Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 293/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 293/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 8649/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 293/2014
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier R. S.
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. G. R. și pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - anulare decizie 850/1.08.2013.
La apelul nominal lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ reclamantul B. G. R., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 850 emisă de directorul general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. din 1 august 2013 și de care a luat cunoștință la 6 august 2013, reîncadrarea pe funcția avută cu plata drepturilor bănești ce i se cuvin.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 1 august 2013 directorul general al Direcției Generala Regionala a Finanțelor Publice C., având în vedere dispozițiile Legii 188/1999 precum și dispozițiile OUG 74/2013, HG 520/2013 si Ordinele 1104/2013, 1106/2013 și 1110/2013 emise de președintele ANAF, emite decizia nr. 850 prin care dispune eliberarea sa din funcția publica de referent superior cu obligarea de a preda lucrările si bunurile, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei si cu recomandarea de a opta în condițiile legii pentru una din funcțiile publice vacante.
Decizia este emisă in C. la data de 1 august 2013 și este primita de el la 6 august 2013 orele 18.00 împreuna cu alți salariați convocați la sediul A. M..
Decizia este motivata pe dispozițiile art. 97, 99, 103, 106 si 109 din Legea 188/1999 și la art. 5 din decizie se recomanda titularului că poate contesta decizia in condițiile si termenele prevăzute de Legea Contenciosului Administrativ. Decizia este nelegala si netemeinica din mai multe considerente:
l. Este angajat al acestei unități în speța al DJFP M. din 6 iunie 1991 și a îndeplinit atribuțiile de serviciu in mod ireproșabil.
Unitatea nu a făcut oferta de angajare și nici demersuri in acest sens așa cum în mod eronat pretinde prin decizie atâta timp cât face o propunere de posturi vacante, întocmește o listă cu înscrierea persoanelor care pot ocupa acestor posturi și apoi stabilește un examen de testare dar, prin aceeași listă respinge candidații printre care se numără și el, deci practic oferta potrivit legii este inoperantă atâta timp cât i se respinge dreptul de a participa la examenul de testare profesională.
2.Nu au avut în vedere și nu au respectat criteriile cerute de legislația muncii la desfacerea contractului de munca.
3.Decizia este total nelegală și prin faptul că ordinul 1104/2013, dar și celelalte ordine 1106/2013 si 1110/2013 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nepublicarea atrage inopozabilitatea și pe cale de consecința nelegalitatea deciziei de eliberare din funcție. Ordinele sunt acte administrative cu caracter normativ și pentru ., ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de organele publice centrale de specialitate se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Nerespectarea acestei dispoziții atrage inopozabilitatea acestor acte față de persoanele cărora li se adresează.
4. Decizia este nelegală deoarece este dată în disprețul legii și cu încălcarea drepturilor funcționarilor publici prevăzute de Legea 188/1999.
Este de observat că atât HG 520/2013, cât și OUG 74/2013 vorbesc de preluare prin fuziune și prin absorbție a Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice din județe prin transformare care înseamnă continuarea existentei persoanei juridice inițiale sub o altă titulatură, dar succesoare în drepturi și obligații a persoanei juridice inițiale, iar prin fuziunea prin absorbție încetează existenta persoanei juridice inițiale care devine persoană absorbită și se integrează în cadrul noi structuri în persoana absorbantă care preia de fapt și de drept drepturile și obligațiile juridice ale persoanei absorbite ceea ce prin decizia amintita nu s-a făcut și s-au încălcat drepturile funcționarului public prin eliberarea din funcție, măsura care este nelegala.
5.Unitatea emitenta a deciziei a invocat disp. art. 99 alin. 1 lit.b) din Legea 188/1999 fiind vorba deci de eliberarea din funcție prin reducerea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a reorganizării activității, lucru care nu rezultă atâta timp cât numărul funcționarilor publici creste ceea ce îl face să creadă că măsura luată este cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare și este susceptibila de a fi anulată.
Mai mult in Preambulul Deciziei de eliberare din funcție, de altfel destul de cuprinzător și la obiect nu este menționat însă ceea ce este mai important și anume ordinul prin care se aproba statutul de funcții pentru Direcția Generală Regionala, acesta fiind singurul act care ar putea stabili repartizarea pe servicii, birouri, compartimente si in lipsa căruia deciziile devin aleatorii.
6. Decizia nu a respectat nici procedura prevăzuta de lege pentru concedierea colectiva.
Art. 117 din Legea 188/1999 stipulează ca dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Înaintea emiterii deciziei de eliberare din funcție D. C. trebuia să pună la dispoziția funcționarului public ar cărui post se desființează lista tuturor funcțiilor publice vacante existente (art. 64 din Codul muncii) ori așa cum a arătat mai sus D. C. a emis decizia de eliberare din funcție și ulterior în termen de maxim 7 zile de la data emiterii acesteia pune la dispoziție lista funcțiilor publice vacante cu încălcările pe care le-a arătat mai sus.
In drept: își întemeiază acțiunea pe disp. Legii nr.554/2004, Legea 188/1999, HG 520/2013, HG 561/2009, Legea 24/2000 si OUG 74/2013.
La dosar a depus în copie: Decizia nr. 850/01.08.2013 emisă de D. C., lista privind rezultatul selectării cererilor de înscriere la examenul de testare profesională organizat în perioada 23-27.08.2013 în cadrul DGFRP C. pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție vacante.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice M. pentru următoarele motive:
Contestația formulată de contestator în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, raportat la cererea formulată prin care se solicita anularea unei decizii emisa de altă persoană juridică, respectiv Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C..
