Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1704/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1704/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 8844/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentință Nr. 1704/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier D. V.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant H. I. și pe pârât M.-A. -DGRFP C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) ANULARE DECIZIE 835/01.08.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 30.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, ce face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a se pronunța, instanța a amâna pronunțarea în cauză.
INSTANȚA
Prin cererea adresată la data de 09.09.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ reclamantul H. I. în contradictoriu cu pârâta M.-A. -DGRFP C. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 835/01.08.20i 3 emisă de MPF - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. prin care s-a dispus eliberarea mea din funcția publică de consilier superior, cl I.gr 5, clasa de salarizare 59 de la serviciu Inspecție Fiscală, persoane fizice 2- Aparat propriu al DGFP M. la data expirării termenului de preaviz, reintegrarea in funcția deținută anterior cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu toate drepturile de care am fost lipsit, actualizate și indexate,precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin decizia contestată s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de consilier superior, cl I,gr 5. clasa de salarizare 59 de la serviciu Inspecție Fiscală, persoane fizice 2- Aparat propriu al DGFP M. la data expirării termenului de preaviz. Această decizie a fost adoptată avându-se in vedere OUG 74/2013 privind undele măsuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activității A., HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea A., Ordinului 1104/2013 privind aprobarea structurii organizatorice a DGRFP si a structurilor din cadrul acestora, Ordinul 1106/2013 privind aprobarea numărului de posturi pentru fiecare direcție regională, Ordinul 1110/2013 privind aprobarea statului de funcții al DGRFP C. și prevederile art. 97 - 109 din L 188/1999 republicată, cu completările și modificările ulterioare.
A considerat decizia netemeinică și nelegală întrucât este dată cu încălcarea legii.
Potrivit dispozițiilor L 188/1999 republicată cu completările și modificările ulterioare coroborat cu art. 76 din Codul muncii, decizia trebuie sa cuprindă motivele care determină eliberarea din funcție, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități și lista tuturor posturilor vacante.
A precizat că decizia contestată, nu conține celelalte elemente obligatorii potrivit legii.
Având în vedere că în cuprinsul deciziei sunt enumerate o hotărâre de guvern, o ordonanță de urgență și trei ordine al președintelui A., acestea nu sunt de natura sa acopere cerințele legii, cu atât mai mult cu cat ordinele președintelui A. nici nu au fost publicate în monitorul oficial sau comunicate angajaților.
De asemenea, în cuprinsul decizie nu au fost menționate nici criteriile de stabilire a ordinii de priorității avute in vedere la selectarea personalului care urmează a fi eliberat din funcție.
Nici in ceea ce privește comunicare lista posturilor vacante nu a fost respectată cerința întrucât nu au fost comunicate aceste locuri vacante, dovada in acest sens fiind chiar decizia care arată că in termen de 7 zile se va pune la dispoziție lista posturilor vacante dar nu prin comunicare angajatului ci prin publicarea pe site-ul A. și al M., prin afișare la avizierul DGRFP C. și al sediul administrațiilor județene.
De asemenea, a considerat că măsura luată este nelegală și pentru faptul că organul emitent nu a avut avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici pentru a proceda la emiterea deciziei.
Prevederile OUG 74/2013 și ale HG 520-2013 reglementează înființarea Direcțiilor Generale ale Regionale ale Finanțelor Publice ( in continuare DGRFP), prin transformarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului în care va fi stabilit sediul Direcției Regionale, precum și prin fuziune, prin absorbție a celorlalte direcții generale județene din aria sa de competență.
Din punct de vedere juridic:
- transformarea înseamnă continuarea existenței persoanei juridice inițiale sub o altă titulatură.
- fuziunea prin absorbție înseamnă încetarea existenței persoanei juridice inițiale (persoana absorbită) și integrarea acesteia în structura nou formată (persoana absorbantă) iar drepturile și obligațiile persoanei absorbite sunt preluate de drept de persoana absorbantă.
