Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 498/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Tribunalul MEHEDINŢI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 498/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 2150/313/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 498

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 SEPTEMBRIE 2014

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE: D. Z.

JUDECĂTOR: C. A. F.

GREFIER: C. T. P.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul – petent C. D. împotriva sentinței civile nr. 197/21 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosar nr._, intimat fiind I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M..

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință se constată că, la dosar, prin Serviciul Registratură, s-au depus de către apelantul –petent concluzii scrise, că nici apelantul – petent, prin cererea de apel și nici intimatul prin întâmpinare, nu au solicitat administrarea altor probe, după care instanța apreciind cercetarea judecătorească încheiată, a reținut dosarul în vederea soluționării apelului, luându-se act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 C.p.civ.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra apelului, instanța constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 13.11.2013, petentul

C. D. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.11.2013 doar în ceea ce privește sancțiunea complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 03.11.2013 se deplasa cu autoturismul pe ruta Drobeta Turnu Severin – Motru și a fost oprit în trafic de către un echipaj de poliție ce i s-a adus la cunoștință faptul că a circulat în localitate cu viteza de 103 km/h.

Prin procesul verbal de contravenție încheiat a fost sancționat cu „avertisment” și i-a fost aplicată și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile. Pentru cea de-a doua contravenție a fost sancționat cu 240 lei amendă, întrucât nu purta centura de siguranță.

Arată că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu corespund realității, întrucât se deplasa cu o viteză mult mai mică.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, petentul susține că acesta a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, respectiv nu se menționează locul exact al săvârșirii faptei contravenționale – kilometrul, pentru a se putea justifica faptul că ar fi fost în localitate.

De asemenea, susține că s-au încălcat disp. art. 15 alin.1 din OG 2/2001 în sensul că nu s-a specificat dacă agentul de poliție care a încheiat procesul verbal a și constatat efectiv contravenția și nu i-a fost prezentat un ordin de serviciu.

Mai mult, așa cum a arătat, fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție, întrucât nu a avut niciun moment reprezentarea că ar fi depășit limita legală de viteză.

Nu au fost respectate nici disp. art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind modelul procesului verbal de contravenție.

Petentul a invocat și faptul că sancțiunile aplicate în procesul verbal sunt incompatibile, întrucât art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 arată că se sancționează cu amenda prev. în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, fiindu-i aplicat avertisment și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile.

De asemenea, petentul a invocat paragraf 3.2.6. din NML 021-05, ce prevede că înregistrarea efectuată trebuie să conțină mențiunea că a fost efectuată autotestarea aparatului. Marja de eroare a cinemometrului trebuie să fie maxim 3%, iar acesta trebuie să fie supus verificării metrologice.

Petentul solicită să se aibă în vedere și practica judiciară în domeniul contravențional, în care CEDO a sancționat procedura în materia constatării și sancționării contravențiilor din România.

Plângerea a fost motivată în drept pe disp. OG 2/2001, OUG 195/2002.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar cererea de chemare în judecată, procesul verbal de contravenție contestat, act identitate petent, chitanță taxă timbru, dovada . nr._.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.

Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-au înaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr._/16.04.2013, CD-ul cu înregistrarea faptei contravenționale, raportul agentului constatator din 13.12.2013, atestat operator radar nr._/27.02.2012.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru petent și cea cu înscrisuri și înregistrarea video pentru intimat.

Prin sentința nr.197 din 21.02.2014, Judecătoria Strehaia, a respins plângerea, ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.11.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 03.11.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu avertisment și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 03.11.2013, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN67, în localitatea Florești, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_, aflat în mișcare, cu viteza de 103 km/h. De asemenea, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 240 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.108 alin.1 pct.3 din OUG 195/2002, întrucât nu purta în timpul deplasării cu autoturismul centura de siguranță.

Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu s-a limitat doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu.

În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.

Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 03.11.2013, a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Instanța nu a reținut criticile de nelegalitate formulate de petent potrivit cărora procesul verbal nu ar fi legal întocmit întrucât lipsește mențiunea privind locul săvârșirii contravenției.

În acest sens, instanța a constatat că locul săvârșirii contravenției este indicat în cuprinsul procesului verbal, respectiv localitatea Florești. Lipsa indicării kilometrului de pe DN 67 unde a fost săvârșită contravenția nu atrage automat sancțiunea nulității, ci numai dacă petentul probează că prin această omisiune a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, în condițiile art. 175 C.pr.civ. Or, în prezenta cauză, petentul nu numai că nu a făcut dovada niciunei vătămări, dar nici nu a învederat că i s-ar fi cauzat o vătămare și nici în ce ar fi constat aceasta.

