Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 64/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 3429/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 64/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Judecător A. O.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelanta-intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C.-AJFP M. împotriva sentinței nr. 3584/27.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta-T.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petente U. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-intimată, prin consilier juridic D. D. și intimata-petent, personal și asistată de avocat M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic D. D. solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și menținerea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție. Susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre în baza unui articol ce a fost modificat, articolul nemaifiind în vigoare din 2009, intenția legiuitorului, atunci când a modificat acest articol, fiind de a sancționa inclusiv persoanele fizice. Mai mult, s-a incriminat ca infracțiune și deținerea unor produse accizabile, care este practic identică cu contravenția, diferind doar cantitatea. Arată că hotărârea atacată nu are temei legal, iar pe fond petenta a recunoscut că urma să comercializeze acele țigări. Arată că petenta a mai fost sancționată de două ori pentru astfel de fapte.
Avocat M. M. solicită respingerea apelului. Arată că ambii soți sunt pensionari, sunt bolnavi, au rămas și fără locuință, ca urmare a unei executări silite, pensiile sunt foarte mici. Petenta a fost nevoită să vândă bunuri în târgul de vechituri, unde este evident că putea vinde bunuri, iar cantitatea era mică. Susține că polițistul care a reținut-o pe petentă nu a sancționat-o, ci a trimis-o acasă, petenta fiind chemată la peste 6 luni pentru a semna că a fost găsită cu țigări în piață, iar amenda aplicată este enormă.
INSTANȚA
Prin plângerea adresată Judecătoriei Drobeta-T.-S. la data de 04.03.2013 și înregistrată sub nr._ petenta U. M. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/08.02.2013, întocmit de DRAOV Timișoara-DJAOV M., solicitând să fie anulat. A invocat de asemenea excepția prescripției procesului verbal.
În motivare, a arătat că este pensionară, având o pensie de 425 lei, având un soț foarte bolnav și pentru că nu le ajunge pensia, mai face diverse alte munci fizice, chiar se duce în târgul de vechituri pentru a mai face un ban în plus.
În data de 13.09.2012 se afla în târgul de vechituri cu alte pensionare și pentru că soțul său nu mai fuma, și ea fusese în mai multe rânduri la sârbi de unde aluat țigări și băutură, a vândut pachetele de țigări pentru a-și recupera banii. Un jandarm a venit la ea și i-a spus că nu are voie să vândă alcool și țigări și i-a dat un avertisment verbal, după care i-a spus să semneze o foaie că nu mai vine în piață.
La data de 05.02.2013 a fost chemată prin poștă de DJAOV M. să se prezinte la sediul acesteia, unde a fost anunțată că trebuie să semneze un proces verbal din 13.09.2012. Ea nu a semnat acest proces verbal pentru că jandarmul a avertizat-o doar verbal, prin urmare acel proces verbal este un abuz.
La data de 26.02.2013 a primit acasă o înștiințare însoțită de procesul verbal nr._/08.02.2013 în care arată că a încălcat disp.art.206 ind.61 alin.3 și art. 206 ind.21 alin.10 din Legea nr.571/2003 din Codul fiscal și că a fost amendată cu suma de 20.000 lei.
Consideră petenta că acest proces verbal nu respectă disp.art. 14 ind.2 alin.1 din OG nr.2/2001 nefiindu-i comunicat în termen de o lună de la constatarea contravenției, astfel cum prevede legea. Mai mult, nu respectă nici disp.art. 15 și 16 cu privire la constatarea contravențiilor precum și art. 25 alin.1 din OG nr.2/2001.
În drept nu și-a întemeiat plângerea.
În dovedirea plângerii a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție ./200 nr._/9/EM/08.02.2013 încheiat de ANV-DRAOV Timișoara-DJAOV M., înștiințare (f.3-4), invitație și cupon pensie luna iulie privind pe U. M. (f.7-8), chitanța nr. 582/28.02.2013 în cuantum de 250 lei onorariu avocat (f.9), sentința penală nr.2254/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2012 (f. 21-23), chitanța nr._/07.06.2012 prin care arată că a achitat amenda în cuantum de 1500 lei primită prin procesul verbal nr._/03.04.2012, procesul verbal ./200/119/03.04.2012, certificat încadrare în grad de handicap nr.2265/17.05.2012 privind pe U. M. (f. 24-27).
