Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2503/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2503/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 3868/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 2503/2014
Ședința publică de la 12 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Grefier L. C. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . și pârâtul I. T. de Muncă M., având ca obiect suspendare executare act administrativ, anularea procesului-verbal de control nr._/02.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic Z. A. D. pentru reclamantă și consilier juridic U. M. pentru pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar s-au depus de către reclamant, prin serviciul registratură, concluzii scrise.
Instanța pune în discuție probatoriul.
Reprezentanții părților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond părților.
Consilier juridic Z. A. D. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și anularea procesului verbal de control nr._/02.12.2013 și implicit a măsurilor dispuse prin anexa 1 la procesul verbal de control contestat privind respectarea prevederilor art.139 alin.2 din Legea nr.53/2003, precum și să se constate că drepturile angajaților nu au fost lezate în nici un fel, iar angajatorul a desfășurat activitate cu respectarea normelor legale în materie și are dreptul de a desfășura și în viitor activitate în zilele de sărbători legale, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic U. M. solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de control nr.991/02.12.2013 ca fiind legal întocmit. De asemenea, arată că inspectorii de muncă au constatat și au sancționat în mod corect fapta reprezentând neacordarea zilelor libere în timpul sărbătorilor legale, prin încălcarea dispozițiilor art.139 din Codul muncii, legiuitorul având în vedere interesul salariatului. Contestatorul a interpretat eronat dispozițiile legale și deși salariații au fost compensați bănește pentru munca depusă în ziua de 1 Decembrie nu face ca acesta să nu se facă vinovat de ignorarea dispozițiilor imperative ale Codului Muncii.
Instanța, rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 02.06.2014 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pârâtul I. T. de Muncă M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Procesului-verbal de control nr._ din data de 02.12.2013 si implicit a masurilor dispuse prin Anexa 1 la procesul-verbal mai sus menționat privind respectarea prevederilor art. 139, alin.2 din Legea 53/2003 - in sensul ca in zilele legale de sărbătoare nu se lucrează si să se constate ca drepturile angajaților nu au fost lezate in niciun fel, iar angajatorul a desfășurat activitate cu respectarea normelor legale in materie si are dreptul de a desfășura si in viitor activitate in zilele de sărbători legale, precum și suspendarea executării actului administrativ menționat la punctul anterior pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei.
În motivarea cererii reclamantul . a arătat că în fapt, in data de 01.12.2013, orele 10:40, inspectorii de munca din cadrul ITM M. au efectuat un control operativ in domeniul relațiilor de munca si sănătății si securității in munca, la punctul de lucru situat in localitatea Drobeta Turnu Severin, ., Jud. M., magazin care aparține reclamantei, fiind înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului ca si punct de lucru. In mod eronat, inspectorii de munca au concluzionat ca . Bacău ar fi încălcat prevederile art.139, alin.2 din Legea nr.53/2003 si anume ca in zilele de sărbători legale nu se lucrează.
In temeiul art.1 si art.7 din Legea 554/2004 - Legea contenciosului administrativ a formulat o PLÂNGERE PREALABILA, înregistrata la . sub nr. 6534/20.12.2013, prin care a solicitat reexaminarea si revocarea masurilor dispuse prin Anexa 1 la Procesul-verbal de control nr._ din data de 02.12.2013 privind respectarea prevederilor art. 139, alin.2 din Legea 53/2003 - in sensul ca in zilele legale de sărbătoare nu se lucrează.
In data de 14.01.2014 la sediul reclamantei a fost înregistrat sub nr. 372 procesul verbal cu nr. 01/14.01.2014 emis de către ITM M.. In fapt acesta reprezintă răspunsul la plângerea prealabila formulata de către reclamantă . Astfel, împotriva răspunsului negativ venit din partea ITM M. ("comisia apreciază ca motivele invocate de către angajator sunt neîntemeiate, drept urmare contestația formulata de către . împotriva procesului-verbal de control . nr._/02.12.2013 va fi respinsa"), formulează prezenta cerere de chemare in judecata prin care solicita anularea procesul-verbal de control nr._ din data de 02.12.2013, respectiv suspendarea executării acestuia pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In situația de fata este vorba despre o îngrădire a unui drept conferit prin lege, precum si a interesului legitim corelativ. Prin procesul verbal de constatare, pârâta a dispus masuri care conduc la vătămarea dreptului persoanei juridice de a-si organiza si desfășura activitatea in conformitate cu obiectul de activitate înscris in actele constitutive si in acord cu dispozițiile legale.
Reclamanta este o persoana juridica legal înființata si înregistrata, având un obiect de activitate principal si mai multe secundare ce presupun vânzarea cu amănuntul in magazine specializate. Atât sub imperiul vechiului Cod Comercial, cat si raportat la dispozițiile noului Cod Civil, reclamanta întreprinde acte de comerț. Conform art.3 alin 2 si 3 din Codul Civil, reclamanta are calitate de profesionist, exploatând o întreprindere. In cazul reclamantei, exploatarea întreprinderii, consta in exercitarea sistematica a unei activități organizate ce consta in înstrăinarea de bunuri si prestarea de servicii in scop lucrativ. Aceasta activitate se desfășoară prin intermediul punctelor de lucru (peste 35) situate in principal, in orașele reședința de județ. Activitatea comerciala se desfășoară in magazine specializate de tip Do It Yourself (in special bricolaj) care presupun o mare afluența de cumpărători. Punctele de lucru, inclusiv magazinul din Drobeta Turnu Severin au o suprafața de vânzare a căror medie se situează la cea 10.000 mp. Punctul de lucru din Drobeta T.-S., conform art.4 alini, lit. s din OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, reprezintă: hipermagazin - structură de vânzare cu amănuntul, cu suprafața de peste 2.500 mp, utilizată pentru comerț specializat și/sau nespecializat, care comercializează mărfuri alimentare și/sau nealimentare, având drept caracteristici: prezența tuturor raioanelor, inclusiv a celor cu vânzători, case de marcat amplasate la ieșirea din fluxul de autoservire, sector de alimentație publică reprezentat prin una sau mai multe săli de consumație, amplasarea în zonele periferice ale orașului, în centrele comerciale ori în parcurile comerciale.