Având in vedere faptul că prin reorganizarea A. numărul total de posturi nu se diminuează, deci nu suntem in prezenta unei reduceri de personal (față de numărul de posturi anterior de 28.904 a fost operată reducerea posturilor vacante conform OUG 77/2013 ajungându-se la un număr total de 26.890, iar in prezent prin reorganizarea sunt un număr de 27.100 de posturi) corect și legal ar fi trebuit parcurse următoarele etape:
- operarea transformării/fuziunii prin absorbție și preluarea drepturilor și obligațiilor de către A. și nou createle structuri subordonate. Acesta presupunea ca toate organigramele cu funcțiile /posturile existente în vechile structuri să fie integrate in noile structuri ;
- adoptarea noilor organigrame pentru A., după reorganizare, cele 8 direcții regionale. Direcția Generală Antifraudă precum și adoptarea noilor structuri ;
- evaluarea personalului existent în funcție de noile organigrame și state de funcții, prin stabilirea atribuțiilor individuale, și după caz:
a) - numirea in funcțiile vacante a funcționarilor publici care Îndeplineau criteriile menționate la an 100 alin 1 din L 188/1999 republicată . completată și modificată;
b) - in cazul în care sunt mai mulți funcționari publici care îndeplinesc criteriile menționate la art 100 alin 1 din L 188/1999 republicată, completată și modificată. A. trebuia să organizeze examen pentru departajarea acestora;
c) - funcționarii care nu împlineau criteriile prevăzute de art 100 alin 1 din L 188/1999 republicată, completată și modificată, precum și cei care nu au promovat examenul menționat la punctul anterior erau eliberați din funcția publică, cu acordarea unui termen de preaviz și cu posibilitatea de a opta pentru unul din posturile vacante al nivelul A.;
d) - organizarea unui concurs pentru ocuparea posturile vacante. Trebuie precizat faptul că funcționarii publici eliberați din funcția publică au dreptul legal de a opta pentru ocuparea oricărui post vacant corespunzător din cadrul A. - aparat propriu, direcții regionale sau Direcția Generală Antifraudă (in continuare DGA). Nu este de neglijat faptul că pentru DGA nu au fost stabilite organigrama si statele de funcții si pe cale de consecința posturile vacante din cadrul acesteia, deși sunt incluse în numărul total de posturi al A., nu sunt accesibile funcționarilor publici eliberați din funcții.
DGRFP C. nu a organizat examen pentru stabilirea ordinii de eliberare din funcție ci a ales o metodă nereglementată de L 188/1999 republicată . a transferat pe o parte din funcțiile publice vacante din noile structuri organizatorice numai unii funcționari publici din vechile structuri (fără a se aplica vreun criteriu de departajare ) iar altora le-a acordat preaviz fără nicio motivație.
A precizat că decizia de eliberare din funcție este nelegală și netemeinică și pentru faptul că ordinele în baza cărora au fost emise nu sunt publicate in monitorul oficial așa cum dispun prevederile HG 561/2009 privind procedurile la nivelul guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative precum și a altor documente în vederea adoptării/aprobării precum și art. 10 alin 1 din L 24/2000 privind normele de tehnică legislativă .
Ordinele în baza cărora a fost emisă decizia contestată încalcă și dispozițiile Legii 188/1999 republicată, completată și modificată, astfel, reorganizarea A. și implicit a DGRFP a fost făcută fără respectarea prevederilor art. 99 și 100 din L 188/1999 republicată, completată și modificată potrivii cărora eliberarea din funcție se face daca autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public .
Astfel, s-au stabilit state de funcții în baza cărora s-a acordat preavizul, fără a se cunoaște natura (atribuțiile specifice) posturilor din structurile noi.
A arătat că s-au încălcat in mod flagrant dispozițiile art. 100 din L 188/1999 republicată . completată și modificată, vacantând posturi ocupate legal, fără organizarea unui examen conform dispozițiilor alin 3 al aceluiași articol, raportat 1 HG 611/200:3 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
A precizat că trebuiau sa primească decizii de eliberare din funcție numai funcționari publici care în urma examenului nu îndeplineau condițiile de numire raportat la fișele de posturilor respective și că pană la data emiterii deciziei contestate, nu au fost redactate fișele de post aferente noilor structuri .
