Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2273/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2273/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 3320/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentință Nr. 2273/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier D. V.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta B.-G. O.-G. și pe pârât Agenția Județeană pentru Ocupare Forței de Muncă M., având ca obiect suspendare executare act administrativ Decizia nr.11/13.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal.
Având în vedere lipsa de apărare, potrivit regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța va lăsa a dosarul cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare a cauzei a răspuns reclamanta personal și apărătorul acesteia, V. E., cu împuternicire avocațială aflată la dosar, precum și reprezentantul pârâtei, R. N., cu împuternicire avocațială aflată la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbatere.
Apărătorul reclamantei solicită suspendarea efectelor deciziei 11/13-02-2014 până la soluționarea contestației împotriva acestei decizii.
În temeiul art. 14 Legea 554/2004 precizează că cererea formulată, este întemeiată considerând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de acest articol și anume este o cauză bine justificată, având în vedere că este vorba de încetarea raporturilor de muncă, în această situație se produce un prejudiciu ce nu poate fi reparat decât prin suspendarea acestui act administrativ, atâta timp că reclamanta a făcut dovada că a are datorii pe care trebuie să le plătească, credite la care s-a angajat datorită faptului că avea un loc de muncă.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar prejudiciul este iminent, respectiv că reclamanta și-a îndeplinit toate atribuțiile de serviciu.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a recunoscut că s-a produs o eroare, în sensul că raportul de evaluare era întocmit pentru anul precedent, nu pentru anul în curs.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pentru pârâtă, avocat R. N., solicită respingerea acțiunii formulate și totodată solicită instanței să observe că nu sunt îndeplinite, cerințele prevăzute de art. 14 Legea 554/2004, față de faptul că nu există un prejudiciu a cărui iminență să poate fi constată de instanță.
Consideră că reclamanta nu a făcut dovada unui caz bine justificat, si totodată învederează că reclamantei nu i s-a încălcat raportul de serviciu, aceasta aflându-se încă în perioada d preaviz, perioadă ce a fost întreruptă prin numeroasele concedii medicale de care aceasta a beneficiat, concedii medicale care au suspendat efectele oricăror înscrisuri referitoare la contestație.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea acțiunii și precizează că a expus pe larg apărarea pin întâmpinarea formulată.
INSTANȚA
Prin cererea adresată la data de 07.05.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ reclamanta B.-G. O.-G. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocupare Forței de Muncă M., a solicitata instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună suspendarea efectelor deciziei nr. 11/13.02.2014,prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a fost angajată pe funcția de auditor clasa I, grad superior, gradația a IV a, clasa de salarizare 63 în cadrul AJOFM M..
În urma unor păreri contradictorii cu conducerea instituției s-a întocmit raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale a contestatoarei, raport întocmit de evaluatorul care este și conducătorul instituției. Prin raportul de evaluare s-a acordat reclamantei nota 1,73, care conform art.117 din HG 611/2008 corespunde competenței insuficient.
Urmare acestui raport de evaluare, conducătorul unității a dispus, conform art.99 lit.d) încetarea raporturilor de serviciu, prin eliberarea din funcție.
A menționat că în termen legal a solicitat anularea raportului de evaluare din data de 30.01.2004, pentru perioada 01.01._11, cauză ce se află pe rolul Tribunalului M. înregistrată sub nr._ .
În temeiul ort. 14 din Lg.554/2004 a solicitat suspendarea producerii efectelor deciziei 11/13.02.2014, având în vedere următoarele:
- prin decizia contestată se produce un prejudiciu grav și iminent, adică lasă pe contestatoare, pentru o perioadă de timp fără posibilități materiale, fiind lipsită de suport financiar;
- prejudiciul nu poate fi reparat atât timp cât aceasta are împrumut la Banca Transilvania, împrumut ce trebuie restituit la termene precise pentru a nu fi declarată scadența anticipată și obligarea la plata întregii sume de bani rămasă de achitat;
- de la emiterea raportului de evaluare a suferit un atac cardiac și am fost nevoită să mă internez la Spitalul Județean M., ulterior fiind în concediu medical. A arătat că nici în prezent nu i-a fost comunicată decizia de încetare a raporturilor de serviciu;
- la stabilirea cazului bine justificat prevăzut de disp. art. 14 trebuie să se țină seama și de faptul că instanța trebuie să palpeze chiar actul dedus judecății și să stabilească dacă acel raport de evaluare poate fi considerat emis cu îndeplinirea formelor legale sau nu, așa încât față de motivele de nulitate invocate de noi considerăm că și acest aspect este îndeplinit;
- a solicitat organului emitent suspendarea efectelor deciziei nr.11/13.02.2014.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.14 din Lg.554/2004.
