Pretentii. Sentința nr. 2679/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2679/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 9972/101/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 2679/2014
Ședința publică de la 03 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul V. S. C. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., A. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. A. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat A. A., pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la plata sumei de1287lei reprezentând dobândă legală în materiei fiscală, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și taxa de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanței la data de 21.10.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul V. S. C. a în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1287 lei, reprezentând dobânda fiscală aferentă sumei de 1147 pentru perioada cuprinsă între 28.08.2008, data plății taxei și până la data de 10.07.2013, data restituirii taxei conform sentinței nr. 627/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012.
În motivare acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința nr. 627/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012 prima instanța a admis acțiunea pe care a formulat-o în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin si, in consecința, aceasta a fost obligata sa-i restituie suma de 1147 lei reprezentând taxa de primă matriculare (prin decizia nr._/28.08.2008 i s-a restituit reclamantului suma de 2520 lei din totalul de 3667 lei achitată la data de 16.08.2007).
În motivarea cererii a arătat că în anul 2012 a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtelor la plata sumei de 1147 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare iar prin sentința civilă nr. 627/2013 pronunțată de Tribunalul M. i s-a restituit taxa auto în cuantum de 1147de lei.
De asemenea, a cerut instanței de judecată dobânda aferentă sumei de 1147 lei, calculată de la data achitării taxei (28.08.2008) și până la data de 04.04.2012, dată de la care i s-a restituit dobânda de către AFP T. S., conform art.124 C.pr.fiscală, în baza hotărârilor amintite anterior.
Astfel, își întemeiază solicitarea pe dispozițiile hotărârii Curții de Justiție Europene din 18.04.2013, dată în cauza C-565/11, hotărâre care arată că dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Astfel, se încalcă principiul efectivității întrucât persoana care a plătit o taxă contrară dreptului Uniunii este privată de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită, prin plata nedatorată a taxei.
A depus la dosar: acte autoturism, chitanță nr._/16.08.2007; decizia de restituire nr._/28.08.2008, copia sentinței nr. 672/25.01.2013 a Tribunalului M., adresa nr. 3816/02.10.2013 și taxă judiciară de timbru.
La data de 01.11.2013, pârâta A. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția procedurii prealabile și excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 68 din 17.01.2014 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și admisă în parte acțiunea reclamantului V. S. C. și au fost obligate pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. să plătească dobânda legală aferentă sumei de 1147 lei, dobândă care va fi calculată între 28 august 2008 și 10 iulie 2013.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
Prin sentința nr. 672/25.01.2013 a Tribunalului M. a fost admisă acțiunea și au fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice T. S. să restituie reclamantului 1147 lei, bani pe care i-a plătit la 16.08.2007 cu titlul de taxă de primă matriculare ( prin decizia nr._/28.08.2008 i s-a restituit reclamantului suma de 2520 lei din totalul de 3667 lei achitată la data de 16.08.2007 ).Din considerentele hotărârii se reține că reclamantul, prin cererea înaintată către pârâta Administrația Finanțelor Publice T. S., nu a solicitat și plata dobânzii cuvenite pentru suma achitată cu titlu de taxă pe poluare. În consecință neexistând identitate de obiect între cererile de chemare în judecată nu poate fi vorba despre o autoritate de lucru judecat, astfel încât excepția invocată va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția procedurii prealabile, art. 7 din legea nr. 554/2004 impune obligativitatea parcurgerii unei astfel de etape doar pentru cererile de chemare în judecată ce au ca obiect anularea unui act juridic. D. fiind faptul că reclamantul are o pretenție diferită (plata unei dobânzi pentru sumele de care a fost lipsit o anumită perioadă) excepția invocată va fi respinsă.
După pronunțarea Curții de Justiție Europene în cauza I. C. N. a formulat prezenta cerere de chemare în judecată cerând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să primească 1287 lei, reprezentând dobânda fiscală aferentă sumei de 1147 pentru perioada cuprinsă între 28.08.2008, data plății taxei și până la data de 10.07.2013, data restituirii taxei conform sentinței nr. 627/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012.