Potrivit OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală și HG nr.520/2013 privind organizarea și reorganizarea A.N.A.F., structura organizatorică rezultată în urma reorganizării Direcției Generale a Finanțelor Publice M. poartă numele de Administrația Județeană a Finanțelor Publice M.. In conformitate cu art. 10(7) din O.U.G.nr.74/2013 "direcțiile generale județene ale finanțelor publice care se reorganizează prin fuziune prin absorbție în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice își pierd personalitatea juridică" În baza prevederilor art. 10 si art. 11 din O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a prevederilor art.13 si art. 23 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, astfel înființate, au preluat prin fuziune prin absorbție direcțiile generale județene ale finanțelor publice, precum și toate structurile teritoriale subordonate, acestea pierzându-și personalitatea juridica in urma reorganizării.
In concluzie, decizia a căreia anulare se solicită pe calea prezentei acțiuni, respectiv Decizia nr.850/01.08.2013, nu a fost emisă de către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., ci de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., astfel că nu există identitate între pârâtă și persoana obligată în raportul juridic dedus judecații, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocată în sensul respingerii acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
In ceea ce privește legalitatea actului a cărui anulare se solicită, învederează instanței că acesta a fost emis în baza ordinelor emise de președintele A.N.A.F. privind stabilirea numărului de posturi și aprobarea statelor de funcții pentru structurile din cadrul A.N.A.F., ordine ce au fost emise pentru aducerea la îndeplinire a O.U.G.nr.74/2013 si a H.G.nr.520/2013. Ordinele nr. 1104/2013, 1106/2013 si 1110/2013 emise de președintele A.N.A.F. nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, ci se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți. Ordinele menționate au aprobat structura organizatorică, numărul maxim de posturi al funcționarilor publici ce urmau să-și desfășoare activitatea în cadrul acestor instituții, fiind astfel aplicabile în situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinat de persoane, fiind astfel acte administrative cu caracter individual. In speța, actul administrativ unilateral în discuție produce efecte numai la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscala și privește numai angajații din cadrul acestei entități juridice. Din acest motiv, caracterul acestor acte administrative unilaterale este unul individual și nu se impune publicarea lor în Monitorul Oficial al României.
Învederează instanței că Administrației Județene a Finanțelor Publice M. i-au fost alocate un număr de 316 posturi, iar conform O.P.A.N.A.F nr.2325/2011 de aprobare a structurii organizatorice a D.G.F.P.M., in structura acestei instituții erau prevăzute 423 de posturi, la data începerii reorganizării existând 395 de posturi. Prin urmare, având în vedere ca numărul de posturi disponibile în cadrul D. C. este inferior numărului de funcționari publici încadrați, s-au acordat preavize, urmând ca în funcție de opțiunea fiecărui funcționar să se stabilească dacă este necesar organizarea unui examen în conformitate cu prevederile art.100 alin.3 din Legea nr. 188/1999. Desființarea postului este efectivă, întrucât a fost înlăturat din organigramă și statul de funcții al angajatorului, iar cauza are un caracter obiectiv, fiind determinată de necesitatea restructurării si reorganizării Agenției Naționale de Administrare Fiscala. Restructurarea postului ocupat de reclamant a fost efectuata cu respectarea art.99 alin. 1 lit.b din Legea nr. 188/1999 republicata privind Statutul Funcționarilor Publici, ca o consecința a OPANAF nr. 1106/2013, privind aprobarea numărului de posturi pentru fiecare direcție regionala a finanțelor publice. In concluzie, măsura organizatorică dispusă este legală, fiind respectate dispozițiile legale privind încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică având în vedere reorganizarea activității, motiv pentru care solicită respingerea contestației formulata împotriva Deciziei nr.850/01.08.2013 și menținerea acesteia ca fiind legala si temeinica.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
1. În ceea ce privește reorganizarea D.G.F.P. M. învederează instanței că această instituție a fost, în fapt, o unitate teritorială a A.N.A.F., iar prin Regulamentul de Organizare și Funcționare al acestei direcții, aprobat prin OPANAF nr.3831/2011 se realiza, în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplica politica fiscală a statului.
Odată cu demararea procedurii de reorganizare a D.G.F.P. M., s-a procedat la analiza fiecărei activități înscrisă în „Lista activităților D.G.F.P. M.", conform R.O.F., prin care sunt realizate atribuțiile compartimentelor funcționale și, implicit, atribuțiile întregii instituții.
În conformitate cu legislația în vigoare s-a procedat la stabilirea structurilor care nu se mai regăsesc în noua structură organizatorică, salariații din aceste structuri, în totalitate, primind preavize conform prevederilor Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Având în vedere că numărul de salariați din structurile care nu se mai regăsesc în noua structură a A.J.F.P. M. era redus, pentru încadrarea în numărul de 316 de posturi alocat a fost necesară analizarea fiecărui post în funcție de gradul de încărcare cu atribuții și nivelul de realizare al acestora, de motivele și cauzele pentru care nu sunt realizate obiectivele și indicatorii de performanță asociați obiectivelor.
Luând în considerare că pe structura de Trezorerie și contabilitate Publică nu s-a permis diminuarea posturilor decât cu 3 la nivelul județului M., iar la Activitatea de inspecție fiscală cu 20, s-a procedat la analiza structurilor din cadrul Activității de Administrare a Veniturilor Statului și A.F.P.M. Dr. Tr. S..
În cazul Serviciului Colectare executare Silită Persoane Fizice din cadrul A.F.P.M. Dr Tr. S. au fost analizate nivelul de încărcare cu atribuții ai salariaților din această structură, gradul de realizare al atribuțiilor, nivelul de pregătire profesională al salariaților din aceasta structura in vederea realizării obiectivelor propuse.
