Pretentii. Sentința nr. 1868/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1868/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 1116/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1868/2014
Ședința publică de la 26 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta S.C. C. SRL și pe pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Administrația F. Pentru Mediu, având ca obiect
pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av B. A. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța, din oficiu, văzând dispozițiile art. 131 Noul Cod de procedură civilă, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, verificând competența generală, materială și teritorială a Tribunalului M., constată si stabilește că Tribunalul M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ si Fiscal este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta pricină, în raport de disp. 95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004, litigiul fiind de competența instanțelor judecătorești române, a cărui soluționare în primă instanță revine tribunalului administrativ-fiscal de la domiciliul reclamantului, potrivit alegerii de competență făcută conform art. 10 alin.3 din Legea nr. 554/200, domiciliu ce se află în municipiul Drobeta Turnu Severin, localitate aflată în circumscripția Tribunalului M..
Având în vedere că nu este necesară administrarea altui probatoriu în cauză, instanța apreciază că nu se mai impune estimarea duratei necesare cercetării procesului în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod procedură civilă.
Față de probele solicitate de părți, apreciind ca fiind legale (nu sunt oprite de legea materiala sau procesuala), verosimile (nu contravin legilor naturii, nu tind la dovedirea unor fapte imposibile),pertinente (au legătura cu obiectul procesului), utile (folosesc soluționării cauzei) și concludente (poartă asupra unor împrejurări care sunt de natură să duca la soluționarea cauzei), în temeiul disp. art. 255 coroborat cu disp. art. 258 NCPC, va încuviința pentru reclamant, proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul parților.
Avocat B. A., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Având în vedere disp. art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 14.02.2014, ., a chemat în judecată pârâtele Direcția Generala Regionala A Finanțelor Publice C., Administrația Județeană A Finanțelor Publice M. și Administrația F. Pentru Mediu pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratelor la plata sumei de 1 008, reprezentând taxa de poluare achitată cu chitanța . Nr._/22.12.2010 emisă de Agenția Naționala de Administrație Fiscala - DGFP M., precum și la plata cheltuielilor de judecata . In motivarea cererii arată că, a achiziționat autoturismul marca OPEL CORSA, achitând pentru acesta taxa de poluare de 1 008, potrivit chitanței . Nr._/22.12.2010, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii. Prin adresa_/10.01.2014 a solicitat DGFP M. restituirea sumei de 1 008 lei reprezentând taxa de poluare, aceasta respingându-i solicitarea . Arată că această taxă este discriminatorie si ilegala raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare"" coroborat cu prevederile Legii nr. 157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție. In drept își întemeiază contestația pe dispozițiile: Legii nr 554/2004, OUG 50/2008 cu modificările si completările ulterioare, Constituției României si Tratatului Comunității Europene. În dovedirea cererii a depus la dosar înscrisuri și dovada achitării taxei de timbru. Pârâtele deși legal citate nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare. Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată următoarele: Cu privire la calitatea procesuala a Direcției regionale C., această urmează a fi admisă și a se respinge acțiunea față de aceasta. Pentru a putea sta în judecată, o entitate juridică nu trebuie să aibă neapărat personalitate juridică ci este suficient ca acestea să aibă organe proprii de conducere sau să fie constituite conform legii. Verificând actele normative amintite, vom observa că, într-adevăr, potrivit art. 13 din HG nr.520/2013, numai Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. are personalitate juridică. Însă, coborând cu lectura, observăm că potrivit alin. (9), (11) și (12) ale aceluiași articol, toate organele fiscale teritoriale care sunt subordonate Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice au conducere proprii. Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din OUG nr.74/2013 deoarece acolo sunt reglementate cazuri speciale, doar când reprezintă structura ierarhic superioară. Prin urmare, în oricare dintre cazuri, apreciem că trebuie respectate normele Codului de Procedură Civilă aplicabil din punct de vedere temporal litigiului. Capacitatea de folosință a organelor fiscale care nu au personalitate juridică este una specială, judiciară: ambele norme procedurale, atât cea veche cât și cea nouă, fac vorbire despre capacitatea de folosință necesară pentru a sta în proces iar în al doilea alineat creează excepția de la regulă, conferind practic o capacitate specială de folosință, una judiciară. Reclamantul a cumpărat un autoturism, dintr-o țară membră a Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat taxa specială în sumă de 1008 lei la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., taxă ce a fost calculată prin decizia de calcul a taxei de poluare, în temeiul OUG nr.50/2008. A solicitat restituirea acesteia, formulând cerere la Administrația Județeană a Finanțelor Publice, însă i s-a comunicat că modalitatea de instituire a taxe pe poluare respectă principiile de drept comunitar. Instanța constată astfel că reclamantul a îndeplinit procedura prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ solicitând restituirea taxei prin cererea înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. .
Prin acțiunea formulată, reclamantul solicită restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare motivat de faptul că nu este conformă cu art.90 din TCE. Se reține astfel că în speță se pune problema aplicării și interpretării taxei pe poluare din perspectiva compatibilității acesteia cu normele de drept comunitar, respectiv art.90 din TCE. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat (actual art.110) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab initio,, trebuie însa enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente și compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar. La data de 22.12.2010, reclamantul a achitat cu chitanța . Nr._ lei suma de 1008 lei reprezentând taxa pe poluare pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, autoturism care anterior fusese înmatriculat în respectiva țară. Urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instanța constată faptul că taxa pe poluare a fost achitată de către reclamant în perioada în care erau în vigoare dispozițiile OUG nr.50/2008 . În consecință, compatibilitatea O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței. Astfel, potrivit art.1 alin. 1 din OUG nr.50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Conform art.4 din același act normativ, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9. Modalitatea de calcul al taxei pe poluare pentru un anumit vehicul este indicată la art.6 din OUG nr.50/2008. Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene. Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C 426/07). În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art.110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński). Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, instanța constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe taxa pe poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în alt stat membru al Uniunii Europene dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare are ca efect favorizarea vânzării vehiculelor puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie și descurajarea importului de vehicule de ocazie similare. Se creează astfel o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.110 fiind aplicabil, iar norma fiscală națională contrară trebuie înlăturată de la aplicare. Cum taxa pe poluare a fost încasată în baza unei legislații contrară normelor comunitare, se apreciază că reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare încasată. Se reține că procedura prealabilă a fost îndeplinită de reclamant anterior sesizării instanței. Pentru aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată motiv pentru care o va admite și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamant a sumei de 1 008 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . Nr._/22.12.2010. Pârâtele cazând în pretenții urmează ca în baza art. 451 c.p.civ, să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 601 lei, reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . cu sediul în Drobeta Turnu Severin, cl Tg Jiului, nr. 102, județul M. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6. Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtei DGRFP C., cu sediul în C., .. 2, județul D.. Obligă pârâtele să dispună restituirea către reclamantă a sumei de 2.671 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._/2010 În baza disp. art. 451 c.p.civ, obligă pârâtele la plata sumei de 601 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru. Cu recurs. Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2014, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored.M.T.
Ex.6
Cod operator 2626
10.06.2014
| ← Aplicare sancţiune pentru neexecutare hotărâre... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 202/2014.... → |
|---|