Art. 117 din L 188/1999 republicată, completată și modificată stipulează că dispozițiile sale se completează cu prevederile legislației muncii . precum ș cu reglementările de drept comun în măsura in care nu contravin legislației specifice funcției publice. Or, legislația specifică funcției publice nu conține nici o dispoziție privind procedura si drepturile funcționarilor afectați de o eliberare din funcție, colectivă.
Potrivit Codului muncii, DGRFP C. avea obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, consultări cu organizațiile sindicale reprezentative, conform art 69 din Codul Muncii.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii 188/1999 (r2) și Codului Muncii
În dovedire a depus în copie următoarele înscrisuri: decizia 835/2013 și cererea de revocare.
Pârâta, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a decizie nr. 835 formulată de reclamant.
În ceea ce privește reorganizarea efectivă a D.G.F.P. M. a învederat instanței că aceasta a fost, în fapt, o unitate teritorială a A.N.A.F., iar prin Regulamentul de Organizare și Funcționare al acestei direcții, aprobat prin OPANAF nr. 3831/2011 se realiza, în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplica politica fiscală a statului .
Conform Standardului 2 - Atribuții, Funcții, Sarcini - pentru realizarea unei structuri organizatorice raționale și eficiente trebuie respectate următoarele criterii: să acopere întreg spectrul de activități, să asigure respectarea unității de conducere la fiecare nivel (12%), să fie flexibilă - flexibilitatea realizându-se fie prin reduceri de posturi în caz de restructurări, fie prin amplificări în cazul dezvoltării activității.
Având în vedere că numărul de salariați din structurile care nu se mai regăsesc în noua structură a A.J.F.P. M. era redus, pentru încadrarea în numărul de 316 de posturi alocat a fost necesară analizarea fiecărui post în funcție de gradul de încărcare cu atribuții și nivelul de realizare nai acestora, de motivele și cauzele pentru care nu sunt realizate obiectivele și indicatorii de performanță asociați obiectivelor.
Luând în considerare noua structura a Administrație Județene a Finanțelor Publice M., în cazul Serviciului Colectare executare Silita Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului Drobeta Turnu Severin, au fost analizat următoarele: nivelul de încărcare cu atribuții al celor trei salariați din aceasta structura, gradul de realizare al atribuțiilor, nivelul de pregătire profesionala al salariaților din aceasta structura in vederea realizării obiectivelor propuse, necesitatea menținerii unui număr mare de salariați, în funcție de gradul de încărcare cu activitate.
În cadrul Activității de Inspecție Fiscala au fost reduse un număr de 20 de posturi, în noua structura de Inspecție Fiscala din 5 Servicii de Inspecție Fiscala Persoane Juridice au rămas 3 iar din doua Servicii Inspecție Fiscala Persoane Fizice a rămas doar unul, Biroul de verificări fiscale transformându-se in compartiment cu 2 salariați.
Având în vedere aceste aspecte, au fost acordate preavize tuturor salariaților din cadrul Activității de Inspecție Fiscala, oferindu-le posibilitatea, conform Legii nr.188/1999, republicată, privind Statutul Funcționarilor Publici să își manifeste opțiunea in vederea ocupării uneia din funcțiile publice vacante, în situația în care îndeplineau condițiile specifice de ocupare a acestor funcții.
Potrivit dispozițiilor art.100 alin.3 din Legea nr. 188/1999, "in situația in care exista mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publica", s-a considerat că toți salariații cu aceleași atribuții și care îndeplinesc condițiile specifice pot ocupa aceste posturi nou create, având posibilitatea să își manifeste opțiunea in vederea ocupării acestora.
A precizat că, în urma acordări preavizului, reclamantul și-a manifestat opțiunea în vederea ocupării uneia din funcțiile publice de execuție vacante din cadrul instituției, a participat la examenul de testare profesională organizat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și a obținut 34 de puncte în condițiile în care numărul minim de puncte necesare promovării era 50.
În ceea ce privește legalitatea actului a cărui anulare se solicită a învederat că actul a fost emis în baza ordinelor emise de președintele A.N.A.F. privind stabilirea numărului de posturi și aprobarea statelor de funcții pentru structurile din cadrul A.N.A.F., ordine ce au fost emise pentru aducerea la îndeplinire a O.U.G. nr. 74/2013, a H.G. nr. 520/201.