Conform atribuțiilor din Regulamentul de organizare si funcționare al D.G.F.P. M. aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 3831/2011, activitatea acestei structuri era împărțită intre cei 12 salariați din care: 8 cu studii superioare si 4 cu studii medii .
Analizând nivelul de realizare al indicatorilor de performanță asociați obiectivelor aferente acestei structuri de Colectare Executare Silita Persoane Fizice, in cazul domnului B. G. R., referent grad superior clasa III s-au constat următoarele:slaba implicare in realizarea programului de încasări, precum și în gestionarea sectorului alocat,nu s-a preocupat pentru scăderea arieratelor aflate in sold in anul precedent, nu s-a preocupat in vederea creșterii gradului de recuperare a arieratelor prin executare silita persoane fizice, în sensul ca nu a emis un număr corespunzător de titluri executorii, nu a înființat un număr suficient de terți popriți, a emis un număr insuficient de popriri bancare, sechestre bunuri mobile si imobile, slaba capacitate de a lucra în cadrul acestei echipe, in care fiecare membru al echipei își pune in valoare abilitățile si deprinderile, astfel încât viziunea, misiunea, valorile și obiectivele instituției să fie atinse,slaba implicare in activitatea de utilizare si gestionare a aplicațiilor informatice, aplicații care ușurează munca salariatului din cadrul structurilor de executare silita, neimplicarea în pregătirea sa profesionala continuă, atât în cazul cursurilor organizate la nivelul serviciului din care face parte cât și la nivelul instituției.
A fost analizată activitatea tuturor salariaților din aceasta structura și s-a ajuns la concluzia că salariații cu studii superioare economice / juridice posedă cunoștințele profesionale necesare:desfășurării activității de executare silita asupra veniturilor și bunurilor urmăribile ale persoanelor fizice în vederea realizării creanțelor fiscale,urmăririi realizării creanțelor fiscale in termenele de prescripție pentru debitele repartizate in sectorul sau de activitate,pentru ducerea la îndeplinire a masurilor asigurătorii dispuse de organele competente, stabilirii măsurilor de executare silită în așa fel încât realizarea creanței să se facă cu rezultate cat mai avantajoase, ținând seama de interesul imediat al statului cat si de drepturile si obligațiile debitorului urmărit,asigurării desfășurării procedurii de executare silita asupra bunurilor și veniturilor urmăribile ale debitorilor persoane fizice.
Având în vedere aspectele anterior expuse, s-a ajuns la concluzia că reclamantul, absolvent de liceu, nu deține cunoștințele profesionale necesare îndeplinirii obiectivelor de performanță și al indicatorilor asociați acestora, ținând seama de faptul că Strategia A.N.A.F. stabilește linii clare în sensul măsurilor luate în vederea îmbunătățirii colectării, atât prin informatizarea activităților de colectare si executare silita cât și prin alte masuri.
În cazul reclamantului s-a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin.1, lit.c din Legea nr.158/1999: "autoritatea sau instituția publica își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public", fiind modificate condițiile specifice de ocupare a posturilor și alocate posturi cu studii superioare.
2. În ceea ce privește legalitatea actului a cărui anulare se solicită, învederează instanței că acesta a fost emis în baza ordinelor emise de președintele A.N.A.F. privind stabilirea numărului de posturi și aprobarea statelor de funcții pentru structurile din cadrul A.N.A.F., ordine ce au fost emise pentru aducerea la îndeplinire a O.U.G. nr. 74/2013, a H.G. nr. 520/2013.
Pentru ca un act să fie legal, el trebuie să fie emis în conformitate cu legea aplicabilă.
În cazul de față, decizia a cărei anulare se solicită îndeplinește condițiile unui act administrativ individual, respectiv este emisă în baza și in aplicarea actelor normative aplicabile, se adresează unui subiect determinat, dă naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații.
Decizia contestată a fost dată cu aplicarea dispozițiilor H.G. nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF si ale O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Sub acest aspect, este foarte important de relevat faptul că atât O.U.G. nr. 74/2013, cât și H.G. nr. 520/2013 sunt actele normative care se caracterizează prin faptul că au aplicabilitate generală, ele au fost publicate în M.O., la emiterea lor fiind respectate prevederile Legii transparentei decizionale nr.52/2003, iar proiectele lor au fost publicate pe site-ul ANAF și s-au aflat în dezbatere publica.
Din conținutul notei de fundamentare la O.U.G. nr.74/2013 si la H.G. nr. 520/2013, postate pe site-ul ANAF, rezultă faptul ca promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile si recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum si necesitatea eliminării disfuncționalităților, întăririi aparatului fiscal și utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima și în condiții de eficiență .