În dovedire a depus, în copie, următoarele înscrisuri: copie de pe contestațiile depuse, copie de pe decizia de încetare a raporturilor de serviciu, copie de pe raportul de evaluare, copie de pe cheltuielile pe care trebuie să le fac zi de zi, acte de stare civilă și ale persoanelor pe care le am în întreținere, împuternicire avocațială.
Pârâta, Agenția Județeană pentru Ocupare Forței de Muncă M., a depus întâmpinare prin care a solicitata respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că reclamanta a fost numită prin Decizia nr. 151/27.12.2007 în funcția de auditor public intern în cadrul AJOFM M..
Urmare a constatărilor misiunii de audit efectuată de auditorii interni din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) la nivelul agenției județene, în perioada 02-04 iulie 2013 cu tema "Evaluarea activității de audit public intern desfășurată în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă M. pentru anul 2012" s-au constatat o . deficiențe în activitatea reclamantei, motiv pentru care în Raportul de audit public intern nr. 11 din 26.07.2013 au fost stabilite măsuri de remediere, transmise și prin adresa ANOFM nr._/14.08.2013, înregistrată la AJOFM M. cu nr._/20.08.2013, pe care reclamanta și le-a însușit, nu le-a contestat, însă a refuzat remedierea imediată a unor recomandări, printre care și cea prezentată la subobiectivul 2.3 privind "Realizarea misiunii de audit privind activitățile finanțate din Fondul Social European (FSE)", cu toate că era de o importanță majoră având în vedere faptul că instituția noastră se confrunta cu o situație financiară delicată pe parcursul anului 2013, inclusiv solicitări de popriri de conturi, din cauza implementărilor defectuoase în perioada 2009 - 2011 a proiectelor finanțate din FSE, dar nu numai, ce îngreuna bunul mers al instituției.
Totodată în urma recomandărilor primite la subobiectivul 6.2 privind "Respectarea obligației de raportare a tuturor recomandărilor acceptate/avizate/neînsușite/neimplementate la organul ierarhic superior CAPI - ANOFM"" a procedat la informarea organului ierarhic superior a unor lucrări elaborate în anul 2013, iar potrivit răspunsului primit prin adresa ANOFM nr._/12.08.2013, înregistrat la AJOFM M. cu nr._/20.08.2013 și transmis reclamantei în data de 11.09.2013, aceasta avea obligația să refacă în termenul solicitat, respective până în data de 01.10.2013, toate documentele elaborate pentru 2 misiuni de audit intern din anul 2013 pentru a îndrepta deficiențele din lucrările realizate până la data controlului, în conformitate cu prevederile legale, solicitare nerespectată.
Pentru lucrările proprii elaborate defectuos pe parcursul anului 2013, neîndeplinirea sarcinilor dispuse și altele a fost sesizată comisia de disciplină din cadrul AJOFM M. prin adresa nr._/06.11.2013 pentru cercetarea abaterilor disciplinare săvârșite de reclamantă.
O nouă verificare centrală din luna noiembrie, a constatat nu numai că reclamanta nu a îndeplinit măsurile dispuse anterior, dar a continuat să încalce dispozițiile legale în desfășurarea activității, concluzii înscrise și transmise prin adresa ANOFM nr._/23.12.2013, pe care de asemenea, reclamanta le cunoaște, fiind prelucrate cu întreg personalul agenției.
A precizat că prin activitatea defectuoasă a reclamantei, AJOFM M. a înregistrat prejudicii materiale constatate de echipa mixtă de control din cadrul ANOFM, MMFPSPV și AMPOSDRU și concretizate în concluziile înregistrate sub nr._ din 23.12.2013, ce nu au putut fi remediate în anul 2013. Prin același act se recomandă inițierea, în condițiile legii a procedurii disciplinare față de reclamanta pentru încălcarea prev. art.20 alin. (1) si art.22 alin. (3), (5) si (6) din Legea 672/2002 privind auditul public intern, republicată, precum și ale art. 45 alin.l si art.49 din Legea 188/1999.
În consecință, la evaluarea pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, i s-a acordat calificativul nesatisfăcător.
Consecința acestui calificativ a fost emiterea Preavizului nr. 1834/06.02.2014 prin care i s-a acordat reclamantei un termen de 30 de zile până la eliberarea din funcția publică deținută.
Conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicata, instituția publică are obligația de a acorda funcționarilor publici un preaviz de 30 zile calendaristice în cazul eliberării din funcția publică pentru situațiile prevăzute la art. 99 alin.(l) din aceeași lege, fără posibilitatea pentru funcționarul public de a ataca acest preaviz, urmând ca instituția să emită o decizie de eliberare din funcția publică pe care funcționarul public o poate contesta în temeiul art. 106 alin.(l) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Astfel, s-a emis și decizia nr. 11/13.02.2014 potrivit căreia începând cu data de 09.03.2014, odată cu expirarea preavizului de 30 de zile raportul de serviciu al reclamantei să înceteze.