De asemenea, instanța nu a reținut susținerea petentului potrivit căreia nu s-a specificat în procesul verbal dacă agentul de poliție care a încheiat procesul verbal a fost și operatorul aparatului radar, constatând efectiv contravenția. În acest sens, constatarea săvârșirii contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare poate fi făcută de agenții din cadrul politiei rutiere, dar și prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic așa cum prevede expres art. 109 din OUG 195/2002. În această din urmă situație, constatarea datelor se realizează prin aceste aparate și mijloace tehnice, operatorul radar fiind cel care doar asigură manipularea continuă a acestor mijloace. În niciun caz nu se poate considera că este obligatoriu ca acest operator să fie și cel care trebuie să procedeze la întocmirea procesului verbal, consemnarea putând fi făcută, pe baza celor înregistrate de aparatele radar, de către un alt agent de poliție. Odata înregistrată fapta prin mijloacele omologate, agenții de poliție doar procedează la o consemnare a datelor înregistrate de aparate. Mai mult decât atât, lipsa acestei mențiuni nu este prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese. Lipsa acesteia ar atrage nulitatea numai în condițiile art. 175 C.pr.civ, adică numai dacă s-ar fi făcut dovada unei vătămări care să nu fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, pentru motivele anterior menționate, instanța reține că petentul nu a suferit nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Cu privire la susținerea petentului privind lipsa unui ordin de serviciu, instanța a reținut dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române potrivit cărora, în îndeplinirea activităților specifice polițistul are competența teritorială corespunzătoare unității de poliție din care face parte, neavând nevoie de un ordin de serviciu în desfășurarea activității.

De asemenea, instanța nu a reținut susținerile petentului potrivit cărora procesul verbal de contravenție ar fi nul întrucât nu a fost respectat modelul prevăzut pentru procesul verbal de contravenție. Instanța a constatat că potrivit disp. art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 “ În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul” . Cu toate acestea, instanța reține că aceste dispoziții nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese, vătămarea nefiind prezumată de către legiuitor. Prin urmare, nerespectarea acestor dispoziții ar putea atrage nulitatea numai în condițiile art. 175 C.pr.civ, adică numai dacă s-ar fi făcut dovada unei vătămări care să nu fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului. Cu privire la vătămarea invocată de petent, respectiv faptul că doar anexa nr.1D cuprinde un câmp referitor la mijlocul tehnic cu care contravenientul a fost înregistrat, instanța reține că acesta este identificat în cuprinsul procesului-verbal, respectiv aparatul radar Autovision montat pe auto MAI_. În consecință, instanța constată că prin încheierea procesului verbal pe un alt model decât cel prevăzut de anexa nr.1D nu i s-a pricinuit petentului nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.

Astfel, fapta contravențională contestată de petent este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.

Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

Instanța a mai reținut că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.

Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 320, fabricație TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 16.04.2013.

În acest sens, instanța nu a reținut susținerile petentului potrivit cărora, având în vedere marja de eroare de 4%, viteza cu care circula în momentul înregistrării de aparatul radar putea fi mai mică de 103 km/h, întrucât verificarea cerințelor cuprinse în NML-021-05 (printre care se numără și erorile tolerate, conform paragrafului 3.1.1 lit c din norma legală) se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. Aceste cerințe nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. Așadar, dacă un cinemometru, în condiții normale de utilizare (în trafic, în regim de deplasare sau în regim staționar) afișează o viteză de 103 km/h, aceasta înseamnă că autovehiculul are această viteză, nemaifăcându-se ajustări ale valorii afișate de cinemometru. Ca urmare a îndeplinirii de căre un cinemometru a cerințelor legale și tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice se emite buletinul de verificare metrologică, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal. Măsurările efectuate cu un cinemometru după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni.

Totodată, din atestatul de operator radar calificat nr._/27.02.2012, înaintat de catre intimat la dosarul cauzei, rezultă ca agentul Jujea C. este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.

Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.11.2013.

În acest sens, instanța nu a reținut susținerile petentului potrivit cărora la momentul săvârșirii contravenției s-ar fi aflat în afara localității, instanța observă că agentul constatator a consemnat în procesul verbal la rubrica privind locul săvârșirii contravenției – localitatea Florești, această mențiune bucurându-se de prezumția de veridicitate până la proba contrară. În plus, instanța constată că petentul nu a solicitat administrarea niciunei probe care să conducă la răsturnarea prezumției de veridicitate a procesului-verbal sub acest aspect. De altfel, instanța constată că, în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, petentul a recunoscut săvârșirea faptei în localitate, respectiv în apropiere de ieșirea din localitatea Florești, într-o zonă cu populație redusă.