Din conținutul aceleiași note de fundamentare rezulta faptul că prin reorganizare s-au avut in vedere următoarele:
- crearea nivelului regional în scopul reducerii numărului de raportări către centrala ANAF, îmbunătățirii planificării și controlului, reducerii costului colectării și creării de unități mai echilibrate din perspectiva ponderii economice și a ponderii în colectarea veniturilor; abordarea structurii regionale are ca principal obiectiv îmbunătățirea performantei operaționale a ANAF și diminuarea costului colectării, în condițiile în care de la nivel central la nivel teritorial se va opera cu un număr de 8 structuri în locul celor 42, nivelul regional având inclusiv un rol de planificare, coordonare și control în raport cu unitățile subordonate din raza sa teritorială, numărul funcțiilor de conducere reducându-se considerabil;
- regionalizarea păstrează structura de organizare pe 3 paliere (sediul central/nivel regional/nivel local in loc de sediul central/nivel județean/nivel local) permițând însă un management mai bun, dar și economii importante în procesul de administrare fiscala,
- crearea structurii antifraudă prin reorganizarea controlului operativ in cadrul aparatului propriu al ANAF, aceasta direcție antifraudă va fi o structura puternica având 8 servicii regionale aflate in directa subordonare a aparatului central, in scopul consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii fiscale, prin crearea unui mecanism unic de control care să înlăture paralelismele și sa elimine astfel evaluarea fiscală diferită sau chiar contrara a aceleiași operațiuni economice ; - asigurarea autonomiei Direcției generale a vămilor în exercitarea funcțiilor specifice vămii: securizarea frontierei externe a UE, efectuarea operațiunilor de vămuire, combaterea traficului de droguri si a traficului de mărfuri contrafăcute ;
- implementarea unei noi strategii de resurse umane si simplificarea procesului decizional care se va realiza pe de o parte prin realocarea personalului spre domeniile deficitare (antifrauda, inspecție fiscala, IT, juridic) sau spre organele fiscale cu cel mai mare grad de încărcare si pe de alta parte prin eliberarea din funcție a celor care nu mai corespund din punct de vedere profesional si al integrității ; prin reducerea cu pana la 30% a funcțiilor de conducere se va accelera procesul decizional si se vor realiza economii in vederea încadrării în fondurile bugetare alocate pentru cheltuielile de personal; a apărut necesitatea redistribuirii personalului atât intre structurile județene (care au un număr prea mare sau prea mic de personal in funcție de numărul de contribuabili administrați) cat si intre funcțiile administrației (migrarea personalului dinspre procesele masive cu valoare adăugata redusa către funcțiile mai complexe precum inspecția fiscala, asistenta contribuabililor si IT.
Nu pot fi primite susținerile reclamantei cu privire la o presupusă nelegalitatea a acestei decizii deoarece a fost emisă în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor OUG nr.74/2013 si a HG nr.520/2013, fiind aprobate masurile de implementare mai sus amintite.
Președintele A.N.A.F. a emis ordinele prin care s-a aprobat si repartizat numărul maxim de posturi pentru ANAF și direcții generale regionale ale finanțelor publice, s-a aprobat numărul total de posturi pe fiecare direcție generală regională a finanțelor publice, s-a aprobat structura organizatorică a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice și a structurilor din cadrul acestora, s-a aprobat structura organizatorică a aparatului propriu al ANAF, s-a aprobat statul de funcții al D. C., s-a aprobat statul de funcții al D. Timișoara, s-a aprobat statul de funcții al D. Iași, s-a aprobat statul de funcții al D. Cluj N.,s-a aprobat statul de funcții al D. G., s-a aprobat statul de funcții al D. B., s-a aprobat statul de funcții al D. Ploiești, s-a aprobat statul de funcții al D. București.
Aceste ordine au fost emise in baza prerogativelor pe care le are Președintele ANAF, conform H.G nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala (art.9, art.10 alin.1, art.11 alin. 3).
Ordinele în discuție, în baza cărora s-a emis și decizia a cărei anulare se solicită, vizează strict funcționarii publici din cadrul aparatului propriu al ANAF, din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, prin aceste ordine aprobându-se structura organizatorica, numărul maxim pe posturi al funcționarilor publicii ce urmau să-și desfășoare activitatea in cadrul acestor instituții.
3. Referitor la susținerea reclamantului potrivit căreia ordinele nr.1104/2013, 1106/2013 și 110/2013 în baza cărora a fost emisă decizia contestată, sunt inexistente datorită faptului că nu ar fi fost publicate în Monitorul Oficial, consideră că prevederile HG. nr. 561/2009 si art.10 alin.1 din Legea nr.24/2000, nu sunt aplicabile ordinului menționat întrucât aceste texte de lege, care prevăd publicarea, se referă la actele administrative cu caracter normativ, în timp ce ordinul președintelui este act administrative cu caracter individual.
Consideră astfel, că reclamantul se află într-o gravă eroare atunci când califică ordinul președintelui ca fiind act normativ.
In acest sens, menționează că aceste ordine nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd dispozițiile art.3 lit.a din Legea nr.52/2003 privind transparenta decizională în administrația publică, întrucât ele nu au o aplicabilitate generala si nu se adresează "erga omnes".
Astfel cum se poate constata, ordinele menționate anterior se adresează unui număr restrâns si bine definit de subiecți, care au luat cunoștința de dispozițiile acestuia.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare, „în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, Instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Din cuprinsul acestei dispoziții legale, reiese că Legea nr.24/2000 distinge între ordinele cu caracter normativ și cele cu caracter nenormativ (individuale), din moment ce dispune numai publicarea celor cu caracter normativ, care cuprind reglementări de principiu, formulate în abstract, și sunt destinate unui număr nedeterminat de persoane și care - prin urmare - sunt de interes general.
Deși Legea nr. 24/2000 nu definește expres ceea ce se înțelege prin „act cu caracter normativ", semnalăm că o asemenea calificare a conținutului acestui concept a fost stabilită atât de către jurisprudență, cât și de către doctrină în mai multe ocazii.
Astfel, în jurisprudență identificată la nivelul înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut, în cadrul unui control judiciar al reorganizării ANV, că actele normative sunt „acea categorie de acte juridice care conțin o regulă, adică un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecți de drept nedeterminați", pe când actele administrative individuale au fost definite ca „acea categorie de acte care urmărește stabilizarea unei situații juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns și determinat de subiecți de drept."