Decizia contestată a fost dată cu aplicarea dispozițiilor H.G. nr.520/2013 privind organizarea si funcționarea A. si ale O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Din conținutul notei de fundamentare la O.U.G. nr.74/2013 si la H.G. nr. 520/2013, postate pe site-ul A., a rezultat faptul că promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile si recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum si necesitatea eliminării disfuncționalităților, întăririi aparatului fiscal si utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima si în condiții de eficiență.
A considerat că reclamanta se afla . atunci când califică ordinul președintelui ca fiind act normativ.
A menționat că aceste ordine nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publica, cu aplicabilitate generala, astfel cum prevăd dispozițiile art.3 lit.a din Legea nr.52/2003 privind transparenta decizionala in administrația publica, întrucât ele nu au o aplicabilitate generala si nu se adresează "erga omnes".
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare, „în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Decizia nr.4343/25.10.2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția contencios administrativ și fiscal a statuat că „Ordinul prin care a fost aprobată structura organizatorică centrală și teritorială a unei autorități publice, statele de funcții ale acesteia precum șl regulamentele pentru realizarea testării profesionale a funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul acestei autorități - fiind aplicabil unor situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinat/determinabil de persoane - are caracterul unui act administrativ individual iar nu al unui act administrativ normativ, nefiind prin urmare supus condiției publicării în Monitorul Oficial, prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
A precizat că reclamantul este în eroare când afirmă că toate organigramele cu posturile existente în vechile structuri să fie integrate în noile structuri, întrucât în speța este vorba de îmbunătățirea și reorganizarea A., Legea nr.188/1999 fiind cea care prevede expres și procedura de urmat în cazul reorganizării instituției publice.
Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, conține prevederi clare care trebuie respectate în cazul în care trebuie stabilite funcțiile publice într-o instituție sau autoritate publică, în cazul în care se intenționează transformarea unor posturi contractuale in funcții publice (art 111) sau in cazul in care se reorganizează o autoritate sau instituție publica (art 100).
Rolul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici este de a aplica politicile si strategia Guvernului in domeniul managementului funcției publice si funcționarilor publici, de a crea si coordona aplicarea instrumentelor necesare realizării unui management eficient si performant in cadrul autorităților si instituțiilor publice.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.3 alin.(2) din Legea nr.554/2004 privind Contenciosul administrativ, "Agenția Naționala a Funcționarilor Publici poate ataca in fata instanței de contencios administrativ actele autorităților publice centrale si locale prin care se încalcă legislația privind funcția publică, în condițiile prezentei legi si ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată".
A precizat că procesul de reorganizare nu a fost contestat de către Agenția Naționala a Funcționarilor Publici (deși aceasta autoritate are prerogativă legală de a o face) dar a fost si avizat de către instituție.
A învederat instanței că Administrației Județene a Finanțelor Publice M. i-au fost alocate un număr de 316 posturi.
Conform O.P.A.N.A.F. nr. 2325/2011 de aprobare a structurii organizatorice a D.G.F.P. M., în structura acestei instituții erau prevăzute 423 de posturi, la data începerii reorganizării existând 395 posturi ocupate.
D.G.F.P. D. s-a reorganizat prin transformarea acestei instituții in Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. instituție noua ce are un număr de posturi aprobat.
In ceea ce privește celelalte DGFP-uri (V., O., Gorj, M.) care fac parte din raza de activitate a D.G.R.F.P. C., au fost preluate prin fuziune in limita posturilor disponibile.
Astfel că, în condițiile art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcție se comunica funcționarului în cazul în care instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Prin urmare, având în vedere că numărul de posturi disponibile în cadrul DGRFP C. sunt inferioare numărului de funcționari publici încadrați în cele 6 DGFP-uri, au fost acordate preavize, urmând ca in funcție de opțiunea fiecărui funcționar sa se stabilească daca este necesar organizarea unui examen in conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188-1999.
În aceste condiții, vă rugăm să constatați că motivele învederate de către reclamant în cuprinsul acțiunii cu privire la modalitatea în care trebuia să se realizeze reorganizarea sunt contrare prevederilor Legii nr. 188/1999.