Același act normativ, la Cap 3 - Orarele de funcționare - Art.8-9 prevede ca fiecare comerciant își stabilește orarul de funcționare, iar structurile de vânzare pot fi deschise in toate zilele săptămânii"
ART. 8 - Structurile de vânzare cu amănuntul și cele în care se prestează servicii de piață pot fi deschise publicului în toate zilele săptămânii. Fiecare comerciant își stabilește orarul de funcționare cu respectarea prevederilor înscrise în legislația muncii și cu condiția respectării reglementărilor în vigoare privind liniștea și ordinea publică, și în conformitate cu solicitările autorităților administrației publice locale privind continuitatea unor activități comerciale sau de prestări de servicii, în funcție de necesitățile consumatorilor.
ART. 9 - Orarul de funcționare se afișează la . mod vizibil din exterior, comerciantul fiind obligat să asigure respectarea acestuia."
Prin masurile dispuse, sunt încălcate dispozițiile constituționale cuprinse in art.45, referitoare la Libertatea economică potrivit cărora: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate."
Pe de alta parte, se discuta si despre exercitarea unui drept fundamental statuat atât in Codul Muncii cat si in Constituția României: dreptul la munca. Astfel, prin art. 3 din Codul muncii este prezentat unul dintre aceste principii fundamentale, si anume: dreptul la munca - „Libertatea muncii este garantata prin Constituție. Dreptul la munca nu poate fi îngrădit". De asemenea, „orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activității pe care urmează sa o presteze. Nimeni nu poate fi obligat sa muncească sau sa nu muncească". Neîngrădirea dreptului la munca este expres prevăzuta in art. 41, alin. 1 din Constituția României: „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit".
Neîngrădirea dreptului la munca si libertatea muncii sunt considerate principii fundamentale ale dreptului muncii se datorează faptului ca munca reprezintă un factor esențial pentru existenta si propășirea societății, iar remunerarea ei constituie pentru cea mai mare parte a membrilor săi principala, daca nu chiar unica sursa de subzistenta. Prin urmare, acesta este motivul pentru care ele sunt consacrate ca atare si de Legea Fundamentala. Astfel, aceste drepturi fundamentale nu rămân o simpla construcție teoretica ci sunt folosite practic pentru interpretarea normelor din legislația muncii. - I. T. Ș., Tratat teoretic si practic de dreptul muncii-ed. a II-a revăzuta si adăugită - editura Universul Juridic, București, 2012, pg.73
In Anexa 1 la PV nr._ din data de 02.12.2013 se prevede in mod expres:
1. la capitolul MASURI: "Angajatorul va acorda o zi libera salariaților conform art.139, alin.2 din Legea 53/2003 (republicata), in ziua de "1 decembrie - Ziua Naționala a României", zi prevăzuta la art. 139, alin.1 din Legea nr.53/2003 (republicata) ca zi de sărbătoare legala in care nu se lucrează"
2. la capitolul TERMEN DE REALIZARE: "permanent începând cu anul 2014" Astfel, masurile dispuse in domeniul relațiilor de munca prin Anexa 1 la PV nr._ din data de 02.12.2013 - respectiv acordarea unei zile libere, au ca termen de realizare anul 2014. Mai mult decât atât, "neîndeplinirea sau îndeplinirea parțiala de către entitatea controlata a masurilor dispuse de inspectorul de munca, la termenele stabilite de acesta (adică anul 2014), constituie contravenție conform art.23 al.(1), lit.(b) lin Legea nr.108/1999 pentru înființarea si organizarea Inspecției Muncii, republicata si se sancționează cu amenda de la 5.000 la 10.000 lei".
Art. 139 din Legea 53/2003 stabilește zilele de sărbătoare legala in care nu se lucrează, printre acestea fiind si ziua de 01 decembrie. Aceasta fiind regula in materie. La alin. 2 al articolului mai sus menționat se prevede ca „Acordarea zilelor libere se face de către angajator". Legiuitorul a statuat si doua excepții de la aceasta regula prin dispozițiile art.140 si art.141. In ceea ce privește reclamanta, raportat la obiectul de activitate al firmei, sunt aplicabile dispozițiile art.141 potrivit cărora:" Prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității."
Doctrina de specialitate detaliază aceste situații de excepție, adică acele stări de fapt unde prevederile art. 139 din Codul Muncii nu se aplica si anume: "Art. 139 (care stabilește zilele de sărbătoare legala) nu se aplica, potrivit art. 141, in locurile de munca in care activitatea nu poate fi oprita datorita specificului ei sau caracterului procesului de producție (in unitățile cu foc continuu). Salariaților la care se refera art. 140 si art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzător in următoarele 30 de zile (art. 142 alin 1 Codul Muncii). Daca din motive justificate nu se acorda zile libere, salariații beneficiază (ca soluție alternativa) de un spor ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate in programul normal de lucru" - I. T. Ș. - "Tratat teoretic si practic de drept al muncii", ediția a II-a, revăzuta si adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2012. Astfel, luând in considerare prevederile normativelor in vigoare coroborate cu doctrina, consideram ca sunt aplicabile prevederile art.141 teza finala, fiind îndrituiți sa desfășuram activitate in zilele de sărbătoare legala datorita „specificului activității".