Intimata, prin întâmpinare a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat, precum și a măsurilor dispuse prin acesta: amenda în cuantum de 20.000 lei.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată de petentă învederează instanței de judecată că petenta invocă un articol de lege care nu există, respectiv, art. 14 indice 2 alin. (1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Admițând că este vorba de o eroare materială și că de fapt petenta s-a referit la art. 14 alin. (1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aceasta invocă prevederi legislative care nu se regăsesc în articolul de lege mai sus amintit: „ acest proces verbal nu a fost comunicat în termen de o lună de la constatarea contravenției". Or, art. 14 alin. (1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor are următorul conținut:,, Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii».
A mai arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/09/EM întocmit la data de 08.02.2013 a fost comunicat doamnei U. M. prin poștă cu aviz de primire (deoarece, deși prezentă la întocmirea lui, contravenienta a refuzat să-l primească) la data de 26.02.2013 deci înăuntrul termenului de o lună, autoritatea vamală respectând prevederile art. 14 alin. (1) coroborate cu art. 27 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, având în vedere că fapta contravențională a fost săvârșită la data de 13.09.2012 iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/09/EM întocmit la data de 08.02.2013, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut cu respectarea termenului de prescripție prevăzut de art.13 alin. (1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv, în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate de U. M., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/09/EM/08.02.2013 întocmit de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale M. și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat, precum și a măsurilor dispuse prin acesta: amenda în cuantum de 20.000 lei și confiscarea bunurilor reținute: 26 pachete de țigarete diferite mărci și 8 litri alcool cu timbru fiscal de Serbia și fără documente de proveniență.
În fapt, la data de 13.09.2012, în loc. Cerneți, corn. S., în Târgul Comercial Săptămânal, o echipă a I.J.J. M., a descoperit asupra numitei U. M. cantitatea de 26 pachete de țigarete diferite mărci șl 8 litri alcool cu timbru fiscal de Serbia, deținute în scopul comercializării, fiind întocmit un Proces Verbal de Depistare.
Având în vedere că bunurile deținute de U. M., intră în categoria produselor accizabile conform art. 2062 lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare, iar competența aplicării sancțiunii contravenționale aparține autorității vamale, (în speță D.J.A.O.V.M.), I.J.J. M. a informat Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale M. despre săvârșirea faptei, a fost întocmit Procesul-verbal nr. 5173/14.09.2012.
Ulterior, urmarea celor constatate, autoritatea vamală a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/09/EM/08.02.2013 prin care s-a dispus sancționarea doamnei U. M. cu amendă în cuantum de 20.000 lei și confiscarea celor 26 pachete de țigări diferite mărci și 8 litri alcool cu timbru fiscal de Serbia, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2213 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată. Textul de lege incriminează deținerea de produse accizabile fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, neprezentând relevantă juridică scopul în care acestea sunt deținute.
A susținut că prin declarația dată, doamna U. M. a arătat că întreaga cantitate de produse accizabile îi aparținea și urma să le comercializeze.
În concluzie, având în vedere faptul că 26 pachete de țigarete și 8 litri alcool cu timbru fiscal de Serbia și fără documente de proveniență au fost găsite asupra doamnei U. M., că aceste produse îi aparțineau petentei, și că erau destinate comercializării că legea sancționează deținerea sau comercializarea acestora, se impune a se observa temeinicia și legalitatea procesului-verbal și constatare și sancționare a contravențiilor contestat.
Cât privește sentința penală nr. 2254/31.10.2012 pronunțată de judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._/225/2012 pe care petenta a înțeles să o invoce în apărare, aceasta privește două fapte distincte, nu are legătură cu fapta săvârșită de petentă la data de 13.09.2012, nefiind deci utilă soluționării prezentei cauze.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului, a solicitat respingerea acesteia, întrucât, în conformitate cu art. 7 alin. (2) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă".
Or, legiuitorul a prevăzut pentru contravențiile la regimul produselor accizabile sancțiuni mai aspre, intenția fiind aceea de a descuraja activitatea ilicită cu astfel de produse.
În prezenta cauză a fost respectat principiul proporționalității faptei cu sancțiunea aplicată, deoarece fapta reținută în sarcina doamnei U. M. aduce atingere relațiilor privind normele comerciale și fiscale, prin aplicarea amenzii (în cuantumul minim) urmărindu-se înlăturarea faptelor de evaziune fiscală și a practicilor de comerț la negru.
M. mult, patenta a recunoscut prin declarația dată că întreaga cantitatea de produse accizabile deținută era destinată comercializării, aspect ce-i conferă faptei un plus de pericol social, iar doamna U. M. a mai fost sancționată contravențional de două ori pentru nerespectarea legislației vamale, încercând să introducă în țară, cu încălcarea dispozițiilor legale, produse accizabile.