În Decizia nr.4343/25.10.2012 a Î.C.CJ. - Secția contencios administrativ și fiscal a statuat că „Ordinul prin care a fost aprobată structura organizatorică centrală și teritorială a unei autorități publice, statele de funcții ale acesteia, precum și regulamentele pentru realizarea testării profesionale a funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul acestei autorități - fiind aplicabil unor situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinat/determinabil de persoane - are caracterul unui act administrativ individual, iar nu al unui act administrativ normativ, nefiind prin urmare supus condiției publicării în Monitorul Oficial, prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
În considerentele hotărârii, instanța supremă a reținut următoarele:"Criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse".
Astfel, în ceea ce privește primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/ dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/ dispozițiilor legale.
În cauză, este necontestat că ordinele au fost emise pentru aplicarea în concret a dispozițiilor O.U.G. nr.74/2013 si a H.G. nr.520/2013, având astfel caracterul unor acte administrative cu caracter individual.
În ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.
Ordinele menționate, inclusiv OPANAF nr.1104/2013, au aprobat structura organizatorica, numărul maxim pe posturi al funcționarilor publicii ce urmau sa-si desfășoare activitatea in cadrul acestor instituții, fiind astfel aplicabile în situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/ determinabil de persoane, fiind astfel și din acest punct de vedere acte administrative cu caracter individual.
Din perspectiva conținutului lor, actele administrative se pot împărți în:
- acte administrative normative, „care cuprind reglementări de principiu, formulate în abstract, și sunt destinate unui număr nedeterminat de persoane. Sunt astfel de acte, spre exemplu, hotărârea de guvern prin care se stabilesc anumite prețuri maximale pentru anumite produse, ordinul unui ministru de stabilire a normelor metodologice de depunere a formularelor tipizate în vederea calculării impozitului, o hotărâre a unui consiliu loca! de stabilire a taxelor locale, etc." și
- acte administrative individuale, care sunt „manifestarea de voință care produce efecte juridice cu privire la persoane determinate, sau, într-o formulă mai explicită, care creează, modifică sau desființează drepturi și obligații în beneficiul sau sarcina unor persoane dinainte determinate".
Actele administrative se pot clasifica și după gradul de întindere a efectelor juridice, fiind vorba de acte administrative normative dacă "produc efecte cu caracter general și impersonal" și de acte administrative individuale, dacă „produc efecte numai cu privire la persoane fizice ori juridice determinate."
În consecință, este evident că actele administrative unilaterale au caracter normativ atunci când, prin obiectul lor de reglementare, produc efecte față de o categorie de persoane (fizice sau juridice) care nu poate fi complet determinată.
În speță, actul administrativ unilateral în discuție produce efecte numai la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și privește numai angajații din cadrul acestei entități juridice.
Din acest motiv, caracterul acestor acte administrative unilaterale este unul individual și, pentru a-și produce efecte juridice față de acești angajați, nu se impunea publicarea lor în Monitorul Oficial al României, fiind suficientă aducerea la cunoștință prin alte mijloace.
De asemenea, menționează că, pentru ca un act sa fie legal, el trebuie să fie emis în conformitate cu legea, în cazul de fata, ordinele emise de președinte îndeplinesc condițiile unor acte administrative individuale, respectiv sunt emise in baza si in aplicarea unor acte normative, se adresează unor subiecți determinați, dau naștere, modifica sau sting drepturi si obligații.
În acest sens, ordinele menționate au fost date in aplicarea dispozițiilor H.G. nr.520/2013 privind organizarea si funcționarea ANAF si ale OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Sub acest aspect, este foarte important de relevat faptul că atât OUG nr. 74/2013 cât și HG nr.520/2013 sunt actele normative care se caracterizează prin faptul că au aplicabilitate generală, ele au fost publicate în M.Of. si pentru care au fost respectate prevederile Legii transparentei decizionale nr. 52/2003, proiectele lor au fost publicate pe site-ul ANAF si s-au aflat in dezbatere publica.
Din conținutul notei de fundamentare la OUG nr.74/2013 si la HG nr.520/2013, postate pe site-ul ANAF, rezulta faptul ca promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile si recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum si necesitatea eliminării disfuncționalităților, întăririi aparatului fiscal și utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima și în condiții de eficiență.
4. In ceea ce privește afirmațiile reclamantului privind faptul că, la emiterea deciziei contestate, instituția ar fi încălcat prevederile Legii nr.188/1999 și ale Codului Muncii, susține că reclamantul este în eroare când afirmă că toate organigramele cu posturile existente în vechile structuri să fie integrate în noile structuri, întrucât în speță este vorba de îmbunătățirea și reorganizarea ANAF, Legea nr.188/1999 fiind cea care prevede expres și procedura de urmat în cazul reorganizării instituției publice, motiv pentru care, în materia reorganizării activității, dispozițiile Legii nr.188/1999 nu se pot completa cu dispozițiile Codului Muncii, întrucât acestea contravin legii speciale aplicabile funcționarilor publici.
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificările ulterioare, conține prevederi clare care trebuie respectate in cazul în care trebuie stabilite funcțiile publice . autoritate publica (art. 107 si art. 112), in cazul in care se intenționează transformarea unor posturi contractuale in funcții publice (art. 111) sau în cazul în care se reorganizează o autoritate sau instituție publică (art. 100).
In toate aceste situații, Agenția Naționala a Funcționarilor Publici trebuie sa emită un aviz prealabil pentru punerea in practica a masurilor inițiate.
