Pretentii. Sentința nr. 2316/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2316/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 2835/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 2316/2014
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier R. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul Ș. M. și pe pârâtele S. F. ORĂȘENESC VÎNJU-M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții plata sumei de 3690 lei reprezentând taxa de poluare și plata dobânzii fiscale aferente sumei de 3690 lei, in cuantum de 1840,572 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, conform dispozițiilor art. 131 N. C. pr. civ., procedează la verificarea competenței și constatând că este competentă material, teritorial și general potrivit art. 95 pct. 4 N. C. pr. civ., art. 10 alin. 1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, după care consideră suficiente probele administrate în cauză și că nu se mai impune estimarea duratei procesului, constată terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ reclamantul Ș. M., în contradictoriu cu pârâtele S. F. ORĂȘENESC VÎNJU M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 3690 lei reprezentând taxa de poluare achitată conform chitanței . nr._ din 11.11.2010, precum și la plata dobânzii fiscale aferente începând cu data de 11.11.2010 reprezentând data plăți taxei și până la data restituirii efective a acesteia.
De asemenea a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii a arătat că a achiziționat autoturismul marca PEUGEOT, achitând taxa de poluare în suma de 3690 lei potrivit talonului pentru încasarea de impozite si taxe . nr._ din 11.11.2010, întrucât fără această taxă funcționarii S. de Înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
Prin adresa nr.MH_/12.11.2013 a solicitat Serviciului F. Orășenesc Vînju M. restituirea sumei de 3690 lei reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda fiscală aferentă începând cu data plății și până la data restituirii efective a acesteia, aceasta respingându-i solicitarea.
A arătat că ca aceasta taxa este discriminatorie si ilegala raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare" coroborat cu prevederile Legii nr. 157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea a mai arătat că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE. trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare și a unei practici judecătorești constante, autoritățile române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită inițial prin codul fiscal - art.214 (1-3), au abrogat respectivele articole prin OUG nr 50/2008, însă această taxă rămâne în fapt aceeași, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
OUG nr. 50/21.04.2008 ,cu modificările si completările ulterioare stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Este însă nefondată opinia potrivit căreia taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului
Potrivit normelor comunitare:
- art. 25 CE. „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal".
- art. 28 CE. „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Practic, prin instituirea taxei de poluare ,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin. 1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea . modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
De asemenea prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Afirmația autorităților cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată, deoarece Comisia Europeană (CE) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efect protecționist asupra industriei auto naționale. Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul CE.
In concluzie, taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă „echivalent" taxelor vamale Ia import, astfel fiind discriminatorie si ilegala.
În ceea ce privește dobânda fiscală legală a arătat că prin adresa nr. MH_/12.11.2013 a solicitat Serviciului F. Orășenesc Vînju M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingându-i solicitarea.
Principiul efectivității impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de Ia data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Salô, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp.art.194 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală
La dosar a depus în copie: acte de proveniență a autoturismului, cartea de identitate a autoturismului, actul de identitate, certificatul de înmatriculare al autoturismului, referat și decizie de calcul al taxei pe poluare,chitanța de plată a taxei, cererea de restituire a taxei și plată a dobânzii adresată organului fiscal, adresa nr. MH_/14.11.2013 emisă de S. F. Orășenesc Vînju M..
Pârâta S. F. Orășenesc Vânju M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii .
A motivat că în conformitate prevederile art. 8, alin. 1 și art. 11 din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, modificată prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, taxa pe poluare se restituie în următoarele cazuri: art. 8, alin.1 „ atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, art. 11 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de plouare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite și nu trebuie omis de către instanță să aprecieze faptul că instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
A mai arătat că prevederile art. 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule „ în cazul în care taxa de poluare pentru autovehicule achitată de contribuabili începând cu 1 iulie 2008 conform OUG 50/2008, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii 9/2012, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxa plătită.
Consideră că argumentele invocate de reclamant în cuprinsul acțiunii, nu reprezintă motive legale de restituire a taxei pe poluare în cuantum de 4 904 lei, suma ce a fost plătită ca taxă poluare pentru înmatricularea autoturismului achiziționat marca Mercedes Benz.
