Pretentii. Sentința nr. 2318/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2318/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 1584/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Sentința Nr. 2318/2014
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier O. E. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul N. V. C. și pe pârâții S. F. ORĂȘENESC BAIA DE A., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art. 95 pct.1 Cod procedură civilă rap. la art. 10 alin.1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a reținut cauza pentru deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarea situație de fapt:
Prin cererea adresată acestei instanței la data de 05.03.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul N. V. C. în contradictoriu cu pârâtele S. F. Orășenesc Baia de A., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6215 lei ce reprezintă cuantumul dobânzilor aferente taxei de poluare pentru autovehicule de 7481 lei, dobândă calculată de la data de 14.07.2009 - data plății acestei taxe, până la data de 20.09.2013, dată la care i s-a restituit această sumă în baza Sentinței nr. 2043/2013 pronunțată de către Tribunalul M., definitivă prin respingerea recursului, în dosarul nr._ și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 14.07.2009 a achitat taxa de poluare în sumă de 7481 lei potrivit actului administrativ, talon pentru încasarea de impozite și taxe . nr._/14.07.2009, întrucât funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculare au refuzat înmatricularea mașinii.
A arătat că la data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a publicat Decizia pronunțata in cauza C-565/11 prin care da dreptul celor care au obținut in instanța restituirea taxelor de poluare sa primească si dobânzi aferente sumelor de bani ce trebuie înapoiate de stat, calculate începând de la data plății taxei".
„Instanța de trimitere (Tribunalul Sibiu-n.n.) constata ca latura litigiului care privește cererea de restituire a sumei plătite cu titlu de taxa pe poluare nu ridica probleme majore, ținând seama de Hotărârea Curții din 7 aprilie 2011, T. (C-402-09, Rep., p.1-2711) precum si de jurisprudența ulterioara care confirma aceasta hotărâre"-se arata in Hotărârea CJUE din 18.04.2013. „In ceea ce privește, in schimb, cererea de plata a unor dobânzi aferente cuantumului taxei pe poluare, calculate începând de la data plații acesteia, instanța de trimitere (Tribunalul Sibiu-n.n.) subliniază ca nu o poate admite din cauza dispozițiilor coroborate ale articolelor 70 si 124 din OG nr.92/2003.(...) Instanța de trimitere (Tribunalul Sibiu-n.n.) are însa îndoieli cu privire la conformitatea unei astfel de norme cu dreptul Uniunii, in special cu principiile echivalentei, efectivității si proporționalității, precum și cu dreptul de proprietate, consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 6 TUE". Prin Hotărârea pronunțata, Curtea (Camera a 3-a) a statuat că: „ Dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul că se opune unui regim național, precum cel in discuție in litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
Practic, Decizia CJUE despre care am făcut vorbire mai sus da dreptul unui contribuabil care a plătit o taxa incompatibila cu dreptul Uniunii sa primească înapoi de la stat atât cuantumul taxei cat si dobânzile aferente acestei sume de bani, calculate începând de la data plații taxei de către contribuabil. Deciziile date de CJUE nu sunt punctuale, rezolvând doar cazul in discuție, ci se aplica si spetelor similare de pe întreg teritoriu statelor membre UE-cum e cauza ce face obiectul prezentului dosar-astfel ca soluția pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat-o in cazul I. poate fi folosita ca baza legala si in alte procese care vizează aceeași situație sau una asemănătoare,
A arătat că deciziile Curții de Justiție a UE sunt executorii și general obligatorii pentru toate statele membre și, în cadrul fiecărui stat membru, pentru toate autoritățile acestuia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Cu privire la competenta instanțelor de a evalua conformitatea legislației romane cu dispozițiile din dreptul comunitar, in dispozitivul Hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 9 martie 1978, data in cauza Administrazione delle finanze delIoStato/Simmenthal, nr.C 106/77 s-a statuat ca "judecătorul național însărcinat sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicata orice dispoziție contrara a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislaiiva sau prin orice alt procedeu constitutional".
Dată fiind aceasta opinie explicita a Curții de Justiție a Comunităților Europene-a cărei jurisprudenta este obligatorie pentru instanțele naționale in interpretarea dreptului comunitar, instanțele romane de drept comun sunt competente sa procedeze, in executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constituțional.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României, Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, Hotărârea CJUE din data de 07.07.2011 (cazul N.), Hotărârea CJUE din 07.04.2011 (Cazul T.), Hotărârea CJUE din 18.04.2013 -cazul I.. L.554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: dovada îndeplinirii procedurii prealabile, carte de identitate reclamant, sentința nr. 2043/2013 a Tribunalului M., chitanța . nr._/14.07.2009, dispoziție de plată nr._/14.07.2009 și înștiințare de restituire.
La data de 08.05.2014 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
A invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere că reclamantul a mai solicitat, pe calea acțiunii în justiție, pe lângă restituirea taxei de poluare și dobânda la suma achitată, iar prin sentința nr. 2043/2013, rămasă irevocabilă, Tribunalul M. s-a pronunțat în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Trecând peste excepții, a opinat că suma de referință se calculează și se plătește potrivit normelor prevăzute în art. 124 Cod procedură fiscală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) si (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
În conformitate cu dispozițiile art. 70 Cod procedură fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
A arătat că art. 124 Cod procedură fiscală are două teze: prima se referă la termenul de 45 de zile la expirarea căruia începe să curgă dobânda și a doua teză prevede obligația contribuabilului de a cere restituirea dobânzii la organul fiscal.
A apreciat că CJUE, prin decizia preliminară dată în cauza C-565/11 - M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu - s-a pronunțat numai asupra primei teze a art. 124 și a statuat că revine ordinei juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi.