Dar, legiuitorul nu a definit sintagma „specificul activității", astfel ca angajatorii, pot stabili in funcție de profilul de activitate, planul de afaceri si termenele de realizare, situațiile in care in zilele declarate libere este nevoie ca angajații sa desfășoare activitate. In mod corelativ ii revine obligația distincta prevăzuta de art.142 Codul Muncii, dar care nu face obiectului procesului verbal de control contestat prin prezenta plângere. Astfel, nici Inspecția Muncii, nici I. teritorial de Munca M. si cu atât mai puțin inspectorii acestei instituții deconcentrate a statului nu au prerogative in ceea ce privește interpretarea textelor de lege. Cu atât mai mult, conform principiilor generale de drept, aceștia nu pot adaugă la lege.
In ceea ce privește reclamanta,se observă ca noțiunea de „specificul activității" trebuie corelata cu tipul de activitate, structura magazinelor, numărul acestora, varietatea de produse vândute, notorietatea mărcii, precum si notorietatea faptului ca programul de lucru este unul zilnic. Acest lucru este evidențiat inca o data in doctrina la capitolul „Excepții de la aplicarea art. 139 alin (1) C. muncii si consecințele acestora": „Prevederile respective din Codul Muncii nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi întrerupta datorita caracterului procesului de producție sau specificului activității (art. 141). Prin caracterul procesului de producție" trebuie avute in vedere unitățile sau locurile de munca cunoscute sub denumirea generica „cu foc continuu", de pilda cele in care se produce energie electrica sau termica, ori activitatea nu poate fi întrerupta.
Sintagma „specificul activității" privește o gama larga de unități si locuri de munca si anume cele din transporturi, telecomunicații, domeniul sanitar si de asistenta sociala, al aprovizionării populației cu gaze, energie electrica, alimente, comerțul cu amănuntul si de deservire a populației (magazine, mall-uri, restaurante) etc. - A. Ticlea, T. Ticlea - Revista romana de dreptul muncii, nr. 8/2013, pq.42. In cazul in care un angajator se regăsește . de excepție art.142 al aceluiași act normativ se prevede obligația angajatorului ca tuturor salariaților care din diferite motive lucrează in zilele de sărbătoare legala sa li se asigure o compensare cu timp liber in următoarele 30 de zile calendaristice. In același timp, in cazul in care nu se acorda zile libere, salariații beneficiază pentru munca prestata in zilele de sărbătoare legala de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate peste programul normal de lucru.
Referitor la angajați, se observă ca, niciunul dintre aceștia nu a fost prejudiciat de faptul ca a lucrat in data de 1 decembrie 2013. Ei au primit compensații bănești (așa cum prevede Codul Muncii). Aceste compensații sunt evidențiate prin pontajele făcute la punctul de lucru, fluturașii de salariu si statele de plata.
In plus, toate acestea sunt reglementate si la nivelul Contractului colectiv de munca. Codul Muncii, la titlul VIII - Contractele colective de munca ( obligatorii pentru unitățile care au peste 21 de angajați) - la art.229 alin. 4 statuează: "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților." In același sens, in contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, la art. 2.7.4. se menționează in mod expres faptul ca „Salariaților care lucrează in zilele prevăzute la art. 2.7.1 (respectiv zile de sărbătoare legala), in locurile de munca in care activitatea nu poate fi oprita datorita caracterului procesului de producție sau specificului activității li se asigura compensarea cu timp liber corespunzător in următoarele 30 zile. In cazul ijn care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariații vor beneficia de drepturile prevăzute in Anexa 1 (sporuri salariale).
Astfel, solicita anularea Procesul-verbal de control nr._ din data de 02.12.2013 si implicit a masurilor dispuse prin Anexa 1 privind respectarea prevederilor art. 139, alin.2 din Legea 53/2003 - in sensul ca in zilele legale de sărbătoare nu se lucrează si să se constate ca drepturile angajaților nu au fost lezate in niciun fel, iar angajatorul a desfășurat activitate cu respectarea normelor legale in materie si are dreptul de a desfășura si in viitor activitate in zilele de sărbători legale.
Prin rezoluția judecătorului de caz din data de 03.06.2014 s-a dispus emiterea unei comunicări către reclamantul . căruia i s-a pus în vedere ca în termen de 3 zile de la data primirii comunicării să completeze cererea prin atașarea înscrisurilor doveditoare cu mențiunea conform cu originalul, potrivit art.150 alin.1,2, art.194 lit.e C.(2 ex), prin indicarea temeiului de drept și a motivelor de fapt pentru petitul privind suspendarea executării procesului verbal de control contestat, conform art.194 lit.d Cod procedură civilă (2 ex) și prin atașarea dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei, aferentă petitului privind suspendarea executării procesului verbal de control, potrivit art.27 din OUG nr.80/2013, fiind stabilit un termen pentru complinire a lipsurilor la data de 09.06.2014.(termen stabilit de sistemul informatic ECRIS)
Potrivit art.200 alin.3 Cod procedură civilă „ Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul legal de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.”
Considerându-se că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței până la data de 09.06.2014, s-a acordat termen de judecată în cauză la data de 13.06.2014, în Camera de Consiliu, fără citarea părților, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.200 alin.3 Cod procedură civilă.