Rolul A.N.F.P. este de a aplica politicile si strategia Guvernului in domeniu! managementului funcției publice funcționarilor publici, de a crea și coordona aplicarea instrumentelor necesare realizării unui management eficient si performant în cadrul autorităților și instituțiilor publice.
Printre atribuțiile principale ale A.N.F.P. sunt cele care vizează: elaborarea cadrului legal privind funcția și funcționarii publici și monitorizarea și controlul aplicării reglementarilor in domeniul funcției publice.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.3 alin.(2) din Legea nr. 554/2004: "Agenția Naționala a Funcționarilor Publici poate ataca în fata instanței de contencios administrativ actele autorităților publice centrale și locale prin care se încalcă legislația privind funcția publică, în condițiile prezentei legi și ale Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata".
In cauza de fata, procesul de reorganizare nu numai ca nu a fost contestat de către A.N.F.P., dar a fost si avizat de către instituție.
În concluzie, actele atacate au fost emise cu respectarea întocmai a prevederilor legale în materie, respectiv a Legii nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
5. În ceea ce privește susținerile reclamantului cu privire la faptul că, raportat la temeiul
legal al deciziei contestate care încalcă dispozițiile art. 100 din Legea nr.188/1999, nu ne aflam
in situația unei reorganizări prin reducerea de posturi, aceste afirmații nu pot fi reținute.
Reducerea numărului de posturi este mai mult decât evidentă.
Administrației Județene a Finanțelor Publice M. i-au fost alocate un număr de 316 posturi.
Conform O.P.A.N.A.F. nr. 2325/2011 de aprobare a structurii organizatorice a D.G.F.P. M., în structura acestei instituții erau prevăzute 423 de posturi, la data începerii reorganizării existând 395 posturi ocupate.
6.În ceea ce privește motivele reclamantului cu privire la modalitatea în care trebuia să se
realizeze reorganizarea și etapele care ar fi trebuit să fie parcurse în vederea realizării reorganizării, consideră că modalitatea/etapele prezentate de către reclamant in cererea de chemare în judecată nu au niciun temei legal, fiind invocate texte de lege care contravin celor expuse în motivarea acțiunii.
Sub acest aspect, învederează că reclamantul invocă prevederile art. 100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, prevederi care nu sunt aplicabile in cauza de fata, întrucât, așa cum a arătat, reorganizarea s-a realizat prin reducerea numărului de posturi, si nu prin una din modalitățile prevăzute la lit. a-d ale articolului precizat mai sus.
În concret, DGFP D. s-a reorganizat prin transformarea acestei Instituții in D.G.R.F.P. C. instituție noua ce are un număr de posturi aprobat.
In ceea ce privește celelalte DGFP-uri (V., O., Gorj, M.) care fac parte din raza de activitate a D.G.R.F.P. C., au fost preluate prin fuziune in limita posturilor disponibile.
În condițiile art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcție se comunica funcționarului în cazul în care instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, situație în care ne regăsim și în prezenta cauză.
Prin urmare, având în vedere ca numărul de posturi disponibile in cadrul D. C. este inferior numărului de funcționari publici încadrați în cele 6 DGFP-uri, s-au acordat preavize, urmând ca in funcție de opțiunea fiecărui funcționar sa se stabilească daca este necesar organizarea unui examen in conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188-1999.
Așa cum a precizat anterior, ordinea conform Legii nr. 188/1999 este următoarea:
-acordarea preavizelor;
-opțiunea funcționarilor pentru posturile vacante din D.G.R.F.P. C. care trebuie efectuată in perioada de preaviz;
-comunicarea deciziilor de eliberare din funcțiile deținute la nivelul D.G.F.P.-urilor;
-reîncadrarea persoanelor care au optat pe posturile vacante din cadrul D.G.R.F.P. in condițiile in care nu au existat mai multe opțiuni decât posturi disponibile;
-în situația in care au optat mai mulți funcționari pentru același post, se organizează examen de către instituție.
In aceste condiții, motivele învederate de reclamant cu privire la modalitatea în care trebuia să se realizeze reorganizarea și etapele care ar fi trebuit să fie parcurse în vederea realizării reorganizării sunt contrare prevederilor Legii nr. 188/1999.
7. În ceea ce privește susținerile reclamantului cu privire la încălcarea prevederilor legislației pentru concedierea colectivă, rugăm instanța să constate că nu sunt invocate texte de lege care ar susține aceste afirmații.
Asa cum a arătat, reorganizarea s-a realizat prin reducerea numărului de posturi, si nu prin concediere colectivă, așa cum eronat susține reclamantul.
DGFP D. s-a reorganizat prin transformarea acestei instituții in Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. instituție noua ce are un număr de posturi aprobat.
In ceea ce privește celelalte DGFP-uri (V., O., Gorj, M.) care fac parte din raza de activitate a D.G.R.F.P. C., au fost preluate prin fuziune in limita posturilor disponibile.
Astfel că, în condițiile art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcție se comunica funcționarului in cazul in care instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, situație in care ne regăsim si in prezenta cauza. Prin urmare, având în vedere că numărul de posturi disponibile în cadrul D. C. sunt inferioare numărului de funcționari publici încadrați în cele 6 DGFP-uri, s-au acordat preavize, urmând ca in funcție de opțiunea fiecărui funcționar sa se stabilească daca este necesar organizarea unui examen in conformitate cu art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
In acest sens, ordinea conform prevederilor Legii nr. 188/1999 este următoarea:
-acordarea preavizelor;
-opțiunea funcționarilor pentru posturile vacante din D.G.R.F.P. C. care trebuie efectuată in perioada de preaviz;
-comunicarea deciziilor de eliberare din funcțiile deținute la nivelul D.G.F.P.-urilor;
-reincadrarea persoanelor care au optat pe posturile vacante din cadrul D.G.R.F.P. in condițiile in care nu au existat mai multe opțiuni decât posturi disponibile;
-în situația in care au optat mai mulți funcționari pentru același post, se organizează examen de către instituție.