Nu au fi reținute nici apărările petentului conform cărora nu s-a făcut dovada autotestării, având în vedere faptul că, potrivit Normelor de metrologie legală, Biroul de Metrologie Legală nu procedează la eliberarea buletinelor de verificare metrologică decât dacă respectă dispozițiile pct. 3.2.6 din Norme și anume cinemometrul să fie prevăzut cu o funcție de autotestare care să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, iar dacă ar fi fost depistate defecte sau dereglări funcționale, acestea ar fi fost semnalate, iar funcționarea cinemometrului blocată, lucru care nu s-a întâmplat, atâta timp cât la dosarul cauzei există înregistrarea video efectuată de aparatul radar.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a constatat că fapta este săvârșită cu vinovăție, întrucât petentul, deși nu a urmărit depășirea vitezei legale, a prevăzut și acceptat această posibilitate.

Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a reținut fără niciun dubiu ca la data de 03.11.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Florești, fiind înregistrat cu viteza de 103 km/h.

Față de cele expuse, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.

În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța a reținut ca acesta a fost sancționat contravențional cu avertisment și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

De asemenea, petentului i s-a reținut permisul de conducere în conformitate cu art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia săvârșirea contravenției prevăzute la art. 102 alin. 3 atrage și reținerea permisului de conducere, ca măsură tehnico-administrativă, definită de art. 97 alin. 1 lit. a din același act normativ.

Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține că potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. 2-3 din O.G. 2/2001 „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.

Coroborând textele de lege anterior menționate, instanța va respinge și susținerea petentului privind incompatibilitatea sancțiunilor aplicate. Așadar, deși art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 prevede ca sancțiuni amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, art. 7 alin 3 din O.G. 2/2001 permite aplicarea sancțiunii avertismentului în locul sancțiunii amenzii prevăzute de lege. În plus, art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede aplicarea sancțiunilor contravenționale complementare pe lângă pedeapsa amenzii sau avertismentului, fără a distinge între acestea.

Instanța a reținut că sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiuni pe care instanța, având în vedere depășirea cu peste 53 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, le-a considerat proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petentă, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier.

În consecință, instanța a respins plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de contravenție . nr._/03.11.2013, considerându-l legal și temeinic.

Împotriva sentinței nr. 197/21 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia, a declarat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, la data de 03.11.2013 se deplasa cu autoturismul pe ruta Drobeta Turnu Severin – Motru, iar pe raza localității Floresti, a fost oprit de către agentul de poliție Jujea C. din cadrul Biroului Rutier DNE care a încheiat procesul-verbal contestat, în care a consemnat faptul că ar fi "condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 103 km/h, limita maxima admisa fiind de 50 km/h; fiind înregistrat de aparat radar autovision pe auto MAI_. De asemenea nu purta centura de siguranța".

A precizat că pentru prima contravenție a fost sancționat cu "avertisment" si i-a fost aplicată si sancțiunea complementara a reținerii permisului de conducere pentru 90 zile, întrucât s-a considerat că fapta săvârșite constituie contravenția prevăzuta de art.121 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin.3 din OUG nr.l95/2002, iar pentru ce-a de-a doua contravenție am fost sancționat cu amenda in cuantum de 240 lei, întrucât s-a considerat că fapta săvârșita constituie contravenția prevăzuta de art. 108 alin. 1 pct.3 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 99 alin.2 din OUG nr.l95/2002.

A susținut că sentința nr. nr. 197/21.02.2014 Judecătoria Strehaia în mod greșit a respins plângerea contravenționala, neținând cont de motivele invocate de el atât în acțiune, cât si în răspunsul la întâmpinarea depusa de IPJ M..

Astfel, așa cum a menționat in data de 03.11.2013 a fost oprit de un echipaj de politie, care i-a adus la cunoștința faptul ca am depășit viteza legală.

După ce a prezentat agenților de politie documentele, au întocmit si i-au înmânat un proces-verbal pe care l-am semnat, dar am insistat sa se consemneze ca nu este de acord cu viteza menționata în procesul-verbal, întrucât conducea cu o viteza mult mai mică. Ulterior a observat că s-a consemnat depășirea cu mai mult de 50 km/h fata de viteza legala admisa, cu toate ca circula pe un drum național, așa încât limita maxima de viteza este 90 km/h, situație ce ar fi determinat o sancțiune complementara mai blândă.