La data de 12.06.2014 a fost înregistrată din partea reclamantului . o cerere prin care și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, respectiv a atașat înscrisurile doveditoare cu mențiunea conform cu originalul, potrivit art.150 alin.1,2, art.194 lit.e Cod procedură civilă (2 ex), a indicat temeiului de drept și motivele de fapt pentru petitul privind suspendarea executării procesului verbal de control contestat, conform art.194 lit.d Cod procedură civilă (2 ex) și a atașat dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei, aferentă petitului privind suspendarea executării procesului verbal de control, potrivit art.27 din OUG nr.80/2013, cu precizarea că cererea reclamantului . a fost înaintată prin curier în data de 10.06.2014. (Se apreciază că termenul de 3 zile stabilit de judecătorul cazului s-a împlinit la data de 10.06.2014,fiind calculat conform art. 181 alin. 1 pct. 2 C.p.c., începând cu data de 06.06.2014 )
Având în vedere faptul că până la momentul analizei incidentei prevederilor art. 200 C.p.c., reclamanta . și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, judecătorul fondului a dispus continuarea procedurii, conform art.201 Cod pr. civ.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri: procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.49/09.01.2014, procesul verbal de control nr.991/02.012.2013, plângerea prealabilă, procesul verbal nr.1/14.01.2014, pontajul pe luna decembrie 2013.
Pârâtul I. T. de Muncă M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal de control susmenționat ca fiind legal întocmit, pentru următoarele considerente:
Cu privire la capătul de cerere referitor la suspendarea executării actului administrativ, consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14-16 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ în ceea ce privește solicitarea suspendării unui act administrativ, pentru următoarele motive:
Procesul-verbal de control . nr._/02.12.2013 care face obiectul acestei cereri de suspendare a mai fost contestat, dar cu îndeplinirea procedurii prealabile, în fața Comisiei abilitate pentru soluționarea sa, din cadrul I.T.M. M., plângere care a fost soluționată prin procesul-verbal nr. 1/14.01.2014. Or, în condițiile în care, contestatoarea, deși a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ contestat, se adresează în continuare instanței de judecată pentru suspendarea aceluiași act, dar fără a ține seama de modul în care a fost soluționată plângerea sa.
Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții cerute de art. 15 din Legea nr.554/2004 cu privire la suspendarea unui act administrativ (reclamantul să formuleze o acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea actului administrativ unilateral, acțiunea în anulare să privească un act administrativ unilateral, să existe un caz bine justificat pentru dispunerea suspendării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare a actului administrativ), în sensul că în ceea ce privește cazul bine justificat, acesta nu este dovedit.
Astfel, susținerea contestatoarei potrivit căreia măsura dispusă de către inspectorii de muncă prin procesul-verbal de control . nr._/02.12.2013 este în mod vădit nelegală, fiind fundamentată pe o greșită apreciere a situației, nu este dovedită și nici întemeiată pe un text de lege, dar mai mult decât atât, asupra legalității acestei măsuri va trebui să se pronunțe instanța de judecată căreia îi va fi încredințată soluționarea contestației îndreptate împotriva acestui act administrativ.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru suspendarea actului administrativ în cauză, solicită respingerea acțiunii în suspendare a procesului-verbal de control . nr._/02.12.2013 întocmit de inspectorii de muncă
De altfel, situația de fapt, așa cum a fost constatată de către inspectorii de muncă este următoarea:
În data de 01.12.2013, orele 10,40 a fost efectuat un control cu privire la modul de respectare de către angajatori a prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă la punctul de lucru din Drobeta Turnu Severin, ., organizat de ..
Cu ocazia controlului au fost identificate în activitate mai multe persoane care desfășurau activitate, respectiv: D. E., C. L., Jujea L. F., D. P. D. și Stioiu E.. Aceștia au dat declarații scrise precizând că desfășoară activitate în cadrul magazinului menționat acesta fiind deschis consumatorilor, deși data de 01.12.2013 era zi de sărbătoare legală - „1 Decembrie" potrivit art. 139 alin. l din Codul Muncii.
Având în vedere faptul că la punctul de lucru controlat nu au putut fi verificate toate documentele solicitate angajatorul a fost invitat la data de 01.12.2013 la sediul ITM M. în vederea definitivării actului de control, invitație căreia petenta i-a dat curs întocmindu-se actele de control în prezenta reprezentantei petentei care a semnat și a ștampilat fără obiecțiuni atât procesul verbal de control cât și anexele aferente acestuia, recunoscând astfel exisțenta deficientelor constatate, angajându-se astfel că le va remedia sub sancțiunea legii.
Ca urmare a constatărilor rezultate la controlul efectuat în data de 01.12.2013(zi de sărbătoare legală) inspectorii de muncă au constatat că petenta nu a respectat dispozițiile legale cu privire la acordarea zilelor libere pentru sărbătorile legale, găsind în activitate un număr mare de persoane, angajatorul fiind sancționat în baza art.260 alin. l lit. g din Legea nr.53/2003.
Activitatea desfășurată de către ., respectiv comercializare de produse nealimentare, nu face parte din categoria activităților reglementate de art. 140 din Codul Muncii potrivit căruia" Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie", ori în cazul de față produsele comercializate de către contestatoare nu intra în nici una din categoriile menționate, nefiind de strică necesitate, astfel aplicarea dispozițiilor legale menționate este obligatorie.
Potrivit Legii nr.650/2002 de aprobare a OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor pe piață „ Fiecare comerciant își stabilește orarul de funcționare cu respectarea prevederilor înscrise în legislația muncii" condiția fiind astfel respectarea reglementărilor legale în vigoare, însă analizând activitatea desfășurată se observă că aceasta nu se încadrează în nici una din excepțiile reglementate de lege.