A considerat că sunt încălcate dispozițiile art. 148 alin.1 NCPC referitoare la motivele cererii de acordare a despăgubirilor, reclamantul neînțelegând să motiveze în fapt și în drept acest capăt de cerere.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 32 alin. (1), art. 33, art. 82 alin. (1), art.148, alin.(1) și art.205 - 208 NCPC.
Având în vedere că pârâta a depus întâmpinare, reclamantul a formulat răspuns prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată,respectiv anularea deciziei.
În motivare a arătat că Decizia nr. 835/01.08.2013, emisă de pârâtă, este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea legii, având în vedere că aceasta trebuia să cuprindă motivele care determină eliberarea din funcție, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități și lista tuturor posturilor vacante.
A precizat că Decizia nr. 835/01.08.2013 cuprinde mențiunea unei hotărâri de guvern, o ordonanță de urgență și trei ordine ale președintelui A., care nu sunt de natură să acopere cerințele imperative ale legii, de asemenea, ordinele președintelui A. nu au fost comunicate angajaților, nici nu au fost publicate în Monitorul Oficial, iar comunicarea posturilor vacante nu s-a făcut personal ci prin afișarea pe site-ul A. și al M..
Ordinele în baza cărora a fost emisă decizia încalcă și disp. Legii nr. 188/1999 republicată, reorganizarea A. a fost făcută fără respectarea art. 99 și 100 din legea menționată, întrucât eliberarea din funcție se face dacă autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Cu privire la organizarea examenului de testare profesională a solicit instanței să constate nelegalitatea acestuia, în condițiile în care bibliografia extrem de stufoasă a fost adusă la cunoștința candidaților cu 2 zile înainte de examen, iar comisiile au fost constituite din personalul fostei DGFP M., o parte dintre aceștia fiind candidați și se aflau ca și mine în perioada de preaviz.
Art. 99 alin. 6 prevede că în cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.
Potrivit disp. art. 100 din Legea nr. 188/1999, trebuiau să primească decizii de eliberare din funcție numai funcționarii publici care în urma examenului nu îndeplineau condițiile de numire raportat la fișele de post, respectiv, s-a schimbat structura compartimentului și s-au modificat mai mult de 50% din atribuțiile postului, prevedere legală care nu a fost respectată.
A susținut că odinele menționate în decizia 835 au încălcat prevederile Codului Muncii, astfel, art. 117 din Legea nr. 188/1999 stipulează că dispozițiile sale se completează cu prevederile legislației muncii iar legislația specifică funcției publice nu conține nici o dispoziție privind procedura și drepturile funcționarilor afectați de o eliberare din funcție colectivă, în această situație se face aplicabilitatea prevederilor Codului Muncii referitoare la concedierile colective.
In drept, reclamantul și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe disp. art. 201 Cod Procedură Civilă .
Au fost solicitate de instanță actele avute în vedere la emiterea deciziei contestate, statul de funcții și organigrama serviciului de inspecție fiscală în care era angajat reclamantul ca funcționar public. S-a dispus emiterea unei adrese pentru a se preciza persoanele care se aflau în raporturi de serviciu cu pârâta desfășurând activitate înainte și după reorganizare. Relațiile solicitate au fost înaintate la termenul din 15.01.2014 cu adresa_/08.01.2013 (filele 119 140).
La prezenta cauză s-a dispus și conexarea dosarului_/101/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele :
Prin Decizia nr. 835/01.08.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de consilier superior, cl. I, gr.5, clasa de salarizare 59 de la Serviciul Inspecție Fiscală persoane fizice- Aparat – propriu al DGFP M. la data expirării termenului de preaviz.
De asemenea, potrivit art. 3 din cuprinsul aceleiași decizii s-a precizat că ,, în termen de maxim 7 zile de la data emiterii prezentei decizii, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. îi pune la dispoziție lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare existente la nivelul instituției prin publicarea acesteia pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al Ministerului Finanțelor Publice, afișarea la avizierul agenției, la sediul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și la sediul tuturor administrațiilor județene ale finanțelor publice din cadrul regiunii. În cazul în care lista funcțiilor publice vacante nu poate fi vizualizată în niciuna din formele de publicare menționate, structurile de resurse umane de la nivel central și teritorial au obligația să pună la dispoziție, la solicitarea funcționarului public, informații cu privire la această listă.