Întâmpinarea formulata si actele depuse în suport pârâtul nu înlătura motivele de nulitate invocate în plângere, iar faptul ca agentul Jujea C. are atestat operator Autovision nu demonstrează faptul ca este cei care a operat acel aparat în ziua respectiva, în autoturismul MAI_ aflându-se 2 agenți de poliție.

In cuprinsul procesului-verbal nu se specifica locul exact în care a fost constatata contravenția, respectiv km de pe DN 6 sau eventual o alta particularitate a locului depistării efective a autoturismului condus de el pentru a se putea justifica ca as fi fost în localitate cum greșit s-a consemnat. Dispozițiile legale sunt exprese in ceea ce privește acest aspect, impunându-se macar indicații ca: ,,în dreptul, „ vis-a-vis de…”, astfel ca prin aceasta omisiune s-au încălcat disp. art. 16 al.l din OG nr. 2/2001 cu privire la mențiunile pe care trebuie, obligatoriu sa le cuprindă procesul-verbal de contravenție.

Nu s-au respectat prevederile art. 181 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 care menționează că în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr.lD. după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul."", acest exemplar având în cuprinsul său un câmp referitor la mijlocul tehnic cu care contravenientul a fost înregistrat.

Aceste prevederi reglementează procedura judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în art.31-36, iar sub aspect procedural art.47 dispune că prevederile ordonanței se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel că se impune concluzia că dreptul obiectiv românesc plasează domeniul contravențional în sfera extra-penală,

În materie civilă sunt aplicabile dispozițiile art. 1169 din codul civil, potrivit cărora ..cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".

Se pune, însă, și problema analizării aplicabilității în materia contravențională a dispozițiilor art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, sub aspectul garanțiilor procesuale, recunoscute acuzatului în materie penală.

Această problemă a fost dezbătută în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, în mai multe cauze, fiind stabilite astfel. în jurisprudența acestei instanțe, criteriile necesare identificării noțiunii autonome de „acuzație în materie pena!ă^, independent de calificarea dată faptei în dreptul intern.

Astfel, în cauza Óztürk împotriva Germaniei (cauza nr.8544/79), Curtea a reafirmat, prin hotărârea pronunțată la data de 21 februarie 1984 (paragraful 50), autonomia noțiunii de „penal" și a sintetizat criteriile adoptate în hotărâri anterioare pentru stabilirea apartenenței la materia penală a faptei sancționate. Aceste criterii, stabilite de Curte, sunt: calificarea dată faptei în dreptul intern: natura faptei incriminate: natura și gravitatea sancțiunii.

În ceea ce privește contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice, acestea sunt reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și de Regulamentul de aplicare al acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 și sunt sancționate exclusiv cu amendă .(puncte-amendă).

Analizând sancțiunea contravențională din perspectiva ultimului dintre cele trei criterii stabilite de Curtea Europeană a drepturilor Omului și evocate mai sus, se constată că aceasta nu are caracterul de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are un caracter preventiv și sancționator, iar Curtea a reținut, în jurisprudența sa (cauza nr._ - Ziliberberg împotriva Moldovei, hotărârea pronunțată la data de 1 februarie 2005, paragraful 33), că în acest caz sancțiunea poate fi tratată ca specifică dreptului penal. Această concluzie se impune, chiar dacă potrivit art.8, alin.(l) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea contravențională are caracter administrativ, întrucât calificarea dată de dreptul intern este relativă.

În consecință, devin operante în cauză dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, inclusiv prezumția de nevinovăție.

Așadar, constatarea faptei pentru care a fost sancționat petentul, încadrată de agentul constatator în prevederile art. 102, alin.(3), lit. „e" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu se poate face în lipsa înregistrărilor cu mijloace-tehnice de măsurare a vitezei.

Întrucât soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor implică verificarea legalității și temeiniciei acestora, iar potrivit art. 129 al Cod proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, rezultă că, instanța de judecata nu poate suplini omisiunile și echivocul conținutului procesului verbal de contravenție,, putând doar verifica exactitatea celor reținute prin acesta, o accepțiune contrara celor mai sus expuse, fiind de natura a crea premisele Încheierii unor procese verbale de constatare a contravențiilor cu caracter discreționar si arbitrar (în acest sens este si Decizia nr. 761/R/2009 pronunțata de Tribunalul A. in dosarul nr._ ).