Se remarca faptul că, pe de o parte, textul circumstanțiază obiectul unui astfel de act normativ-în ce privește unitățile de alimentație publică-numai la cele care comercializează produse alimentare de strictă necesitate iar pe de altă parte. O atare hotărâre de guvern este ex lege obligatorie pentru toți angajatorii fie că sunt persoane juridice de drept privat, fie de drept public, fie persoane fizice.
Art. 141 din Codul Muncii vizează acele unități care desfășoară activități în regim de foc continuu. In acest sens, legiuitorul a consacrat excepția asigurându-se că sfera de aplicabilitate să se răsfrângă doar la acele tipuri de unități care datorită specificului activității sau operațiunilor de producție pot să nu întrerupă procesul de muncă, în caz contrar, activitatea acestora ar fi periclitată. Ori în cazul de față nu poate face obiectul excepției amintite având în vedere activitatea desfășurată de contestatoare. Ca atare, derogarea de care contestatoarea se prevalează în considerentele sale nu este incidență în cauză întrucât criteriul privind specificul activității cu care operează legiuitorul trebuie raportat la obiectul de activitate al agentului economic, în cauză comerț cu amănuntul al diferitelor produse nealimentare, ori acest obiect nu se circumscrie acelor activități care să reclame un proces de exploatare permanentă.
Privitor la susținerea contestatoarei că salariații au fost compensați bănește pentru munca depusă în ziua de 15 august nu face ca aceasta să nu fie vinovată de ignorarea dispozițiilor imperative ale Codului Muncii.
În prezenta speță,contestatoarea nefiind nici unitate sanitară, nici de alimentație publică, nici cu foc continuu nu se încadrează în situațiile reglementate de art. 139 și nici de art. 142 din Codul Muncii.
Art .142 din Codul Muncii stabilește modalitatea de compensare a activității desfășurate în zilele de sărbătoare legala pentru categoriile de unității care au această posibilitate și care sunt stabilite la art. 140 și 141 din Codul Muncii, nu pentru orice angajator care hotărăște ca vrea să desfășoare activitate în zilele respective deși legea interzice.
Interpretând legea după contestatoare ar însemna că orice angajator hotărăște cum vrea sau când vrea să desfășoare activitate, dispozițiile legale menționate fiind opționale și nu obligatorii pentru angajatori.
Neacordarea zilelor libere stabilite potrivit art. 139 din Codul Muncii presupune lipsirea salariaților de un drept stabilit de lege. Obținerea acordului salariatului pentru a desfășura activitate într-o zi de sărbătoare legală, deși unitatea nu se încadrează în categoria celor cărora legea le permite acest lucru datorită activității desfășurate, presupune încălcarea dispozițiilor art.38 din Codul Muncii potrivit căruia „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."
Dacă situația de fapt existenta pe teren si consemnata de către inspectorii de munca in actele de control nu ar fi corespuns realității, reprezentantul . ar fi contestat acest aspect in momentul efectuării controlului, refuzând sa semneze actele de control sau semnându-le cu obiecțiuni, însă, știind ca cele constate corespund realității, reprezentantul contestatoarei le-a semnat si stampilat fără nici o obiecțiune.
Așa cum se poate observa contestatoarea nu a putut dovedi existenta unei alte situații faptice, recunoscând cele reținute de către inspectorul de muncă în sarcina sa.
Mai mult decât atât, cererea contestatoarei pentru ca instanța de judecată să se pronunțe și asupra situațiilor din viitor cu privire la desfășurarea activității ale în zilele de sărbătoare legală, în eventualitatea unor alte controale ale inspectorilor ITM este neîntemeiată în condițiile în care nu se cunoaște dacă aceste controale vor avea loc și ce tematică vor urmări, dar nici măsurile care vor fi dispuse cu ocazia acestora.
De altfel, se poate observa că motivarea contestatoarei se rezumă în general la impactul economic pe care susține l-ar avea impunerea unor astfel de măsuri de respectare a dispozițiilor legale pentru apărarea drepturilor salariaților. Susținerile sale nu numai că nu sunt întemeiate dar nu sunt nici reale dacă avem în vedere că în accepțiunea acesteia activitatea nu poate fi întreruptă, ceea ce ar presupune că magazinul ar desfășura activitate 24 de ore din 24 de ore, ceea ce nu este adevărat, activitatea fiind întreruptă pe timpul nopții, și nu numai, dar și în anumite zile de sărbătoare.
Astfel, având în vedere toate aceste aspecte, consideră că inspectorii de muncă au constatat și sancționat în mod corect fapta reprezentând neacordarea zilelor libere în timpul sărbătorilor legale, prin încălcarea dispozițiilor art.139 din Codul muncii.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 alin.2 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă și pe dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâtul a depus la dosar procesul verbal de control nr._/02.12.2013, înștiințare nr.779/01.12.2013, fișă de identificare, notă de relații.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care arată că în ceea ce privește afirmația paratei potrivit căreia « ...consideram ca in cauza nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din Legea 554/2004 cu privire la suspendarea unui act administrativ... », a formulat unele precizări:
1. In conformitate cu prevederile art.1 si art.7 din Legea 554/2004 - Legea contenciosului administrativ procedura de contestare a unui act administrativ demarează cu îndeplinirea unei proceduri prealabile, in fata unei comisii abilitate cu soluționarea sa din cadrul autorității/instituției care a emis actul respectiv (in speța este vorba despre I. T. de Munca M. - instituția emitenta a procesului-verbal de control ., nr._ din data de 02.12.2013.
Mai mult decât atat, art.11 pct.1 lit.a al aceluiași act normativ - Legea 554/2004 prevede in mod expres «Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă".
