul general evidența salariați în format electronic.
Astfel, susținerile apelantei referitor la faptul că a încheiat contract individual de muncă pentru numitul G. P. la data de 06.08.2013 sunt nedovedite, în condițiile în care aceste susțineri nu se coroborează cu probele administrate în cauză, respectiv cu declarația numitului G. P. dată la momentul controlului și din care rezultă că acesta nu avea încheiat la acel moment contract individual de muncă și nici cu extrasele din registrul de evidență electronic al salariaților, din care rezultă că datele privind încheierea contractului de muncă pentru numitul G. P. au fost comunicate de petentă către I. M. de abia la data de 30.08.2013,deci după data controlului,și nicidecum la 06.08.2013,cum ar fi fost legal. Așadar, petenta la data de 20.08.2013 nu avea încheiat contract individual de muncă cu numitul G. P. și nu transmisese către I. M. informațiile necesare la registrul general evidenta salariați in format electronic,înscrisurile prezentate în instanță fiind întocmite pro causa cu intenția de a înlătura răspunderea contravențională .
Se apreciază că fapta intimatei –petentă de natura celei prevăzută de art. 260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 ® prezintă gradul de pericol social ridicat care să justifice menținerea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei ,susținerea din apel în sensul că judecătorul fondului nu ar fi analizat această solicitare nefiind justificată, argumentele instanței de fond regăsindu-se în considerentele sentinței apelate .
Gradul ridicat de pericol social al lipsei contractului individual de muncă rezidă în riscul social la care este expusă persoana care lucrează în aceste condiții, în domeniul dreptului securității sociale, riscurile sociale reprezintă acele evenimente care au incidență comună asupra situației unei persoane. Ori, în lipsa unui contract individual de muncă încheiat între angajator și o persoană fizică care desfășoară muncă pentru angajator, persoana este expusă următoarelor categorii de riscuri sociale: riscuri economice, care o împiedică să realizeze un venit normal dintr-o activitate profesională; riscuri fizice, atunci când forța de muncă este alterată, redusă sau pierdută; riscuri de origine profesională în caz de accident de muncă sau boală profesională; riscuri de origine extraprofesională - boală, maternitate, invaliditate, bătrânețe, deces. Nu poate fi înlăturată nici împrejurarea că G. P. îndeplinea activitatea de conducător auto pe microbuzul Mercedes Benz Sprinter M2 în beneficiul apelantei.
Covârșitoarea majoritate a drepturilor de asigurare socială, de asistență medicală și asistență socială se acordă în considerarea calității de salariat a beneficiarului, dobândită prin încheierea unui contract individual de muncă cu angajatorul. În condițiile în care există o dependență cvasitotală între drepturile de asigurări sociale, de asistență socială, de asistență medicală și raporturile juridice de muncă, generate de existența contractului individual de muncă, apare în evidență riscul major la care este expusă o persoană care desfășoară o activitate în interesul unui angajator, fără contract individual de muncă .
La toate aceste aspecte se adaugă și tendința sustragerii angajatorilor de la plata obligațiilor fiscale legale față de bugetul de stat și bugetele speciale.
Cu toate că limitele amenzilor au fost stabilite de legiuitor la un nivel care să descurajeze pe angajator și să determine diminuarea săvârșirii faptelor contravenționale de această natură, administratorii societăților comerciale, în calitate de angajator, încalcă în mod frecvent dispozițiile legale referitoare la obligația de a încheia contracte individuale de muncă, sporind astfel numărul persoanelor expuse abuzurilor patronilor și riscurilor specifice muncii.
În raport de gradul social ridicat al faptei contravenționale incriminate de art.260 alin.1 lit.e din Lg.53/2003 privind Codul Muncii, de criteriile de individualizare ale sancțiunii contravenționale prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare,de amploarea fenomenului, instanța de apel apreciază că agentul constatator a individualizat corect sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei, motiv pentru care în baza dispozițiilor art.480 alin.1 N.C.Proc.civ. va respinge apelul și va menține sentința pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-petentă . împotriva sentinței nr.520 din 04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.09.2014.
Președinte, M. L. B. | Judecător, A. B. | |
Grefier, L. A. Pereși |
Red. B.M.L./Tehn. L.A.P.
4 ex –01.12.2014
Cod operator 2626/2006
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1961/2014. Tribunalul... | Alte cereri. Hotărâre din 25-03-2014, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