Având în vedere jurisprudența Curții de Justiție Europene, astfel cum a fost exprimat în cauza I. urmează ca reclamantul să beneficieze și de dobânda aferentă acestei sume. În ceea ce privește cuantumul, acesta va fi calculat conform legislației civile iar nu conform art. 124 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, drept pentru care acțiunea va fi admisă doar în parte. Aceasta deoarece prejudiciul efectiv pe care l-a încercat reclamantul este reprezentat de dobânda civilă, pentru a se putea vorbi despre dobânda fiscală prevăzută de art. 124 (2) fiind necesară o culpă a autorității fiscale ( aspect care lipsește în cauză). De altfel, prin decizia 889/2010 Curtea Constituțională a statuat că „dobânda fiscală prevăzută de art. 120(7) Cod procedură fiscală reprezintă o măsură de practică fiscală pe care legiuitorul a instituit-o în vederea sancționării atitudinii culpabile pe care contribuabili o au prin neachitarea la termen a obligațiilor de plată”. per a contrario, lipsind culpa autorității dobânda ce i se cuvine reclamantului este aceea civilă, iar nu aceea prevăzută de Codul procedură fiscală.
Fiind în culpă procesuală vor fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 330 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat, potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă ( s-a acordat 200 lei din totalul de 500 lei onorariu avocat, având în vedere complexitatea redusă a cauzei).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul recurent V. S. C. și pârâtele recurente Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., A. M. în numele și Pentru Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice C.., iar prin decizia nr. 3263 din 28.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ a fost admis recursul împotriva sentinței nr. 68 din 17.01].2014, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
Instanța de recurs a reținut că motivul invocat de A. M. referitor la excepția autorității de lucru judecat este nefundat așa cum a fost apreciat și de instanța de fond.
Astfel potrivit art. 431 alin. (1) N.C.p.c.: „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.”
Pentru a opera autoritatea de lucru judecat, așa cum rezultă din dispoziția legală mai sus citată, se cere a exista o triplă identitate de părți, obiect și cauză între litigiul anterior judecat și litigiul în care autoritatea de lucru judecat se invocă.
În speța dedusă judecății nu se poate reține această triplă identitate deoarece în litigiul anterior soluționat prin sentința nr. 672/25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/101/2012, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului nu s-a solicitat iar instanța nu a acordat dobânda ce face obiectul prezentului litigiu.
Este de precizat că obiectul litigiului anterior, așa cum rezultă din sentința depusă la dosarul cauzei l-a constituit restituirea diferenței din taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant și nerestituită până la acea dată.
Prin urmare, obiectul celor două litigii este în mod evident diferit, în aceste condiții neputând opera autoritatea de lucru judecat.
Tot cu referire la obiectul prezentului litigiu se reține prin acțiunea introductivă, ce nu a fost modificată pe parcursul procesului reclamantul a solicitat dobânda fiscală aferentă sumei de 1147 lei nerestituită reclamantului de către organul fiscal și care a făcut obiectul litigiului anterior derulat între aceleași părți, pe perioada 28.08.2008 (data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant) – 10.07.2013 (dată la care reclamantul arată că această sumă i-a fost restituită de către organul fiscal).
În acest cadru procesual prima instanță, deși nu a menționat acest lucru în mod clar prin dispozitivul sentinței recurate în care a folosit sintagma generică „dobândă legală” prin considerentele sentinței a arătat că reclamantului nu i se cuvine dobânda fiscală solicitată prin acțiune ci dobânda civilă.
Pronunțându-se astfel și acordând reclamantului altceva decât acesta a solicitat în mod expres prin acțiunea introductivă prima instanță a încălcat principiul disponibilității, principiu fundamental al procesului civil ce își găsește reglementarea în art. 9 din noul Cod de procedură civilă care la alin. (2) dispune că: „Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.”
În același sens dispozițiile art. 22 alin. (6) N.C.p.c. arată că: „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii” iar art. 397 alin. (1) N.C.pc. precizează că: „Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.”
Pe de altă parte, prima instanță reținând aprioric lipsa cuplei autorității fiscale în nerestituirea sumei reprezentând taxă de primă înmatriculare pe o anumită perioadă de timp și neacordând dobânda fiscală solicitată de reclamant pentru acest considerent și-a întemeiat sentința pronunțată în cauză în realitate pe o excepție de inadmisibilitate, necercetând fondul pretenției deduse judecății de către reclamant.