Susține că reclamantul este in eroare când afirmă că nu ar fi fost respectate dispozițiile legale pentru concediere colectivă, întrucât in speța este vorba de îmbunătățirea si reorganizarea ANAF, Legea nr.188/1999 fiind cea care prevede expres si procedura de urmat în cazul reorganizării instituției publice, motiv pentru care, in materia reorganizării activității, dispozițiile Legii nr.188/1999 nu se pot completa cu dispozițiile Codului Muncii, așa cum greșit afirmă reclamantul, întrucât acestea contravin legii speciale aplicabile funcționarilor publici.
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificările ulterioare, conține prevederi clare care trebuie respectate în cazul in care trebuie stabilite funcțiile publice . autoritate publica (art. 107 si art. 112), in cazul in care se intenționează transformarea unor posturi contractuale in funcții publice (art. 111) sau in cazul in care se reorganizează o autoritate sau instituție publica (art. 100).
Reclamantul a depus răspuns la întampinarea formulata de ANAF- D. C.- A. M..
Prin intampinarea depusa se ridica excepția lipsei calității procesuale pasive a A. M.. Se pretinde ca aceasta nu are caliatatea procesuala pasiva. Potrivit OUG 74/2013 unitatea s-a reorganizat prin fuziune, prin absorbție in cadrul Direcțiilor Generale Regionale ale Finanțelor Publice si isi pierd personaliatea juridica ca urmare a reorganizării.
Aceasta unitate a fost chemata in judecata pentru opozabilitatea hotărârii cerute in fata Tribunalului M. si pentru faptul ca reclamantul este angajatul acestei unități existând raporturi de munca si relații de munca specifice dreptului muncii si legii funcționarului public.
întâmpinarea formulata este insa si contradictorie.
Atâta timp cat se apară de maniera invocării lipsei calității procesuale pasive, orice discuție cu privire la caracterul fondat sau nefondat al acțiunii este inutil.
Cu privire la calitatea procesuala urmează ca Tribunalul sa analizeze si sa dispună cele legale, iar afirmațiile făcute pe fondul cauzei rugam a fi respinse ca formulate de o unitate lipsita de calitate procesuala pasiva.
Reclamantul a depus răspuns la întampinarea formulată de ANAF D. C..
Potrivit acestei intampinari DGFP M. a fost in fapt o unitatea teritoriala a ANAF.
In conformitate cu textele legale in vigoare s-a demarat procedura de reorganizare a DGFP M.. Dar D. C. analizează structura DGFP M. sub aspectul ca numărul de salariați nu se mai regăsesc in noua structura a A. M. si nu vorbește deloc de calitatea procesuala a acestei instituții care trebuie sa isi desfășoare activitatea insa cu numărul redus de personal.
Cu privire la legalitatea actului a cărei anulare se solicita, instituția se apară de maniera ca acesta a fost emis in baza ordinelor emise de președintele ANAF si deci îndeplinește condițiile unui act administrativ individual.
Cu privire la acest aspect consideră fata de motivele contestației ca instituția nu a înlăturat caracterul obiectiv al lor. Cu privire la faptul ca a criticat nepublicarea in Monitorul Oficial a Ordinelor 1104/2013 si 1106/2013 si 110/2013, critica formulata prin întâmpinare este ca nu era necesara publicarea in monitor fiind vorba de un act administrativ cu caracter individual și apreciază ca reclamantul se află într-o gravă eroare.
Ori aceste ordine nu întrunesc caracterul de act administrativ individual si eroarea este in sarcina instituției si nu a reclamantului, deoarece in baza acestor ordine au fost funcționarii publici disponibilizați.
Nici apărarea privind regulile absorbției si dispoziției Legii 188/1999 nu sunt de natura a înlătura temeinicia contestației, ele fiind interpretări subiective, iar aplicarea Legii 188/1999 privind funcționarii publici de către D. C. s-a făcut cu încălcarea legii.
In același timp nu exista o reducere efectiva a posturilor atâta timp cat la nivel local, județean, regional, desființezi, iar la nivel central si la nivel de capitala înființezi posturi noi, exact cu numărul celor desființate in teritoriu.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice M. instanța apreciază că este întemeiată, urmând să o admită, deoarece reclamantul solicită anularea deciziei nr.850/01.08.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și prin urmare Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., nefiind emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Pe fond ,se reține că prin decizia nr.850/01.08.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de referent superior, cl. III, gr.5, clasa de salarizare 32 de la Serviciul Colectare și executare silită persoane fizice – Administrația Finanțelor Publice a municipiului Drobeta Turnu Severin la data expirării termenului de preaviz.
Totodată s-a prevăzut acordarea unui preaviz de 30 zile calendaristice de la data comunicării prezentei decizii și că în termen de maxim 7 zile de la data emiterii deciziei, D. C. îi pune la dispoziție lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare existente la nivelul instituției prin publicarea acesteia pe site-ul ANAF (www.anaf.ro) și al Ministerului Finanțelor Publice (www.mfinante.ro), afișarea la avizierul agenției, la sediul D. C. și la sediul tuturor administrațiilor județene ale finanțelor publice din cadrul regiunii.
De asemenea s-a menționat că poate opta, în condițiile legii, pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție în termen de maxim 5 zile de la expirarea termenului de preaviz și că are îndatorirea să predea lucrările și bunurile care i-au fost încredințate în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu în condițiile legii.
