Pretentii. Sentința nr. 1684/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1684/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 6277/101/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentință Nr. 1684/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier D. D. V.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul Ș. C. F., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat I. POMPILUI C. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. P. C. pentru reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Apărătorul reclamantului depune la dosar relațiile solicitate prin încheierea de la termenul anterior.
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri de formulat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra cauzei.
Apărătorul reclamantei având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtelor la restituirea taxei pentru emisii poluante în cuantum de 5121 lei și a dobânzii aferente acestei sume de la data plății efective a taxei pentru emisii poluante. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul M. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, la data de 22.05.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul Ș. C. F. a chemat în judecată pârâții Administrația Financiară Drobeta Turnu Severin și Administrația F. Pentru Mediu, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 5212,00 lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante achitată la achiziționarea autoturismului marca BMW și la plata dobânzii legale aferente de la data efectuării plății efective a taxei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul marca BMW tip 320D, pentru a cărui înmatriculare a fost obligat să plătească taxa pentru emisii poluante în sumă de 5212,00 lei, achitată cu chitanța . nr._/21.01.2013, întrucât fără plata acestor taxe funcționarii din cadrul Serviciului de Înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
A susținut, în esență, că plata acestei taxe contravine Tratatului CE care în art. 90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
A precizat că art. 90 alin 1 din Tratatul CE reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent, scopul acestuia fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.117, lin.1 lit.d c.pr.fiscală, Legea nr.554/2004, art.90 din Tratatul CE, art.148 alin.2 și 4 din Constituția României și jurisprudența Curții Europene.
În dovedirea cererii de chemare în judecată reclamantul a anexat, în copie certificată pentru conformitate, următoarele înscrisuri: chitanța . nr._/21.01.2013, cartea de identitate a vehiculului, certificat ca urmare a cererii nr.2541 din 21.01.2013, decizie privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, referat privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, actele de proveniență în limba italiană, contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la 21.01.2013, certificat de autenticitate încheiat la 17.01.2013, cartea de identitate a reclamantului, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39,00 lei și timbrul judiciar de 0,30 lei.
Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în numele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin a depus la data de 19.06.2013 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece pentru conformare cu recomandările forurilor comunitar europene, legislația internă a fost modificată succesiv, în scopul evitării încălcării principiilor de drept european. Cu privire la solicitarea reclamantului privind acordarea dobânzii legale, de la data încasării taxei este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât potrivit legii dobânda se datorează de la data întârzierii plății, întârzierii în remiterea datoriei, în concluzie de la data solicitării, debitorul fiind pus, astfel, în întârziere. Potrivit art.124 c.pr.fiscală, acordarea dobânzii se face la cerere, iar reclamantul nu probează cererea expresă, adresată organului fiscal, pentru plata dobânzii, conform dispozițiilor legale.
Prin sentința nr. 4740/2013 instanța a admis acțiunea formulată de reclamant Ș. C. F. și a obligat pârâtele la restituirea taxei pentru emisii poluante.
Împotriva sentinței 4740/2013, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat recurs.
Curtea de apel C. prin decizia nr. 713/2013 a admis recursul declarat de pârâtă și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
A reținut faptul că potrivit art. 205 C. proc. fisc. este îndreptățit la contestație atât cel care se consideră vătămat printr-un act administrativ fiscal, cât și prin lipsa acestuia. Coroborând această dispoziție legală cu dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d C.proc.fiscală, în care este prevăzută posibilitatea restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cum aplicarea taxei se apreciază că ar reprezenta o aplicare eronată a prevederilor legale comunitare, art. 110 Tratat CE, și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar, ar rezulta că refuzul restituirii taxei, asimilată lipsei actului administrativ fiscal, poate fi atacat în baza art. 205 alin. 2 C. proc. fiscală ultima ipoteză, în atare situație fiind admisibilă acțiunea formulată la instanță după refuzul restituirii taxei.
Curtea a constatat că la dosarul cauzei nu se regăsește cererea de restituire a taxei de poluare adresată de reclamant organului fiscal și nici răspunsul organului fiscal la cererea formulată de către reclamant, înscrisuri pe care instanța nu le-a solicitat reclamantului să le depună la dosar.
Numai pornind de la aceste dovezi instanța putea să intre în cercetarea fondului, ori procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, dar și a dispozițiilor legale care impun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În rejudecare, instanța de fond va analiza cererea formulată de reclamant, cu luarea în considerare și a apărărilor formulate în fața instanței de recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Cauza a fost înregistrată la data de 26.02.2014 pe rolul Tribunalul M. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 5212 lei cu titlu de taxă de emisii poluante la data de 21.01.2013 (fila 6 dosar fond), înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul s-a adresat instanței solicitând restituirea sumei de 5212 lei achitată cu titlu de taxă de emisii poluante la data de 21.01.2013, considerând că plata acestei taxe contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Anterior sesizării instanței, cu cererea înregistrată sub nr._/14.03.2014 a solicitat organului fiscal restituirea acestei sume, solicitare ce i-a fost respinsă conform adresei depusă la dosarul cauzei.
În speță, instanța reține că,la data de 13 01.2012 a fost adoptată Legea nr. 9/2012 – act normativ care a care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare. Potrivit art. 110 TFUE „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă. Art. 110 TFUE, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare – indiferent cât de ridicat ar fi și fără a exista posibilitatea ca persoana interesată să se prevaleze de faptul că într-un alt stat membru al Uniunii Europene o taxă similară are un nivel mai scăzut -, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispozițiile art. 110 din TFUE suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent - conținute în art. 28 și 30 din Tratat - caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. 4 din Legea 9/2012 și, în consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, s-a realizat o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii - între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Așadar, acțiunile având ca obiect înmatriculare autoturism proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante erau admisibile în ipoteza în care partea interesată a formulat o astfel de cerere către pârâtă până în data de 31.12.2012 inclusiv – dat fiind că, aspectele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene (în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE), își păstrau valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012 (forma în vigoare a acestui act normativ până la momentul 31.12.2012) - însă nu mai pot fi primite în cazul în care respectiva cerere a fost formulată după data de 01.01.2013 întrucât, la acest moment, O.U.G. nr. 1/2012 a încetat să mai producă efecte .
Taxa pentru emisii poluante reglementată ar fi contrară reglementărilor comunitare doar în măsura în care ar fi destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE - favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România - influențând astfel alegerea cumpărătorilor însă, după data reintrării în vigoare a art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 – 01.01.2013 - nu mai suntem într-o astfel de ipoteză.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român –indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român – instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
În consecință, având în vedere argumentele mai sus expuse instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamant Ș. C. F., CNP_, domiciliat în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat I. P. C., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, Piața R. N., nr.1, județul M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. | ||
Grefier, D. D. V. |
Red. C.T. Tehno. D.V
5ex/ 05.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 10/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2128/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