Referitor la această problemă de drept Curtea reține însă că, în considerarea obligației impuse la nivel constituțional de dispozițiile art. 148, precum și prin art. 1 alin. 4 din Lg. nr. 57/2003, și în raport de considerentele Hotărârii pronunțate de CJUE în cauza C. c. Enel, C-6/64, instanța de judecată trebuie să constate prioritatea legislației comunitare față de dreptul intern, în ceea ce privește existența dreptului la dobândă precum și modalitatea de determinare a cuantumului acesteia.
Astfel, CJUE a apreciat în Hotărârea din 18 aprilie 2013 asupra trimiterii preliminare formulată de Tribunalul Sibiu pronunțată în cauza I. contra AFP Sibiu și AFM București (dosar C-565/11) în primul rând asupra existenței fundamentului dreptului la dobândă, în raport de art. 110 TFUE (art. 90 TCE). Curtea a constatat astfel că principiul răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcările dreptului Uniunii care îi sunt imputabile este inerent sistemului tratatului.
Prin urmare, Curtea a apreciat asupra atitudinii culpabile a statului rezultată din instituirea unei taxe cu nerespectarea dreptului Uniunii, pe această culpă, față de care nu este relevantă existența unei atitudini culpabile sau nu a organului fiscal care, în calitatea sa de reprezentant al statului a perceput taxa instituită cu nerespectarea dreptului Uniunii, întemeindu-se și acțiunea formulată în cauză și în aceste coordonate impunându-se ca acesta să fie analizată.
Constatând astfel că prima instanță nu a analizat fondul cauzei deduse judecății și în aplicarea art. 496 alin. 2 și art. 498 alin. 2 N.C.p.c. va admite recursurile formulate în cauză și va casa sentința recurată trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare prima instanță va avea în vedere dezlegările problemelor de drept date prin prezenta decizie potrivit art. 501 alin. 1 N.C.p.c.
De asemenea va avea în vedere tot în acest coordonate și faptul că, deși art. 451 alin. (2) N.C.pc. permite acesteia, chiar și din oficiu, să reducă partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei această reducere nu poate fi arbitrară, un bun criteriu pentru aprecierea sa, în cazul în care se reține că este necesară, fiind art. 2 pct. 3 din Protocolul încheiat între UNBR și Ministerul Justiției prin care în materia contenciosului administrativ se stabilește un onorariu în cuantum de 300 lei pentru asistența judiciară, ce se impune a fi apreciat ca onorariu minimal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul prin cererea înregistrată sub nr._, a solicitat restituirea dobânzii fiscale pentru suma de 1147 lei, ce reprezintă taxă de poluare achitată cu chitanța nr. TS3A nr._/16.08.2007, pentru autoturismul second – hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentința nr. 672/25.01.2013, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._ lei, fiind obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 1147lei, reprezentând taxă pe poluare, precum fără a se solicita și dobânda legală prevăzuta de art. 124 c.p.fiscală, astfel că a formulat cerere în acest sens, cerere ce formează obiectul cererii de față.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală începând cu data plății 28.08.2008 și până la data de 10.07.2013.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală începând cu data de 28.08.2008 și până la data de 10.07.2013 .
Potrivit art.453 c.p.civ, urmează ca pârâtele să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru 130 fond și 100 recurs precum și onorariu de avocat fond de 500 lei. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul V. S. C., cu domiciliu procesual ales la Cabinet Avocat A. A. I. cu sediul în domiciliu Drobeta Turnu Severin, .. 136, ., . în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, Piața R. N., nr.1, județul M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în municipiul C., ..2, județul D..
Obligă pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. să plătească reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei de 1147 lei, dobândă ce va fi calculată între 28 august 2008 și 10 iulie 2013.
Obligă pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. să plătească suma de 730 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, A. C. N. |
Red. Jud. N.S.D.
Tehnored. A.C.N.
4ex/……/……..
Cod operare date 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2959/2014. Tribunalul... → |
|---|