La emiterea acestui ordin au fost avute în vedere prevederile OUG nr.74/2013, HG nr.520/2013, Ordinele nr.1104/2013, nr.1106/2013, nr.1110/2013 ale președintelui ANAF, prevederile art.97 lit.c, art.99 alin.1 lit.b, alin.2-7, art.103, art.106 și art.109 din Legea nr.188/1999.
Reclamantul a contestat decizia susținând, în esență, că este nelegală și netemeinică, deoarece i s-a respins dreptul de a participa la examenul de testare profesională, nu au fost avute în vedere și nu s-au respectat criteriile cerute de legislația muncii la desfacerea contractului de muncă, ordinele nr.1104/2013, nr.1106/2013 și nr.1110/2013 sunt inopozabile, deoarece nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, au fost încălcate drepturile funcționarilor publici prevăzute de Legea 188/1999, nu este o reorganizare a activității prin reducerea postului, nu s-a respectat procedura prevăzuta de lege pentru concedierea colectivă.
Susținerile reclamantului nu pot fi reținute de instanță pentru considerentele ce succed.
Decizia a cărui anulare se solicită a fost emisă în baza Ordinelor nr. 1104/2013, 1106/2013 si 1110/2013 emise de președintele A.N.A.F. privind stabilirea numărului de posturi și aprobarea statelor de funcții pentru structurile din cadrul A.N.A.F., ordine ce au fost emise pentru aducerea la îndeplinire a O.U.G. nr. 74/2013, a H.G. nr. 520/2013.
Prin aceste ordine, care produc efecte numai la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscala și privesc numai angajații din cadrul acestei entități juridice, au fost aprobate structura organizatorică, numărul maxim de posturi al funcționarilor publici ce urmau să-și desfășoare activitatea în cadrul acestor instituții. Așadar, aceste ordine sunt aplicabile în situații strict determinate și produc efecte juridice în raport cu un număr determinant/ determinabil de persoane, fiind astfel acte administrative cu caracter individual.
Actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.
Ordinele președintelui ANAF în baza cărora a fost emisă decizia contestată sunt acte administrative cu caracter individual care se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți și nu sunt acte administrative cu caracter normativ, cu aplicabilitate generală și prin urmare nu era necesară publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, partea I, iar faptul că nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, partea I nu atrage inopozabilitatea acestora.
Urmare a reorganizării ANAF, Administrației Județene a Finanțelor Publice M. i-au fost alocate un număr de 316 posturi, deși la data începerii reorganizării D.G.F.P. M. avea 423 posturi, din care 395 de posturi ocupate, fiind vorba despre o reducere a numărului de posturi.
Așadar reorganizarea s-a realizat prin reducerea numărului de posturi, iar nu prin concediere colectivă și prin urmare nu se poate reține încălcarea dispozițiilor legale privind concedierea colectivă.
Conform Legii nr. 188/1999 etapele care trebuie parcurse în vederea reorganizării sunt: acordarea preavizelor, opțiunea funcționarilor pentru posturile vacante din cadrul instituției, care trebuie efectuată in perioada de preaviz, comunicarea deciziilor de eliberare din funcțiile deținute, reîncadrarea persoanelor care au optat pe posturile vacante în condițiile în care nu au existat mai multe opțiuni decât posturi disponibile, în situația in care au optat mai mulți funcționari pentru același post, se organizează examen de către instituție.
Prin urmare, în speță ,s-au acordat preavize, urmând ca ulterior, în funcție de opțiunea fiecărui funcționar, să se stabilească dacă era necesară organizarea unui examen conform art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
Reclamantul a optat pentru funcția publică de referent superior clasa III la Biroul trezorerie și contabilitate publică din cadrul Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M., post pentru care au optat mai mulți funcționari, urmând să se organizeze examen, însă cererea sa de înscriere la acest examen a fost respinsă. Respingerea cererii de înscriere a reclamantului la examenul de testare profesională nu constituie însă motiv de anulare a deciziei de eliberare a reclamantului din funcția publică, deoarece este ulterioară emiterii acestei deciziei și nu constituie o condiție de valabilitate a acestei decizii.
Desființarea postului ocupat de reclamant fiind efectivă, întrucât postul ocupat a fost înlăturat din organigramă și statul de funcții al angajatorului (în cadrul SERVICIULUI COLECTARE ȘI EXECUTARE SILITĂ PERSOANE FIZICE sunt numai posturi de consilier și inspector pentru persoane cu studii superioare potrivit statului de funcții aflat la fila 137 dosar) și determinată de necesitatea restructurării si reorganizării Agenției Naționale de Administrare Fiscala, devin incidente dispozițiile art.99 alin.1 lit.b din Legea nr. 188/1999 privind eliberarea din funcție a funcționarului public în situația în care instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Având în vedere considerentele anterior prezentate nu se poate reține nelegalitatea deciziei contestate de reclamant și nu se poate dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și plata drepturilor bănești ce i se cuvin, dat fiind că decizia privind eliberarea din funcție este legală, iar postul pe care l-a ocupat a fost desființat, urmând ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice M..
Respinge acțiunea față de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. cu sediul in Dr. Tr. S., ., nr. 1, județul M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. G. R., CNP_,domiciliat in Dr. Tr. S., ., .. 6, . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul in C., .. 2, județul D..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2014.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, R. S. |
Red.A.B./tehnored.R.S.
06 Martie 2014
5 ex./13 pag.
Cod operator 2626
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1883/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1961/2014. Tribunalul... → |
|---|