De asemenea, parata cu formularul de raport depus nu probează in niciun fel faptul ca agenta de poliție U. S. S. a fost operator al aparatului radar menționat mai sus, întrucât pentru același aparat au autorizări si alți trei agenți de politie.

Prin urmare, faptul ca IPJ M. pune la dispoziție documentația menționata, ulterior constatării contravenției, acest aspect nu poate suplini nelegalitatea existenta in momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție.

Având in vedere ca apărarea intimatei are in vedere exclusiv demonstrarea legalității condițiilor de funcționare a aparatului tehnic, se poate concluziona ca este de acord cu celelalte aspecte ce atrag nulitatea procesului verbal așa cum sunt menționate in plângerea contravenționala.

Instanța de fond este în eroare si referitor la existenta in cauza a cazului fortuit, respectiv starea de sănătate a fiului petentei P. M. care a fost probata prin depunerea la dosarul cauzei a actelor medicale în susținere.

Astfel, Noul cod civil definește cazul fortuit în art. 1351 alin. (3) ca fiind „un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs". Formularea acestei definiții legale are la bază elementele principale ale definiției aparținând doctrinei juridice.

Având în vedere însa ca CJUE include contravenția sferei de aplicabilitate a legilor penale si din acest punct de vedere legiuitorul are in vedere existenta unor astfel de împrejurări, arătând ca deși vătămarea produsă s-ar înscrie printre urmările acțiunii sau inacțiunii făptuitorului, totuși acest rezultat nu-i poate fi imputat din punct de vedere subiectiv, fiind străin de conștiința lui și datorat unei împrejurări imprevizibile. Imprevizibilitatea ivirii împrejurării cauzatoare a rezultatului însuși exclude vinovăția persoanei și. prin aceasta, caracterul penal al faptei.

Trebuie să fie subliniat însă caracterul obiectiv și general al imprevizibilității rezultatului, în cazul fortuit, în sensul că ea ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere a Ivirii împrejurărilor fortuite. Nimeni, în această situație, nu poate și deci nu i se poate pretinde să prevadă rezultatul socialmente periculos. Tocmai în aceasta constă deosebirea dintre imprevizibilitatea ivirii împrejurării fortuite și imprevizibilitatea subiectivă care apare în situația în care făptuitorul deși trebuie să prevadă rezultatul în genere previzibil ai faptei sale, totuși, datorită unor deficiențe și limite personale, n-a putut prevedea în fapt acest rezultat. Imprevizibilitatea este, în acest caz, subiectivă și deci personală.

Instanța de judecata prin plângerea contravenționala a fost investita sa ia act de următoarele încălcări ale normelor legale, încălcări necontestate in niciun fel de 1PJ M.: in cuprinsul procesului-verbal nu se specifică locul exact in care a fost constatata

contravenția, respectiv km. de pe DK 6 sau eventual o alta particularitate a-locului depistării

efective a autoturismului condus de mine, pentru a se putea justifica ca as fi fost in localitate, cum greșit s-a consemnat in procesul-verbal. Dispozițiile legale sunt exprese in ceea ce privește acest aspect, impunându-se măcar indicații ca: „in dreptul”… „vis-a-vis de” astfel ca prin aceasta omisiune s-au încălcat, disp. art. 16 al.l din OG nr. 2/2001 cu privire la mențiunile pe care trebuie, obligatoriu sa le cuprindă procesul-verbal de contravenție; intimata nu a reușit sa înlăture dubiul cu privire la faptul ca agentul de poliție Jujea

C., care a încheiat procesul-verbal a si constatat efectiv contravenția, respectiv daca personal a fost operatorul aparatului radar Autovision montat pe auto MAI_ întrucât nu i-a prezentat, la momentul încheierii procesului-verbal un ordin de serviciu in acest sens, încălcandu-se si dispozițiile art. 15 al.l din OG nr. 2/2001.

Actele depuse ulterior de intimate IPJ M. nu acoperă motivul de nulitate al

procesului verbal creat de această lipsă.

Fapta reținuta în procesul-verbal de contravenție nu a fost săvârșita cu vinovăție, iar ca orice alta fapta ilicita, si contravenția are relevanta juridica numai daca este săvârșita cu vinovăție, întrucât, asa cum am arătat in tot cursul procesului, si cum am si dovedit de altfel, aveam o urgenta majora, fiul meu fiind bolnav, situație confirmata si de agenții de politie.