A depus la dosarul cauzei dovada comunicare procesul verbal de contravenție, confirmare de primire, proces verbal de depistare întocmit în data de 13.09.2012, declarație U. M. din 13.09.2012, proces-verbal ./200 nr._/182/04.05.2011, proces verbal ./200 nr._/119/03.04.2012 (f.42-49).
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) C. proc.civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa unui reprezentant al autorității vamale.
La data de 08.05.2013, prin serviciul registratură al instanței, petenta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (f. 65-66) prin care arată că așa zisa contravenție efectuată de ea a avut loc la data de 13.09.2012 iar intimata a încercat printr-un abuz să îi aplice sancțiunea amenzii de 20.000 lei la data de 08.02.2013, când de fapt această sancțiune a fost în măsură să se aplice până cel mult la data de 13.10.2012.
A mai atașat la dosarul cauzei chitanțele nr. 592/07.06.2013 în cuantum de 250 lei onorariu avocet, nr.564/11.10.2012 în cuantum de 50 lei onorariu avocet și nr.565/11.10.2012 în cuantum de 250 lei onorariu avocet (f. 68-70).
Prin încheierea de ședință din data de 06.09.2013, potrivit adresei nr._/28.08.2013 a ANAF-DGRFP C.-Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (f. 85-86 dosar), instanța a dispus conceptarea în cauză în calitate de intimată a ANAF-DGRFP C.-Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., având în vedere prevederile art. 10 și art. 11 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și prevederile art. 13 și art. 23 din HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin încheierea de ședință din data de 19.06.2013 instanța, în baza art. 258 al. 1 Cod proc. civilă rap. la art. 255 Cod proc. civilă, a încuviințat proba cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei.
Judecătoria Dr.Tr.S., prin sentința nr.3584/27.09.2013 a respins excepția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, a admis plângerea contravențională formulate de petenta U. M., a anulat procesul verbal . nr._/08.02.2013 încheiat de intimata DGRFP C. și a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Instanța de fond a reținut în esență că în ce privește excepția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, aceasta este neîntemeiată. Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (filele 21-23), rezultă că fapta petentei a fost urmărită ca infracțiune, fiind soluționată definitiv prin sentința penală nr.2254/31.10.2012, astfel că ne operează prevederile art.13 alin.1 și 3 din OG nr.2/2001, în sensul că de la data de 13.09.2012, când a fost săvârșită fapta, până la data procesului verbal (08.02.2013) nu s-au scurs cele 6 luni prevăzute de lege, cu atât mai puțin termenul de un an.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.02.2013 încheiat de intimata ANV- DAOV Timișoara –DJAOV M., petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 220 alin 1 lit.c din OG nr.92/2003, republicată. S-a reținut în procesul verbal că în data de 13.09.2010, ca urmare a percheziției efectuate petentului au fost găsite 26 pachete țigări diverse mărci și 8 litri alcool fără timbru fiscal legal și fără documente de proveniență.
În conformitate cu dispozițiile art. 220 alin 1 lit. c din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constituie contravenție la regimul produselor accizabile „deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute de art.296 1 alin 1 lit. l din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare”.
Totodată, dispozițiile art. 206^ 3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, definesc antrepozitele fiscale ca fiind locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activității sale, în condițiile prevăzute de titlul VII și de normele metodologice.
Cât privește antrepozitarul autorizat acesta este definit în conformitate cu art.206^ 3 alin. 1 pct. 3 din Codul fiscal ca fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale, să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze produsele accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal ori de a comercializa produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contravenție numai dacă este săvârșită de un antrepozitar autorizat, iar nu de orice altă persoană.
Instanța a reținut că în speță, petenta nu are calitatea de antrepozitar autorizat și nici nu s-a făcut dovada că țigările și alcoolul găsite erau destinate comercializării, respectiv că aceasta era profesiunea obișnuită a acesteia, astfel încât nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 220 alin 1 lit. c din OG nr.92/2003.
De altfel aceasta este și interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin Decizia nr.61/2007 dată în recursul în interesul legii a stabilit că, dispozițiile art. 220 alin 1 lit. c Cod procedură fiscală se interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, decizie care este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu art. 330 7 alin 4 Cod de procedură civilă.