Reclamantul putea opta, în condițiile legii, pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție potrivit art. 3 alin 1 din prezenta decizie, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1.”
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din susținerea pârâtei, reiese faptul că reclamantul și-a exercitat numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție potrivit art. 3 alin. 1 din decizie . Astfel, inițial ( la data de 13.08.2013 reclamantul a optat, în termenul indicat, pentru funcția publică de consilier superior în cadrul Serviciului Inspecție Fiscală Persoane Fizice, însă ulterior, la data de 19.08.2013 și-a schimbat opțiunea pentru funcția publică de consilier superior în cadrul Compartimentului Verificări Fiscale. Datorită faptului că pentru funcția publică în cauză s-au înregistrat și alte opțiuni, a participat la examenul de testare profesională. Urmare a desfășurării acestuia, reclamantul a obținut un punctaj de 34 puncte, în urma căruia a fost declarat respins, punctajul minim prevăzut de lege pentru a fi declarat admis fiind de 50 de puncte.
Reclamantul nu a înțeles să conteste rezultatele acestui examen de testare profesională.
Reclamantul H. I. nu a participat la concursul în vederea ocupării unui post la Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 1, ci la concursul pentru ocuparea unui post de la C. Verificări Fiscale potrivit opțiunii exprimate în Formularul de înscriere nr. 1004 din data de 19.08.2013.
Instanța reține că măsura eliberării din funcție a reclamantului a fost dispusă în temeiul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Hotărârii Guvernului României nr. 520/2013 privind organizarea și funcționare Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice și a structurilor din cadrul acestora, Ordinul nr. 1106/2013 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind aprobarea numărului de posturi pentru fiecare direcție regională a finanțelor publice, Ordinul nr. 1110/2013 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind aprobarea statului de funcții al Direcției generale regionale a finanțelor publice C..
Susținerea reclamantului privitoare la faptul că reducerea numărului de personal ar fi nelegală, deoarece prin procesul de reorganizare a A., atât OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală cât și HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, s-a avut în vedere fuziunea prin absorbție ceea ce ar însemna preluarea de drept de către persoana absorbantă a tuturor drepturilor și obligațiilor, nefiind vorba astfel de o reducere de personal, nu poate fi reținută în condițiile în care art. 10 alin. 8 din OUG 74/2013 precizează în mod expres că „personalul direcțiilor generale ale finanțelor publice care se reorganizează prin fuziune prin absorbție, se preia în cadrul direcțiilor regionale ale finanțelor publice, în limita numărului de posturi aprobat, în condițiile legii”.
D. urmare, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., instituția nou formată conform actelor normative menționate i-au fost aprobate un număr de 2471 posturi conform OPANAF 1106/2006, iar în ceea ce privește Direcția Generală a Finanțelor Publice M. aceasta a fost preluată prin fuziune în limita posturilor disponibile, respectiv 316 posturi față de 423 posturi prevăzute în structura acestei instituții înainte de reorganizare.
Prin urmare, reorganizarea prin reducerea de personal este evidentă și realizată potrivit legii.
De asemenea, reclamantul invocă în susținerea contestației sale prevederile articolului 100 din Legea cu numărul 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, respectiv faptul că aceste prevederi nu au fost respectate de către unitatea publică.
Instanța constată că în baza articolului 100 se dispune reorganizarea când este schimbată denumirea instituției publice, fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice, întrucât această instituție a preluat numai activitatea Autorității Naționale a Vămilor și a Gărzii Financiare, care nu pot modifica cu mai mult de 50% volumul de activitate al administrațiilor județene ale finanțelor publice.