În materie contravențională prin vinovăție se înțelege starea de conștiința a făptuitorului în momentul încălcării unei dispoziții legale, a cărei nesocotire este considerata contravenție. Răspunderea contravenționala este o răspundere bazata pe culpa. Contravenția, ca orice fapta contrara ordinii de drept, constituie o manifestare a conduitei umane, adică un act al unei persoane aflate sub controlul voinței si rațiunii sale.

Sancțiunile aplicate în procesul-verbal sunt incompatibile.

Intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, întrucât instanța de fond a analizat toate probele depuse la dosar, în cauză nefiind motive temeinice care să justifice modificarea sentinței criticate.

Apelantul – petent a formulat și a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței civile nr.197/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ și pe fond admiterea apelului și anularea sancțiunii complementare aplicate prin procesul verbal . nr._ întocmit de IPJ M. în data de 03.11.2013, reiterând susținerile din cererea de apel.

A învederat faptul că în data de 03.11.2013 s-a deplasat cu autoturismul pe ruta Drobeta Turnu Severin - Motru, iar pe raza localității Florești, a fost oprit de către agentul de poliție Jujea C. din cadrul Biroului Rutier DNE care a încheiat procesul-verbal contestat, in care a consemnat faptul că ar fi "condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ . cu viteza de 103 km/h, limita maxima admisa fiind de 50 km/h, fiind înregistrat de aparat radar autovision pe auto MAI_. De asemena nu purta centura de siguranța".

A susținut că prima contravenție a fost sancționat cu "avertisment" și i-a fost aplicata si sancțiunea complementara a reținerii permisului de conducere pentru 90 zile, întrucât s-a considerat că fapta săvârșite constituie contravenția prevăzuta de art.121 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin.3 din OUG nr. 195/2002, iar pentru ce-a de-a doua contravenție am fost sancționat cu amenda in cuantum de 240 lei, întrucât s-a considerat că fapta săvârșita constituie contravenția prevăzuta de art. 108 alin. 1 pct.3 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 99 alin.2 din OUG nr. 195/2002.

A precizat că prin sentința nr. nr. 197/21.02.2014 Judecătoria Strehaia în mod greșit a respins plângerea contravenționala, neținând cont de motivele invocate de mine atât in acțiune, cat si in răspunsul la întâmpinarea depusa de IPJ M.. Că a declarat apel împotriva sentinței sus mențșionate.

Or, așa cum a menționat mai sus, în data de 03.11.2013 a fost oprit de un echipaj de politie, care i-a adus la cunoștința faptul ca a depășit viteza legala, fără sa se specifice daca în localitate sau în afara acesteia, întrucât echipajul care l-a oprit era staționat la câteva sute de metri de ., însa agenții de politie nu erau în mașina ci pe carosabil când i-au făcut semn de oprescă, așa încât este imposibil ca echipajul care l-a oprit în trafic sa fi si constatat depășirea vitezei.

Întâmpinarea formulata si actele depuse in suport paratul nu înlătura motivele de nulitate invocate in plângere, iar faptul ca agentul Jujea C. are atestat operator „Autovision" nu demonstrează faptul ca este cei care a operat acei aparat in ziua respectiva, in autoturismul MAI_ aflându-se 2 agenți de politie.

In cuprinsul procesului-verbal nu se specifica locul exact in care a fost constatata contravenția, respectiv km de pe DN 6 sau eventual o alta particularitate a locului depistării efective a autoturismului condus de mine. pentru a se putea justifica ca as fi fost in localitate, cum greșit s-a consemnat. Dispozițiile legale sunt exprese in ceea ce privește acest aspect, impunându-se măcar indicații ca: „in dreptul „vis-a-vis de " astfel ca prin aceasta omisiune s-au încălcat, disp. art. 16 al.l din OG nr. 2/2001 cu privire la mențiunile pe care trebuie, obligatoriu sa le cuprindă procesul-verbal de contravenție.

Astfel, în cauza Ozturk împotriva Germaniei (cauza nr.8544/79), Curtea a reafirmat, prin hotărârea pronunțată la data de 21 februarie 1984 (paragraful 50), autonomia noțiunii de „penal" și a sintetizat criteriile adoptate în hotărâri anterioare pentru stabilirea apartenenței la materia penală a faptei sancționate. Aceste criterii, stabilite de Curte, sunt: calificarea dată faptei în dreptul intern; natura faptei incriminate; natura și gravitatea sancțiunii.