Plângerea prealabila este definita prin legea 544/2004 la art.2 al. 1, lit.j ca fiind: „cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia".
Pe de alta parte ,se invocă și interpretarea greșita a legii de către parata. Astfel, aceasta afirma „...contestatoarea, deși a formulat plângere prealabila împotriva actului administrativ contestat, se adresează in continuare instanței de judecata pentru suspendarea aceluiași act, dar fără a ține seama de modul in care a fost soluționata plângerea sa". Or, tocmai modul in care a fost soluționata aceasta plângere prealabila formulata de către reclamantă este motivul introducere cererii de chemare in judecata la instanța de contencios administrativ. Pe cale de consecința, plângerea prealabila a fost o etapa sine qua non a procedurii de contestare a procesului verbal de control emis de către ITM M. in instanța de contencios administrativ.
Prin afirmația paratei „...in cauza nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții cerute de art.15 din legea 554/2004 cu privire la suspendarea unui act administrativi...), în sensul ca in ceea ce privește cazul bine justificat, acesta nu este dovedit", se încearcă inducerea in eroare a instanței de judecata. Astfel, susținerea reclamantei potrivit căreia măsura dispusa de către inspectorii de munca prin procesul verbal de control . nr._ din data de 02.12.2013 este legala. Atât prin plângerea prealabila cat si prin cererea de chemare in judecata adresata instanței de contencios administrativ am demonstrat temeinicia susținerilor noastre.
Astfel, se observă faptul ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului contestat, inclusiv cazul bine justificat. Desfășurarea activității procesuale, conform dispozițiilor Codului de Procedura Civila, va depăși cu siguranța termenul stabilit de către autoritatea administrativa pentru aplicarea măsurii -01.12.2014, astfel ca o hotărâre judecătoreasca ulterioara favorabila subscrisei ar rămâne fără obiect. In lipsa suspendării efectelor actului administrativ, reclamanta ar fi nevoita sa întrerupă activitatea in data de 1 decembrie ce ar crea atât un prejudiciu financiar, cat si un prejudiciu moral (prin obținerea ulterioara a unei hotărâri judecătorești care sa-i dea câștig de cauza, dar ulterior datei de 01.12.2014). Nu in ultimul rând, in evaluarea prejudiciului trebuie avuta in vedere structura magazinului - cea 8.000 mp spațiu de vânzare, 170 de angajați, faptul ca se comercializează materiale de construcții, iar luna decembrie este una de vârf. Ori, menținerea in vigoare a actului administrativ ce dispune interdicția desfășurării de activitate poate crea prejudicii materiale ce nu mai pot fi reparate ulterior prin admiterea cererii reclamantei de anulare a actului.
Prin întocmirea acestui proces-verbal de control a fost încălcat dreptul/interesul legitim al subscrisei, (definit prin art.2 al.1, lit. o si p din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ ca fiind: "orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ; posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat") de a-si organiza si desfășura activitatea in conformitate cu prevederile legale a fost încălcat.
Acesta a fost temeiul care a stat la baza solicitărilor subscrisei de reexaminare si de revocare a masurilor dispuse prin Anexa 1 la Procesul-verbal de control nr._ din data de 02.12.2013 privind respectarea prevederilor art. 139, alin.2 din Legea 53/2003 - in sensul ca in zilele legale de sărbătoare nu se lucrează si să se constate ca drepturile angajaților nu au fost lezate in niciun fel, iar angajatorul a desfășurat activitate cu respectarea normelor legale in materie.
In data de 01.12.2013, orele 10:40 in urma unui control tematic efectuat de către ITM M. - vizând modul de respectare de către angajatori a prevederilor legale in domeniul relațiilor de munca - la punctul de lucru al subscrisei din loc. Drobeta Turnu Severin, a fost întocmit procesul-verbal de control ., nr._, in urma căruia reclamanta a fost sancționată in baza art.260 alin 1, lit. g Legea 53/2003 republicata, in ciuda excepțiilor prevăzute in Codul Muncii.
Pârâta concluzionează in mod eronat ca «...reprezentantul contestatoarei a semnat si a stampilat fără nicio obiecțiune. Așa cum se poate observa, contestatoarea nu a putut dovedi existenta unei alte situații faptice, recunoscând cele reținute de către inspectorul de munca in sarcina sa.» Semnarea si stampilarea procesului verbal de către reprezentantul subscrisei nu înseamnă ca acesta a recunoscut existenta deficientelor menționate de către reprezentanții ITM si cu atât mai puțin ca s-a angajat in remedierea acestora (lucru imposibil in condițiile in care fapta descrisa de către parata nu exista in realitate). Semnarea si stampilarea procesului verbal de control înseamnă doar ca reclamanta, prin reprezentantul sau, a luat la cunoștința de existenta documentului întocmit precum si de conținutul acestuia.
Este foarte important de subliniat faptul ca, semnarea unui proces verbal prin care se dispun masuri ori prin care se aplica o sancțiune contravenționala, in special de către un reprezentant fără pregătire juridica, nu înlătura dreptul contravenientului de a-l contesta. Constituția prevede in mod expres faptul ca «accesul la justiție nu poate fi îngrădit», precum si faptul ca «nimeni nu este mai presus de lege». Nu trebuie uitat faptul ca, domeniul contravenționalului este asimilat penalului (conform practicii CEDO, iar actele agentului constatator sunt supuse controlului judiciar al instanțelor judecătorești.
Argumentele întâmpinării formulate de către ITM, demonstrează atitudinea arbitrara si autoritara a instituției, conducând astfel la temeinicia acțiunii inițiate de către subscrisa.