De asemenea, prevederile din actele normative care dispun asupra reorganizării instituțiilor publice - Ordonanța de Urgență cu numărul 74 din 26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și Ordonanța de Guvern cu numărul 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor sunt unele de strictă aplicare și interpretare, reprezentând excepții cu caracter special în ceea ce privește reorganizarea. Avem în vedere faptul că pentru aceste reorganizări au fost emise acte normative cu caracter special, care nu urmează regula generală prevăzută în articolul 100 din Legea cu numărul 188/1999. Așadar, reorganizarea instituției publice pârâte nu ar urma prevederile acestui din urmă text de lege, câtă vreme pentru procedura reorganizării au fost emise prevederi exprese. A interpreta astfel ar însemna să ajungem la concluzia că dacă nu se respectă întocmai prevederile articolului 100 din Legea cu numărul 188/1999 reorganizarea nu poate avea loc, ceea ce presupune ca dispozițiile legale privind reorganizarea să nu se aplice în fapt. Un eventual conflict între dispozițiile celor două ordonanțe de urgență care vizează reorganizarea și ordinea de drept cu caracter constituțional, raportată la statutul funcționarului public, ar putea fi verificat și soluționat numai în cadrul unui „contencios constituțional”, prin sesizarea Curții Constituționale. În fața instanțelor de drept comun, se va face numai aplicarea regulilor de drept, printre care aceea a derogării de la regulă prin excepție, așa cum este și în cazul de față.
După cum s-a arătat mai sus, chiar în situația în care conflictul de mai sus nu s-ar putea soluționa în favoarea excepției de la regulă, chiar prin aplicarea regulii – articolul 100 din Legea cu numărul 188/1999, ne aflăm în prezența unei reorganizări, deoarece se ajunge la schimbarea denumirii instituției publice, fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice.
În oricare dintre cele două interpretări – reorganizarea ca urmare a aplicării regulii dreptului comun (articolul 100 din Legea cu numărul 188/1999) ori a excepției (Ordonanța de Urgență cu numărul 74 din 26 iunie 2013 și Ordonanța de Guvern cu numărul 77/2013), tuturor funcționarilor publici care au aceleași atribuții, atât din Biroul asistență contribuabili persoane fizice și juridice cât și din Biroul metodologie, li s-a oferit opțiunea ocupării funcțiilor publice vacante în noua structură ca urmare a reorganizării, a fost organizat examen în vederea ocupării postului, iar petentul nu a înțeles să participe la acest examen.
De asemenea, sunt neîntemeiate și susținerile în privința nepublicării unor ordine ale A., deoarece acestea nu prezintă caracter normativ, ele adresându-se unor subiecți de drept determinați, iar nu unora nedeterminați. În plus, destinatarilor acestor ordine le-a fost asigurat dreptul de a lua cunoștință asupra conținutului lor, fiind publicate pe portalul A..
Susținerile în ceea ce privește nerespectarea unei ordini în etapele care ar fi trebuit parcurse nu sunt unele întemeiate, deoarece reorganizarea a avut loc prin reducerea numărului de posturi, iar nu prin efectul articolului 100 din Legea cu numărul 188/1999 care instituie procedura reorganizării de drept comun.
Necesitatea reorganizării unei instituții este un aspect ce ține de oportunitatea și nu de legalitatea emiterii unui act administrativ, or, în contextul prezentei cauze, aspectele ce țin de oportunitatea emiterii actului administrativ nu sunt de natură să antreneze anularea actului.
De asemenea, consultând site-ul A. indicat în decizia nr.835, aceasta și-a îndeplinit obligația de punere la dispoziție a funcțiilor publice vacante.
Pârâta a acordat în etapa inițială preavize pentru funcționarii publici supuși dispozițiilor legale de reorganizare, a luat act de opțiunea acestora pentru ocuparea unui alt post vacant din structura organizatorică a pârâtei, a dispus reîncadrarea în noile posturi unde a optat o singură persoană, iar acolo unde mai mulți funcționari au efectuat opțiuni pentru același post a fost organizat examen. Ca atare, nu se poate reține nici o culpă sau aspect de nelegalitate al pârâtei în efectuarea procedurii reorganizării.
Ca atare, față de cele mai sus învederate, instanța urmează a respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamant H. I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la sediul Tribunalului M. .
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
C. T.
Grefier,
D. V.
Red. C.T. Tehno. D.V
4ex/01.07.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2924/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 223/2014.... → |
|---|