In cuprinsul procesului-verbal nu se specifica locul exact in care a fost constatata contravenția, respectiv km de pe DN 6 sau eventual o alta particularitate a locului depistării efective a autoturismului condus de mine. pentru a se putea justifica ca as fi fost in localitate, cum greșit s-a consemnat. Dispozițiile legale sunt exprese in ceea ce privește acest aspect, impunându-se măcar indicații ca: „în dreptul „vis-a-vis de " astfel ca prin aceasta omisiune s-au încălcat, disp. art. 16 al.l din OG nr. 2/2001 cu privire la mențiunile pe care trebuie, obligatoriu sa le cuprindă procesul-verbal de contravenție.

Această problemă a fost dezbătută în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, în mai multe cauze, fiind stabilite astfel, în jurisprudența acestei instanțe, criteriile necesare identificării noțiunii autonome de „acuzație în materie penală", independent de calificarea dată faptei în dreptul intern.

De asemenea, intimata prin formularul de raport depus, nu probează in niciun fel faptul ca agentul de poliție Jujea Comei a fost operator al aparatului radar menționat mai sus, întrucât pentru același aparat au autorizări si alti trei agenți de politie.

Este de notorietate faptul ca monitorizarea circulației de către Politia Rutiera se face prin amplasarea de radare ""in cascada"si ca daca unul din aparate depistează un autovehicul conducând cu viteza mai mare decât limita legala, conducătorul auto respectiv este oprit de următorul echipaj de politie, întrucât altfel ar fi nevoiți sa plece de fiecare data in "urmărirea" vehiculelor.

Cu toate acestea, modalitatea folosita de agenții politiei rutiere contravine flagrant prevederilor legale care impun imperativ ca agentul care a constatat contravenția, respectiv operatorul aparatului radar care a înregistrat contravenția, sa fie si cel care aplica sancțiunea, in caz contrar, actul încheiat de alt agent fiind nul.

Art. 15 OG 2/2001 prevede expres faptul ca "Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilesc și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori".

Or, aceasta situație nu a fost clarificata de intimatul IPJ, astfel ca în mod corect consideră ca IPJ M. nu a putut proba legalitatea si temeinicia actului încheiat de reprezentanții săi, așa cum o cere practica justiției europene, care impune ca autoritatea sa administreze probele in aceste cauze.

Astfel, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/ 2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admis sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Conform art. 96 alin. I din O.U.G. nr. 195/2002 sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. A.. 2 lit. b al aceluiași articol, prevede, în categoria acestui tip de sancțiuni, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat.

Prin procesul - verbal . nr._, întocmit de IPJ M. in data de 03.11.2013 petentului i s-a aplicat sancțiunea contravenționala "avertisment" si sancțiunea complementara "suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 90 zile", fapt ce încalcă prevederile art.102 al.3 care atribuie contravenției menționate o amenda din clasa a IV-a (de la 9 la 20 puncte-amendă). fara a prevedea vreun fel de alternativa sau posibilitate de înlocuire cu alt regim sancționator. Apare situația paradoxala in care pentru o fapta considerata minora, deci care aduce atingere minima relațiilor sociale aparate de lege pentru care conducătorul autor a fost "avertizat" doar, sa se aplice cea mai mare sancțiune complementara, cea de clasa a IV-a, respectiv suspendarea dreptului de a conduce autovehicule o perioada de 90 zile.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.11.2013 petentul a fost sanctionat cu „ avertisment” și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 03.11.2013, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN67, în localitatea Florești, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_, aflat în mișcare, cu viteza de 103 km/h. De asemenea, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 240 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.108 alin.1 pct.3 din OUG 195/2002, întrucât nu purta în timpul deplasării cu autoturismul centura de siguranță.

Motivele de apel formulate de petent privesc gresita retinere a instantei de fond a vinovatiei sale, precum si gresita retinere a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal de contraventie.

Instanta de fond cosidera ca neintemeiat motivul de apel privind pe calitatea operatorului Jujea C., la dosar existand dovada instruirii si atestarii acestuia ca operator pentru aparatul „Autovision” ( fila 28 din dosarul de fond), precum si cele legate de locul savarsirii faptei. In procesul-verbal de contraventie este indicata localitatea Floresti, DN 67 ca loc al savarsirii si constatarii faptei, respectandu-se astfel exigentele art.17 din OG nr.2/2001.

De asemenea, este incontestabil faptul ca locul savarsirii contraventiei este in localitate, in cadrele ulteime ale filmarii observandu-se si o constructie.

Potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, în cazul în care contravenția a fost înregistrată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă rubrica fiind înregistrat cu ", rubrică ce impune menționarea unor date apte să identifice aparatul radar.