Așa cum a arătat atât prin cererea introductiva, cat si in cuprinsul prezentei, legiuitorul folosește o sintagma de larga interpretare «specificul activității ». Ca atare, autoritatea administrativa emitenta a actului trebuie sa precizeze fără urma de îndoiala care sunt criteriile legale de individualizare a contravenției, precum si cele care impun aplicarea măsurii dispuse. Ori, revenind la asimilarea cu domeniul penal, este arhicunoscut principiul in dunio pro reo - îndoiala profita făptuitorului.
Prin întâmpinarea formulata, rezulta ca autoritatea administrativa emitenta a actului încearcă sa transfere persoanei vătămate obligația de motivare legala, adică exact invers decât prevede legea, unde sarcina probei revine agentului constatator.
In același timp, agentul constatator a ignorat cu buna-știința excepțiile prevăzute de legiuitor in aceasta situație, si anume prevederile art. 140 si art. 141 din Legea 53/2003.
a)Art. 140 statuează: „ Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă
necesitate, a căror aplicare este obligatorie."
b)Art. 141 face următoarele precizări: „Prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de
muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de
producție sau specificului activității".
Doctrina de specialitate detaliază aceste situații de excepție, adică acele stări de fapt unde prevederile art. 139 din Codul Muncii nu se aplica si anume: "Art. 139 (care stabilește zilele de sărbătoare legala) nu se aplica, potrivit art. 141, in locurile de munca in care activitatea nu poate fi oprita datorita specificului ei sau caracterului procesului de producție (in unitățile cu foc continuu). Salariaților la care se refera art. 140 si art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzător in următoarele 30 de zile (art. 142 alin 1 Codul Muncii). Daca din motive justificate nu se acorda zile libere, salariații beneficiază (ca soluție alternativa) de un spor ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate in programul normal de lucru" - I. T. S. - "Tratat teoretic si practic de drept al muncii", ediția a ll-a, revăzuta si adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2012 Astfel, luând in considerare prevederile normativelor in vigoare coroborate cu doctrina, consideram ca sunt aplicabile prevederile art.141 teza finala, fiind îndrituiți sa desfășoare activitate in zilele de sărbătoare legala datorita „specificului activității". Dar, legiuitorul nu a definit sintagma „specificul activității", astfel ca angajatorii, pot stabili in funcție de profilul de activitate, planul de afaceri si termenele de realizare, situațiile in care in zilele declarate libere este nevoie ca angajații sa desfășoare activitate. Astfel, nici Inspecția Muncii, nici I. T. statului nu au prerogative in ceea ce privește interpretarea textelor de lege.
Pentru ca definiția unui termen/sintagme sa fie operaționala si corecta din punct de vedere logic, ea trebuie sa îndeplinească mai multe condiții: a)sa fie caracteristica:b) sa nu fie circulara;c)sa fie clara si precisa;d)sa fie logic afirmativa;e) sa nu conțină contradicții.
Este lesne de observat faptul ca "specificul activității" nu îndeplinește doua dintre condițiile impuse de principiile logice respective nu este caracteristica si nu este clara si precisa Mai mult decât atât, definirea se face prin indicarea genului proxim si a diferenței specifice, in prezenta, diferența specifica (trăsătura caracteristica a noțiunii care o deosebește de celelalte noțiuni cuprinse in genul sau proxim) lipsește in totalitate. Apoi, sintagma utilizata de legiuitor nu respecta nici prevederile art.25 (Determinarea conceptelor și noțiunilor) din Legea Nr.24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora "în cadrul soluțiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite."
Mai mult decât atât, noțiunea de „specificul activității" trebuie corelata cu tipul de activitate, structura magazinelor, numărul acestora, varietatea de produse vândute, notorietatea mărcii, precum si notorietatea faptului ca programul de lucru este unul zilnic. Acest lucru este evidențiat incă o data in doctrina la capitolul „Excepții de la aplicarea art. 139 alin (1) C. muncii si consecințele acestora": „Prevederile respective din Codul Muncii nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi întrerupta datorita caracterului procesului de producție sau specificului activității (art. 141). Prin „caracterul procesului de producție" trebuie avute in vedere unitățile sau locurile de munca cunoscute sub denumirea generica „cu foc continuu", de pilda cele in care se produce energie electrica sau termica, ori activitatea nu poate fi întrerupta. Sintagma „specificul activității" privește o gama larga de unități si locuri de munca si anume cele din transporturi, telecomunicații, domeniul sanitar si de asistenta sociala, al aprovizionării populației cu gaze, energie electrica, alimente, comerțul cu amănuntul si de deservire a populației (magazine, mall-uri, restaurante) etc. - A. Ticlea, T. Ticlea - Revista romana de dreptul muncii, nr. 8/2013, pg.42. In cazul in care un angajator se regăsește . de excepție art.142 al aceluiași act normativ se prevede obligația angajatorului ca tuturor salariaților care din diferite motive lucrează in zilele de sărbătoare legala sa li se asigure o compensare cu timp liber in următoarele 30 de zile calendaristice. In același timp, in cazul in care nu se acorda zile libere, salariații beneficiază pentru munca prestata in zilele de sărbătoare legală de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate peste programul normal de lucru.
Pârâta încearcă in mod vădit sa inducă instanța in eroare Astfel, a tras concluzia eronata ca "magazinul ar trebui sa fie deschis 24 de ore din 24". Interpretarea in acest sens a textului de lege nu are nicio legătura cu logica juridica ci, mai curând, cu sofismul. (SOFISM = S raționament sau silogism corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului, fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor, utilizat adesea pentru a induce in eroare.
