Pretentii. Sentința nr. 1877/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1877/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 1378/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1877/2014
Ședința publică de la 26 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant D. D. și pe pârâtele Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C., Administrația Județeană A Finanțelor Publice M., Administrația F. Pentru Mediu București, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av V. R. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța, din oficiu, văzând dispozițiile art. 131 Noul Cod de procedură civilă, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, verificând competența generală, materială și teritorială a Tribunalului M., constată si stabilește că Tribunalul M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ si Fiscal este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta pricină, în raport de disp. 95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004, litigiul fiind de competența instanțelor judecătorești române, a cărui soluționare în primă instanță revine tribunalului administrativ-fiscal de la domiciliul reclamantului, potrivit alegerii de competență făcută conform art. 10 alin.3 din Legea nr. 554/200, domiciliu ce se află în municipiul Drobeta Turnu Severin, localitate aflată în circumscripția Tribunalului M..
Având în vedere că nu este necesară administrarea altui probatoriu în cauză, instanța apreciază că nu se mai impune estimarea duratei necesare cercetării procesului în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod procedură civilă.
Față de probele solicitate de părți, apreciind ca fiind legale (nu sunt oprite de legea materiala sau procesuala), verosimile (nu contravin legilor naturii, nu tind la dovedirea unor fapte imposibile),pertinente (au legătura cu obiectul procesului), utile (folosesc soluționării cauzei) și concludente (poartă asupra unor împrejurări care sunt de natură să duca la soluționarea cauzei), în temeiul disp. art. 255 coroborat cu disp. art. 258 NCPC, va încuviința pentru reclamant, proba cu înscrisuri.
Instanța din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Apărătorul reclamantului având cuvântul lasă la aprecierea instanței soluționarea excep0ției. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul parților.
Avocat V. R., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Având în vedere disp. art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 25.02.2014, D. D. a chemat în judecată pârâtele Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C. ,Administraț1a Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația "F. Pentru Mediu, pentru ca prin hotărârea pe care se va pronunța să se dispună obligarea pâraielor la plata sumei de 223,00 lei reprezentând dobânda aferentă sumei de 1.429,00 iei, sumă achitată la Trezoreria Dr. Tr. S., prin chitanța nr._/21.11.2012, dobândă calculată de la data plății (21.11.2012) și până la data la care i s-a restituit debitul principal nedatorat conform sentinței nr. 1158/06.02.2013 pronunțată de Tribunalul M. rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr._/07.11.2013 pronunțată de Curții de apel C. în dosarul nr._/101/2012;precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii arată că, în anul 2012 a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.429,00 lei reprezentând taxă de poluare și a dobânzii aferente, iar prin sentința nr. 1158/06.02.2013 pronunțata de Tribunalul M. cât și prin decizia nr._/07.11.2013 pronunțată de Curtea de Apei C., i s-a restituit taxa auto în cuantum de 1.429,00 lei, iar în privința dobânzii aferentă acestei sume instanța a considerat cererea ca fiind prematur formulata. Având în vedere acest aspect, la data de 19.12.2013 s-a adresat AJFP M., solicitând plata dobânzii aferenta sumei de 1.429,00 lei, calculată de la data plății taxei de poluare si pana la data la care i-au restituit debitul nedatorat conform hotărârii mai sus menționate,însă prin adresa nr. MH21256/07.01.2014 i s-a comunicat că nu a anexat cererii titlul executoriu, motiv pentru care, în opinia pârâtei cererea ar fi neîntemeiată. Își întemeiază cererea pe dispozițiile hotărârii Curții Europene de Justiție din 18.04.2013, dată în cauza C-565/11, hotărâre care arată că dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Astfel, se încalcă principiul efectivității întrucât persoana care a plătit o taxă contrară dreptului Uniunii este privată de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită, prin plata nedatorată a taxei. CJUE a constatat că, acordându-se dobânda doar începând cu ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei se încalcă principiul efectivității care impune. într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods). Astfel, un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu. în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia. Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate (Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T.I 0, Edition de l"Université de Bruxelles, p.26s.). în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta. în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar. Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă. O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" ("dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept au mai exact că îi oferă o nouă formulare (R.Kovar, "Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag. 3). Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțaă de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale (CJCE, 11 iunie 1987. Pretore di Salo, R..p.2S4S naționale). Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale. Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are "autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție (C.J.C.E., 24 juin 1969. Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di SaH), C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară. În dovedirea cererii a depus la dosar înscrisuri și dovada achitării taxei de timbru. Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele: Cu privire la calitatea procesuala a Direcției regionale C., această urmează a fi admisă și a se respinge acțiunea față de aceasta. Pentru a putea sta în judecată, o entitate juridică nu trebuie să aibă neapărat personalitate juridică ci este suficient ca acestea să aibă organe proprii de conducere sau să fie constituite conform legii. Verificând actele normative amintite, vom observa că, într-adevăr, potrivit art. 13 din HG nr.520/2013, numai Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. are personalitate juridică. Însă, coborând cu lectura, observăm că potrivit alin. (9), (11) și (12) ale aceluiași articol, toate organele fiscale teritoriale care sunt subordonate Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice au conducere proprii. Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din OUG nr.74/2013 deoarece acolo sunt reglementate cazuri speciale, doar când reprezintă structura ierarhic superioară. Prin urmare, în oricare dintre cazuri, apreciem că trebuie respectate normele Codului de Procedură Civilă aplicabil din punct de vedere temporal litigiului. Capacitatea de folosință a organelor fiscale care nu au personalitate juridică este una specială, judiciară: ambele norme procedurale, atât cea veche cât și cea nouă, fac vorbire despre capacitatea de folosință necesară pentru a sta în proces iar în al doilea alineat creează excepția de la regulă, conferind practic o capacitate specială de folosință, una judiciară.
Reclamantul prin cererea înregistrată sub nr._/101/2012, a solicitat restituirea taxei de poluare în sumă de 429,00 lei achitată cu chitanța nr._/21.11.2012, pentru autoturismul second – hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentinței nr. 1158/06.02.2013, fiind obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de .429,00 iei, reprezentând taxă pe poluare, precum fără a se solicita și dobânda legală prevăzuta de art. 124 c.p.fiscală, astfel că a formulat cerere în acest sens, cerere ce formează obiectul cererii de față.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală începând cu data plății 21.11.2012 și până la data restituirii taxei de poluare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală începând cu data plății 21.11.2012 și până la data restituirii taxei de poluare.
Potrivit art.453 c.p.civ, urmează ca pârâtele să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP C.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta D. A.., domiciliat in Drobeta - T. S., ., ., ., având CNP_, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în București,Spl. Independenței, nr. 294, corp A, sector 6..
Respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei DGFP C.
Obligă pârâtele să-i achite reclamantei dobânda legală fiscală aferentă sumei de 429 lei, calculată de la data plății 21.11.2012 și până la data restituirii taxei de poluare.
.În baza art.453 c.p.civ, obligă pârâtele la plata sumei de 283 lei cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat. Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2014, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored.M.T.
Ex.6
Cod operator 2626
10.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 508/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2970/2014.... → |
|---|