Referitor la critica apelantului privind încheierea procesului-verbal de contravenție pe un alt formular (anexa 1A) decât cel prevăzut de lege (anexa 1D), instanța de apel, ca si cea de fond apreciază că această practică a organului constatator de a folosi un alt formular decât cel prevăzut de lege îl poate vătăma pe petent numai ca urmare a mențiunilor suplimentare pe care formularul anexa 1D le are față de celălalt formular, în speță fiind vorba de mențiunea privind datele de identificare a aparatului radar.

In ceea ce priveste individualizarea aparatului radar, se aprecieaza ca s-a facut o suficienta indiviualizare in procesul-verbal contestat prin indicarea tipului de aparat radar si a vehiculului pe care se afla montat aparatul radar, avand in vedere rubrica din anexa 1D ce privește mijlocul tehnic cu care a fost constatată contravenția nu cuprinde precizări cu privire la identificarea respectivului aparat, cum ar fi . numărul acestuia, ci doar mențiunea generică „viteză înregistrată cu…”.

Referitor la inregistrarea facuta cu aparatul radar, si depusa la dosar ca si mijloc material de proba, conform art.343CPCiv, instanta de fond a retinut ca aceasta respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 320, fabricație TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 16.04.2013.

Cu toate acestea, din analiza filmului video inregistrat pe suportul CD depus de intimata la dosar se constata ca autoturismul cu nr. de inmatriculare_ este surprins conducand in localitate, in data de 03.11.2013, ora 12:42:00, la acest moment in dreptul literei T fiind mentionata valoarea 46km/h, iar in dreptul literei L este trecuta valoarea 103km/h-cadrul 2456. Ulterior, la acelasi moment, 12:42:00 in cadrele 2457-2463 valorite T si L sunt egale cu 103km/h, dupa care, tot la momentul 12:42:00 in cadrul 2464 valoarea lui T este 67, iar valoarea lui L este 103 km/h. Prin urmare, instanta constata ca in acelasi moment 12:42:00, dar in cadre diferite valoarea T a vehiculului tinta este mentionata 49, 103, respectiv 67, dupa care scade spre 40 km/h.

In acelasi timp, de pe sensul opus de mers se apropie un alt autovehicul.

Instanta constata ca cresterea brusca a vitezei de la 49 la 103 si apoi scaderea brusca la 67, in aceeasi fractiune de secunda nu poate fi atribuita unui singur vehicul, respectiv a vehiculului tinta cu nr. de inmatriculare_ .

Prin urmare, se creeaza un dubiu in ceea ce priveste savarsirea de catre petent a contraventiei, care profita acestuia, cu atat mai mult cu cat si agentul constatator a aplicat numai sanctiunea avertisment si masura complementara pentru aceasta fapta, fara a aplica sanctiunea amenzii.

In ceea ce priveste savarsirea celei de-a doua contraventie, pentru lipsa centurii de siguranta, instanta de apel constata chiar din filmarea inregistrata pe suportul CD ca petentul, dupa ce este oprit de agentul de politie, isi desface centura si se coboara din vehicul.

Prin urmare, nici retinerea celei de-a doua contraventii prevazuta de art. 108 alin.1 pct.3 din OUG 195/2002 si sanctionata cu 240 lei amenda nu se impunea.

F. de cele de mai sus, instanta de apel va considera apelul intemeiat sub aspectele aratate, motiv pentru care se va dispune schimbarea sentintei in tot, in sensul admiterii plangerii contraventionale si anularii procesului-verbal de contraventie, fiind exonerat petentul de plata amenzii, precum si de executarea sanctiunii complementare a retinerii permisului in vederea suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.

In temeiul art.480 CPCiv.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de petentul C. D., CNP_, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ..46, ., . împotriva împotriva sentinței civile nr. 197/21 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosar nr._, intimat fiind I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, județul M..

Schimbă sentința civilă nr. 197/21 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosar nr._, în sensul că admite plângerea, anulează procesul verbal de contravenție în totalitate și exonerează petentul de executarea sancțiunilor contravenționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 16 septembrie 2014, la sediul Tribunalului M..

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. Z. C. A. F.

Pentru judecator lipsa,

Semneaza P. de Instanta

GREFIER,

C. T. P.

Red. C.A.F./D.R.

Ex.4/13 pag.

Data: 16.10.2014

Cod operator 2626

Jud. fond I. A. D.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 583/2014....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 436/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 498/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 498/2014. Tribunalul MEHEDINŢI