A precizat că în perioada de preaviz reclamanta beneficiază de toate drepturile salariale și de vechime în munca, iar în prezent termenul de 30 de zile a fost suspendat prin efectul actelor medicale depuse de reclamantă la instituție, astfel că nu ne găsim în prezenta vreunei pagube iminente prin producerea efectelor Deciziei nr. 11/2014, care nu și-a produs efectele la data de 09.03.2014, și de altfel nici până în prezent.
Reclamanta a depus la instituție concedii medicale repetate, începând cu data de 14.02.2014, potrivit certificatelor de concediu medical . nr._ (pentru perioada 14.02._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 25.02._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 01.03._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 04.03._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 24.03._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 01.04._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 03.04._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 18.04._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 01.05._14), primind indemnizații lunare raportate procentual la salariul primit, astfel că nu îi sunt afectate veniturile, mai mult, nu există nicio suspiciune de nelegalitate în ceea ce privește raportul de evaluare, cererea de suspendare a executării acestui act administrativ fiind respinsă prin Sentința nr.1308/2014 a Tribunalului M. pronunțată în dosarul nr._ și în consecință nu se impune nici suspendarea Deciziei nr. 11/2014, decizie care nu și-a produs efectele, reclamanta fiind încă în perioada de preaviz .
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 Cod Procedură Civilă.
În dovedire a depus, în copie, următoarele înscrisuri: Decizia nr. 151/27.12.2007;Adresa ANOFM nr._/14.08.2013, înregistrată la AJOFM M. cu nr._/20.08.2013; Adresa ANOFM nr._/12.08.2013, înregistrat la AJOFM M. cu nr._/20.08.2013; Adresa nr._/6.11.2013 pentru cercetarea abaterilor disciplinare săvârșite de reclamanta; Adresa ANOFM nr._/23.12.2013; Preavizul nr. 1834/06.02.2014; Decizia nr. 11/2014; Certificatele de concediu medical . nr._ (pentru perioada 14.02._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 25.02._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 01.03._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 04.03._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 24.03._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 01.04._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 03.04._14), CCMAG nr._ (pentru perioada 18.04._14), CCMAG nr._ (perioada 01.05._14); Sentința nr. 1308/2014 a Tribunalului M. pronunțată în dosarul nr._ ; Dovada comunicării Deciziei nr. 11/13.02.2014 din data de 17.02.2014, returnată în data de 28.02.2014; Dovada comunicării din data de 07.03.2014 cu confirmarea de primire în data de 19.03.2014;
Examinând cererea de suspendare a executării formulată în temeiul art.15 în condițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 se reține că este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art.15 din Legea nr.554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.
Conform art.14 alin.1 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Cele două condiții (existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel ar fi prevenite), necesar a fi îndeplinite cumulativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui „caz bine justificat” și a „iminenței producerii pagubei”.
Legea nr.554/2004 definește „cazul bine justificat”, în art.2 lit. t ,ca fiind existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba iminentă”, în art.2 lit. ș, din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Față de dispozițiile legale invocate anterior, se apreciază că suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate. Aceasta este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
În speță, se apreciază că nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate anterior.
Astfel, în ceea ce privește paguba iminentă, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada producerii unei astfel de pagube, așa cum este aceasta definită de art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004.
Se apreciază că aspectele invocate de reclamantă constând în aceea că prin executarea actului administrativ i se creează un prejudiciu material, nu sunt de natură să ducă la suspendarea executării actului administrativ întrucât, în situația în care se constată, în cadrul acțiunii de fond, că dispoziția este nelegală, reclamanta are dreptul la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea acestuia.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, Înalta Curte a statuat (Decizia nr. 442 a Înaltei Curți de Casație și Justitie din 30 ianuarie 2013 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal având ca obiect suspendare act administrativ)că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. În acest sens, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. (Decizia nr. 442 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 30 ianuarie 2013 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal având ca obiect suspendare act administrativ)
Referitor la condiția cazului bine justificat, instanța constată că motivele invocate de reclamantă, în sensul de a aprecia dacă raportul de evaluare a fost emis cu îndeplinirea formelor legale nu poate fi analizat în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât aplicarea dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
În raport de cele reținute anterior, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța urmează să respingă cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr.11/13.02.2014, formulată de reclamanta B.-G. O.-G., CNP_ cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ..62, ., ..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
C. T.
Grefier,
D. V.
Red. C.T. Tehno. D.V
4ex/2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 64/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 3167/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