În drept, pârâta nu și-a întemeiat întâmpinarea.
Pârâtele S. F. Orășenesc Baia de A., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu, deși legal citate, nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei procedurii prealabile și excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța are a verifica îndeplinirea tuturor cerințelor articolului 431 NCPC, respectiv cele ale articolului 1201 cod civil 1864. În analizarea elementelor necesare identificării efectului negativ al autorității de lucru judecat, adică acelui efect care impune ca a doua cerere având o triplă identitate cu prima să nu mai poată fi primită de instanțe, se vor avea în vedere toate izvoarele de drept care pot constitui cauza juridică a acțiunii, inclusiv cele de dată recentă, și ne referim la cauza I. C-565/11 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în data de 18.04.2013.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.), în temeiul art. 267 (ex-art. 234) lit. b) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), are ca atribuție și interpretarea dreptului Uniunii Europene. În scopul evitării apariției în diferite state membre a unor jurisprudențe divergente sau contrare dreptului Uniunii Europene, judecătorul național – indiferent de gradul de jurisdicție – sesizează C.J.U.E. ori de câte ori în soluționarea unui litigiu apare o problemă de interpretare a dreptului Uniunii Europene. Sesizarea C.J.U.E. se face prin intermediul procedurii hotărârii preliminare, care are sensul de acțiune în interpretare. Hotărârea C.J.U.E. este obligatorie pentru instanțe, deci și pentru instanțele române. Jurisprudența C.J.U.E. este izvor de drept. (G. B., C.A. A., C. de drept civil. Partea generală – conform noului Cod civil, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 8).
Pornind de la premisele legale de mai sus – jurisprudența CJUE este izvor de drept, și având în vedere că ulterior pronunțării primei instanțe asupra taxei speciale a fost soluționată cauza I. C-565/11 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în data de 18.04.2013, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, deoarece pentru existența autorității de lucru judecat trebuie îndeplinite cele trei condiții, iar în cazul despre care vorbim nu se îndeplinește condiția de a exista aceeași cauză juridică. În noile cereri de restituire a dobânzii taxelor speciale, cauza juridică este reprezentată de restituirea/dreptul la restituire în condițiile legislației fiscale interpretate prin considerentele cauzei I./jurisprudența dreptului comunitar, pe când în vechile cereri de restituire cauza juridică era reprezentată de restituirea/dreptul la restituire statuate numai de dreptul intern. Faptul că ulterior s-a constatat neconformitatea dreptului intern cu articolul 110 TFUE, așa cum reține cauza I., nu poate rămâne fără consecințe juridice.
Ori consecința juridică imediată este că instanțele nu vor mai aplica dispozițiile dreptului intern, și anume articolul 124 Cod procedură fiscală care nu permitea acordarea dobânzii din data plății, ci izvorul de drept reprezentat de jurisprudența CJUE I., care statuează dreptul la dobânzi încă din ziua achitării creanței fiscale nedatorate, fiind evident faptul că motivele în drept ale celor două cereri sunt diferite, astfel încât în cea de-a doua cerere avem o altă cauză juridică, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele de existență ale excepției autorității de lucru judecat, și aceasta în oricare dintre următoarele împrejurări de fapt:
a). nu a fost solicitată dobânda prin cererea anterioară cauzei I.;
b). a fost solicitată dobânda anterior cauzei I., iar instanțele naționale au respins cererea de restituire deoarece nu fusese formulată și o cerere în fața organului fiscal;
c). a fost solicitată dobânda atât în fața instanțelor cât și în fața organului fiscal, dar instanțele au respins cererea.
Prin urmare, va fi respinsă excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, reclamantul prin cererea înregistrată sub nr._, a solicitat restituirea sumei de 7481 lei achitată cu chitanța . nr._/14.07.2009, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul second – hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentința nr. 2043/2013, fiind obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Baia de A. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului 7481 lei, bani pe care i-a plătit la 14.07.2009 cu titlul de taxă de poluare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice M. - Administrația Finanțelor Publice Baia de A. care a fost respins recursul.
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 6215 lei ce reprezintă dobânda legală aferente sumei de 7481 lei, achitată cu chitanța . nr._/14.07.2009 reprezentând taxă pe poluare.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală începând cu data plății (14.07.2009) și până la data restituirii efective (20.09.2013), cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de către organul fiscal.
De asemenea, în considerentele deciziei CJUE de mai sus se arată că această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia. În acest fel, se menționează că paguba produsă este cuantificată ca fiind aceea echivalentă cu suma ce produce dobândă între data plății nedatorate și data restituirii.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 7481 lei calculată conform Codului de procedură fiscală, achitată cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicule cu chitanța . nr._/14.07.2009, calculată de la data de 14.07.2009 și până la data de 20.09.2013 – data restituirii taxei de poluare.
În baza art.453 alin.1 C.pr.civ. va obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 172 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. V. C., CNP_, cu domiciliul în Baia de A., . 29, scara 1, etaj 1, apartament 7, județul M., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, Piața R. N., nr. 1, județul M., S. fiscal Orășenesc Baia de A., cu sediul în localitatea Baia de A., ., județul M., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sectorul 6.
Obligă pârâții să restituie reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 7481 lei calculată conform Codului de procedură fiscală, achitată cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicule cu chitanța . nr._/14.07.2009, calculată de la data de 14.07.2009 și până la restituirea taxei de poluare – 20.09.2013.
Obligă pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantului suma de 172 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi 30.06.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
D. Z. O. E. C.
Red. D.Z./Tehnored. O.E.C.
7 ex./ 5 pagini
02 Iulie 2014
cod operator 2626
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3197/2014. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