Cât privește măsura confiscării celor 26 pachete de țigări și 8 litri alcool netimbrate, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 206^ 21 pct. 10 din Legea nr.571/2003 potrivit cărora este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta-intimată DGRFP C., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a susținut că instanța de fond în mod neîntemeiat a dispus anularea procesului verbal de contravenție, deși chiar instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale. A susținut că în fapt, la data de 13.09.2012, în loc. Cerneți, corn. S., în Târgul Comercial Săptămânal, o echipă a I.J.J. M., a descoperit asupra numitei U. M. cantitatea de 26 pachete de țigarete diferite mărci șl 8 litri alcool cu timbru fiscal de Serbia, deținute în scopul comercializării, fiind întocmit un Proces Verbal de Depistare.
Având în vedere că bunurile deținute de U. M., intră în categoria produselor accizabile conform art. 2062 lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare, iar competența aplicării sancțiunii contravenționale aparține autorității vamale, (în speță D.J.A.O.V.M.), I.J.J. M. a informat Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale M. despre săvârșirea faptei, a fost întocmit Procesul-verbal nr. 5173/14.09.2012.
Ulterior, urmarea celor constatate, autoritatea vamală a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/09/EM/08.02.2013 prin care s-a dispus sancționarea doamnei U. M. cu amendă în cuantum de 20.000 lei și confiscarea celor 26 pachete de țigări diferite mărci și 8 litri alcool cu timbru fiscal de Serbia, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2213 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată. Textul de lege incriminează deținerea de produse accizabile fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, neprezentând relevantă juridică scopul în care acestea sunt deținute.
Astfel, Judecătoria Drobeta-T.-S. a apreciat greșit că se impune admiterea plângerii și exonerarea petentei de la plata amenzii, iar motivele invocate sunt netemeinice, nefondate și se bazează pe interpretarea greșită a legii. Instanța de fond apreciază că atâta timp cât persoana fizică nu se află într-un raport juridic fiscal, nu poate fi subiect activ calificat al contravenției, raportându-se la art.221 alin.2 din OG nr.92/2003, or instanța de fond face o gravă eroare, având în vedere că își sprijină hotărârea pe un articol ce nu mai este în vigoare din 25.05.2009.
A arătat că Decizia ÎCCJ nr.61/2007 invocată de către instanța de fond își găsește aplicabilitate până la momentul intrării în vigoare a OG nr.46/2009, ordonanță prin care a fost scoasă din textul art.221 alin.2 condiția pe care ar trebui să o îndeplinească o persoană pentru a fi subiect activ al contravenției menționate anterior. Totodată, instanța de fond nu a ținut cont că din momentul pronunțării Deciziei nr.61/2007, atât Codul fiscal, cât și Codul de procedură fiscală au suferit modificări esențiale în ceea ce privește regimul produselor accizabile. Din interpretarea dispozițiilor art.220 alin.1 lit.c, Cod proc.fiscală și art.2961 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, având în vedere raționamentul „cine poate mai mult poate și mai puțin”, reiese fără echivoc că având în vedere că atâta timp cât persoana fizică poate fi subiect activ al infracțiunii prev. la art.296 ind.1 aln.1lit.l din Legea nr.571/2003, poate fi subiect activ și al contravenției prev. de art.2213 alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003. A susținut că autoritatea vamală a interpretat corect textele legale incidente în cauză, petenta făcându-se vinovată de contravenția reținută în sarcina sa. A arătat că deși responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antreprenorilor autorizați, petenta fost însă sancționată pentru deținerea produselor accizabile, nemarcate corespunzător.
A solicitat admiterea apelului și menținerea procesului verbal de contravenție și a sancțiunilor aplicate prin acesta.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică. A susținut că la 13.09.2012 petenta se afla în Târgul de vechituri cu alte pensionare și pentru că ea și soțul său sunt bolnavi, s-a hotărât să vândă țigările adunate în casă pentru consum și alcoolul adus de la sârbi, astfel că la acel moment a primit avertisment verbal și a fost obligată să părăsească piața după ce i s-a confiscat marfa. Ulterior, la 05.02.2013 a fost chemată la DJAOV M. pentru a semna un proces verbal pentru contravenția din 13.09.2012, pe care nu l-a semnat pentru că l-a considerat un abuz din partea autorității, astfel că a primit acasă procesul verbal de contravenție. A susținut că acest proces este abuziv și nu respectă prevederile legale privind comunicarea, încheierea și constatarea contravenției. A mai arătat că instanța de fond a reținut corect să petenta se afla în târgul de vechituri, iar în această calitate nu i se poate reține că a vândut marfa în calitate de antreprenor autorizat și nici nu s-a făcut dovada că țigările și alcoolul găsite erau destinate comercializării, respectiv că petenta se ocupă frecvent cu comercializarea de astfel de produse. A susținut că petenta nu poate fi subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, instanța de fond reținând și interpretând corect decizia nr.61/2007.. Totodată instanța de fond s-a pronunțat corect când a scutit petenta de plata amenzii, având în vedere că apelanta-pârâtă a confiscat țigările și alcoolul găsite asupra petentei. Petenta este grav bolnavă, atât ea cât și soțul său nu se pot transporta și nu pot să se întrețină din pensiile sub 500 lei, astfel că amenda ar fi prea mare.
Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.479 NCPC, tribunalul constată și reține următoarele:
Din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._ încheiat la data de 08.02.2013. rezultă că că apelanta-petentă U. M. a fost depistată de către organele de control în data de 13.09.2012, care se afla în Târgul din localitatea Cerneți, iar în urma controlului efectuat, asupra acesteia au fost descoperite un număr de 26 pachete de țigarete diferite mărci și o cantitate de 8 litri alcool, toate produsele fiind nemarcate. Petenta a declarat la acel moment că respectivele produse îi aparțin și că se afla în respectivul târg pentru comercializarea țigărilor și alcoolului, pe care le cumpărase din Serbia. Prin procesul verbal de contravenție contestat în prezenta cauză, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.2213 alin2 lit.b din Legea nr.571/2003.
Examinând procesul verbal de contravenție contestat, tribunalul reține că nu există cazuri de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, acesta fiind legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor imperative ale OG nr.2/2001, cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, tribunalul apreciază că din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că petenta se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa.
Astfel, potrivit art.2213 alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003, constituie contravenție „b) deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din titlul IX^1;” iar conform art. 2961 lit.l din același act normativ constituie infracțiuni „l) deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri;”
De asemenea, potrivit art.2214 alin.2 din Legea nr.571/2003 „(2) Sancțiunile contravenționale prevăzute la 221^3 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. În cazul asocierilor și al altor entități fără personalitate juridică, sancțiunile se aplică reprezentanților acestora.”
Față de textele legale anterior menționate, tribunalul apreciază că în mod greșit instanța de fond a apreciat că petenta nu putea fi subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, întrucât aceasta nu are calitatea de antreprenor autorizat și nu s-a făcut dovada că produsele erau destinate comercializării, întrucât pe de o parte legea nu condiționează săvârșirea contravenției de calitatea de antreprenor autorizat a contravenientului, ci doar săvârșirea faptei, constând în deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor respective fără a fi marcate corespunzător, iar pe de altă parte din propria declarație a petentei, dată în fața organului de control la 13.09.2012, rezultă că aceasta se afla în locul respectiv (Târgul Cerneți) pentru a comercializa produsele respective, care nu erau marcate corespunzător. Acest lucru este de altfel recunoscut de către petentă și prin plângerea contravențională în care arată că se afla în respectiva piață pentru a vinde țigările și alcoolul.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, raportat la recunoașterea petentei privind faptul că se afla în piața din Cerneți pentru a vinde țigările și alcoolul pe care le cumpărase anterior din Serbia și pentru care nu avea acte de proveniență, tribunalul apreciază că starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție corespunde realității, petenta făcându-se vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentei, tribunalul apreciază că aceasta a fost corect stabilită, fiind respectate criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Tribunalul are în vedere pe de o parte aspectul că norma de sancționare a prevăzut un cuantum ridicat al amenzii, ceea ce reprezintă un argument suficient pentru a menține sancțiunea aplicată de către agentul constatator, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social ridicat al acestor gen de fapte, iar pe de altă parte petenta nu se află la prima abatere, fiind anterior sancționată de încă două ori pentru aceeași contravenție, ceea ce denotă că petenta nu înțelege să respecte dispozițiile legale și persistă în încălcarea legii.
Pentru considerentele anterior arătate, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat și urmează ca în baza dispozițiilor art.480 alin.3 NCPC să-l admită, să schimbe sentința nr.3584/27.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta-T.-S. în dosarul nr._ și să respingă plângerea contravențională formulată de către petenta U. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/08.02.2013 încheiat de intimata DGRFP C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de către apelanta-intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C.-AJFP M. împotriva sentinței nr.3584/27.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta-T.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petent U. M..
Schimbă sentința nr.3584/27.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta-T.-S. în dosarul nr._ .
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta U. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/08.02.2013 încheiat de intimata DGRFP C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2014 la sediul Tribunalul M..
.
Președinte, M. L. B. | Judecător, A. O. | |
Grefier, L. A. Pereși |
Red. O.A.
Tehn. P.L.
Ex. 4
4.03.2014
Cod op. 2626/2006.
| ← Alte cereri. Sentința nr. 136/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2273/2014.... → |
|---|