Conform art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului, iar art. 70 din Codul de procedură fiscală prevede că cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la data înregistrării, considerând că instanța ar trebui să acorde dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală din ziua expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze cauza și nu de la data plății.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar la înmatricularea acestuia în România a achitat taxa pe poluare în temeiul OUG nr.50/2008 și a solicitat restituirea contravalorii taxei de poluare prin cererea înregistrată la organul fiscal, cerere soluționată nefavorabil.
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată solicitând restituirea taxei de poluare pe care o consideră ca fiind contrară art.90 din Tratatul CE.
Deci problema care se pune în cauză este dacă OUG nr.50/2008 potrivit căreia reclamantul datorează taxa de poluare contravine prevederilor art.90 din Tratatul CE ( art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene).
Potrivit dispozițiilor art.110 TFUE al cărui text este identic cu cel al articolului 90 TCE nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Obiectivul acestei reglementări comunitare îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ( cauza Weigel – 2004) .
Rezultă, așadar, că scopul acestei reglementări este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Evaluarea conformității OUG nr.50/2008 trebuie efectuată prin raportare la art.90 din TCE, precum și la jurisprudența CJCE.
Curtea Europeană de Justiție a arătat, în mod constant, că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv( deciziile CJCE în cauzele C-112/84 Humblot c.Directorului serviciilor fiscale și C-132/88 Comisia Comunităților Europene c. Republicii Elene).
Tot Curtea de Justiție a arătat că sunt criterii obiective precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu(deciziile CJCE în cauzele conexate C-290/05 și 333/05 Nadasdi și N.).
S-a statuat că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența CJCE.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar.( decizia CJCE în cauza C-345/93 Nunes Tadeu).
În legătură cu art.90 din Tratat CJCE a concluzionat în cauzele reunite C-290/05 și 333/05 Nadasdi și N. că trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului( tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost înregistrate în statul membru în care sunt importate.
De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art.1 alin.1, OUG nr.50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Obligația de plată a acestei taxe se naște, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 și art.9.
Elementele care stau la baza acesteia( emisiile de noxe și de dioxid de carbon) au caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având în vedere că în calculul cuantumului acesteia importante sunt emisiile de noxe toxice, precum și de dioxid de carbon.
Determinarea taxei de poluare se realizează, conform art.6 din OUG nr.50/2008, pe baza unor criterii obiective ( tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4(cota fixă de reducere prevăzută în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului,de rulajul mediu anual,de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului; cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor ce au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență).
Însă, din prevederile OUG nr.50/2008 rezultă că numai autovehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei pe poluare, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Față de cele prezentate anterior se reține că taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 este contrară art.110 TFUE, deoarece în România nu se percepe taxă pe poluare la reînmatriculare pentru autoturismele second-hand deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele second-hand înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene și reînmatriculate în România.
Prin urmare se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută cu încălcarea acestuia, iar reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamant se reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Art. 70(1) din același act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene ,fiind sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11), prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că reclamantul este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei pe poluare achitată, dreptul la plata acestei dobânzi începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Având în vedere considerentele anterior prezentate, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamant a taxei pe poluare, precum și la plata dobânzii legale în materie fiscală începând cu data plății până la data restituirii efective.
Conform art.453 N.C.pr.civ. pârâtele vor fi obligate la cheltuieli de judecată către reclamant în cuantum de 300 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul Ș. M., CNP_, cu domiciliul în ., județul M., în contradictoriu cu pârâtele S. F. ORĂȘENESC VÎNJU-M., cu sediul în ., Vînju M., județul M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr 294, corp A, sector 6, cod fiscal_.
Obligă pârâtele să dispună restituirea către reclamant a sumei de 3690 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._ din 11.11.2010, precum și să plătească reclamantului dobânda prevăzută de art.124 C.pr.fiscală începând cu data plății până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2014.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, R. S. |
red.A.B./ tehnored.R.S.
11 Iulie 2014
5 ex./7 pag.
cod operator 2626
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2307/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1641/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