In drept și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.1 alin 5, art.21, art.41, art.45, art.52, art.53 din Constituția României; art.1, art.2, art.7, art.11 si art.15-26 din Legea nr.554/2004-a contenciosului administrativ; art.3, art. 139, art. 140; art. 141; art.142, art. 260 din Legea 53/2003; art. 411 alin.1, pct.2 Cod Procedura Civila.
Prin încheierea de ședință din 29.07.2014 a fost respins petitul privind suspendarea executării procesului verbal de control nr._/02.12.2013 .(f. 91-95)
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 01.12.2013 reprezentanții pârâtului I.TM. M. au efectuat un control la reclamanta . Bacău,punct de lucru în mun. Dr. Tr. S., cu privire la modul în care se respectă prevederile legislației în vigoare în domeniul relațiilor de muncă/securității și sănătății în muncă ,obiectul controlului fiind respectarea prevederilor art. 139 din legea nr. 53/2003 .
Astfel cum rezultă din procesul verbal de control nr._/02.12.2013 întocmit de reprezentanții pârâtei, conform declarațiilor scrise date de D. E., C. L.,Jujea L. F. ,D. P. D. ,Stioiu E. care în data de 01.12.2013,orele 10,40, (ziua de 1 Decembrie – ziua națională a României) prestau activitate în punctul de lucru controlat ,angajatorul a încălcat prevederile art. 139 alin. 1,2 din legea nr. 53/2003 ,în sensul că a desfășurat activități economice cu salariații societății în zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează ,respectiv ziua de 1 decembrie –ziua națională a României ,neacordându-le astfel zi liberă salariaților ,fapt ce constituie contravenția prevăzută la art. 260 alin. 1 lit. g din legea nr. 53/2003.
Inspectorii de muncă au dispus ca măsură acordarea de către angajator a unei zile libere salariaților ,conform art. 139 alin. 2 din legea nr. 53/2003 în ziua de 1 Decembrie –ziua națională a României ,zi prevăzută la art. 139 alin. 1 din legea 53/2003 ,ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează ,termenul de realizare stabilit fiind permanent începând cu anul 2014 .(f.12,13)
În baza procesului verbal de control nr._/02.12.2013 întocmit de reprezentanții pârâtei ,pentru reclamanta . Bacău s-a încheiat procesul verbal de constatare și contravențiilor nr._/09.01.2014 prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei ,potrivit art. 139 alin. 1 din legea nr. 53/2003 și sancționată prin art. art. 260 alin. 1 lit. g din același act normativ .
Contestația formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de control nr._/02.12.2013 a fost respinsă ,conform procesului verbal nr. 1/14.01.2014 .(f. 8-10)
Se constată că starea de fapt reținută de agenții constatatori, chestiunea litigioasă fiind de interpretare a prevederilor legale,reclamanta susținând că ,potrivit obiectului de activitate societatea reclamantă se încadrează în excepțiile prevăzute de lege,apreciind că activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului acesteia. .
Instanța retine că ,potrivit art.139 din Legea nr.53/2002 „(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: - 1 și 2 ianuarie; - prima și a doua zi de Paști; - 1 mai; - prima și a doua zi de Rusalii; - Adormirea Maicii Domnului;- 30 noiembrie - Sfântul A. A. cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;- 1 decembrie;- prima și a doua zi de C.; - două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
Conform art. 140 din Legea nr.53/2002,prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie iar ,potrivit art. 141 din același act normativ ,prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.
Legiuitorul a mai prevăzut că salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.(alin. 1) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.” ( alin. 2 art. 142 din legea nr. 53/2002)
Instanța retine că obiectul de activitate al reclamantei este vânzarea cu amănuntul a produselor nealimentare, produse de bricolaj.
În speță,prin probele administrate, nu s-a făcut dovada desfășurării vreunei activități pe producție pentru a incidentă prima teză a textului legal susmenționat, obiectul de activitate al acesteia fiind comerț cu amănuntul a diferitelor produse nealimentare.
De asemenea, nu s-a dovedit nici împrejurarea că specificul activității – comerț cu amănuntul a diferite produse nealimentare, ar reclama o activitate neîntreruptă a reclamantei chiar și în zilele de sărbătoare legală .
Împrejurările că reclamanta ar fi acordat salariaților compensare cu timp liber sau spor la salariul de bază ,respectiv că salariații care au fost găsiți în activitate în ziua de 1 Decembrie și-ar fi dat acordul pentru a lucra în zi de sărbătoare legală ,nu au relevanță juridică atâta vreme cât nu se poate susține că prezenta salariaților în data de 1 decembrie este necesară datorită specificului activității. Este de menționat că reclamanta ,ca și modalitate de desfășurare a activității,își derulează activitatea comercială . clădire distinct ,neavând caracterul unei galerii comerciale, supermarket sau hipermarket.
Astfel fiind ,se consideră că pârâtul a dispus în mod întemeiat ca măsură acordarea de către angajator a unei zile libere salariaților ,conform art. 139 alin. 2 din legea nr. 53/2003 în ziua de 1 Decembrie –ziua națională a României ,zi prevăzută la art. 139 alin. 1 din legea 53/2003 ,ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează, cu termenul de realizare permanent începând cu anul 2014 ,organul de control reținând o stare de fapt corectă,motiv pentru care cererea de chemare în judecată este neîntemeiată cu consecința respingerii acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul ., cu sediul social în mun. Bacău, ..8, județul Bacău în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă M., cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, str. ..3, județul M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2014 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.L.B./ Tehnored L.M.
Ex. 4/ 02.12.2014
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 433/2014.... → |
|---|
