Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 282/181/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 89
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 FEBRUARIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta – petentă S.C. M. F. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 317/23 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Baia de A., în dosar nr._, intimat fiind G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. I. N., pentru apelanta – petentă și consilier juridic B. N., pentru intimat, care depune la dosar împuternicire de reprezentare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La interpelarea instanței, reprezentanții părților, au arătat că nu au excepții de ridicat, cereri de formulat, ori probe de administrat.
Instanța, având în vedere susținerile părților, apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părților asupra apelului formulat.
Apărătorul apelantei – petente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea petentei de plata amenzii. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea Avertisment, pentru motivele invocate în cererea de apel, pe care le susține și oral. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier judiciar pentru intimat, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, prima instanță făcând o corectă apreciere a probelor administrate în cauză. A susținut oral motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, instanța constată următoarele:
Judecătoria Baia de A., prin sentința civilă nr. 317/23 septembrie 2014, a respins plângerea formulată de petenta S.C. M. F. S.R.L., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 01.04.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 96 alin. 1, lit. a din OUG nr. 195/2005.
În fapt, cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al S.C. M. F. S.R.L., s-a constatat că societatea nu deține autorizație de mediu pentru desfășurarea activității de exploatare forestieră pe raza județului M., faptă ce contravine prevederilor art. 94 alin. l lit. a din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare, pentru care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 30.000 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 96 alin. 2, pct. l din O.U.G. nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, a reținut următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 01.04.2014 încheiat de către reprezentanții intimatei, instanța a verificat dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001,
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că cele consemnate în procesul verbal contestat corespund realității, petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție.
Privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentei, instanța a reținut că potrivit art. 12, alin. l din O.U.G. nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare: "Desfășurarea activităților existente precum si începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației integrate de mediu", iar potrivit art. 14, alin. 2 din același act normativ: "Funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului" iar potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare: "în sensul prezentei ordonanțe de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificație:... 9.autorizație de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile si/sau parametrii de funcționare al unei activități existente sau al unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune "
De asemenea, conform disp. art. 5 alin. l din Procedura de emitere a autorizației de mediu aprobată prin Ordinul nr. 1798/2007, cu modificările și completările ulterioare: "Solicitarea și obținerea autorizației de mediu sunt obligatorii atât pentru desfășurarea activităților existente, cât și pentru începerea activităților noi".
Din probele administrate, respectiv actele aflate la dosarul cauzei, rezultă în mod indubitabil că petenta desfășura activitate pentru care era necesară autorizație de mediu, și la data încheierii procesului verbal de contravenție petenta nu deținea autorizație de mediu, astfel că în mod corect organul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a amenzii cu avertisment, instanța a reținut că legiuitorul a prevăzut o amenda intre 30.000 lei si 60.000 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 96 alin. 2 pct. l din O.U.G. nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere gradul de pericol social al faptei si atingerea adusă de aceasta normelor si principiilor de protecție a mediului, petentei fiindu-i aplicat minimul amenzii stabilit de legiuitor pentru contravenția prevăzută de art. 96 alin. 2 pct. l din O.U.G. nr. 195/2005, se apreciază că, organul constatator a procedat în acord cu dispozițiile art. 21 al.3 din OG nr. 2/2001, la o corectă individualizare a sancțiunii.
Față de considerentele expuse mai sus și având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001, instanța a respins plângerea formulată de petentă, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta S.C. M. F. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice solicitând admiterea apelului ca fiind temeinic și legal; desființarea sentinței civile atacate, urmând ca in baza actelor si lucrărilor dosarului să se constate temeinicia si legalitatea plângerii contravenționale și, pe cale de consecința, să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr. _, exonerarea petentei de plata amenzii instituita prin procesul verbal de contravenție atacat iar in subsidiar, având în vedere dispozițiile art. 21 alin 3 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment.
În motivare a arătat că, a formulat plângere contravenționala împotriva procesului verbal de contravenție . nr_ încheiat la data de 01.04.2014 la sediul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean M. nemulțumiți fiind de constatările inspectorilor de mediu inserate in cuprinsul procesului verbal de contravenție . nr_/01.04.2014 si pe cale de consecința nemulțumiți fiind de sancțiunea contravenționala aplicata, arătând, fără putință de tăgada că din ansamblul probator rezulta că, starea de fapt reținuta de către agenții constatatori nu corespunde realității .
Astfel, în mod eronat, în procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.04.2014 s-a consemnat faptul ca, petenta „S.C. M. F. S.R.L.” nu deține autorizație de mediu pentru desfășurarea activității pe raza județului M. (partida 18, UP II B., u.a. 16A), drept pentru care, in temeiul dispozițiilor art. 96 alin. 2 pct. 1 din OUG nr 195/2005 cu modificările si complet ulterioare aplica sancțiunea amenzii in cuantum de 30.000 lei, deoarece, prin probele administrate în fata primei instanțe, a demonstrat faptul ca, societatea deține autorizație de mediu si își desfășoară activitate in condiții de legalitate.
Astfel, petenta, la data de 30.10.2013, a depus on-line cererea pentru emiterea autorizației de mediu, cerere înregistrata sub nr 283 .
Petenta, având perfectat Contractul de vânzare cumpărare masa lemnoasa pe picior nr. 24 din 10.12.2013 cu Direcția S. M., la dala de 11.01.2014, sub nr. 2/_ i-a fost emisa de către OS Tainița, Autorizația de exploatare in baza căreia, S.C. M. F. S.R.L. este autorizata sa exploateze masa lemnoasa din partida_ proprietatea OS UP II - Baia de A., ua 16A
De asemenea, petenta a făcut dovada depunerii la Agenția pentru Proiecția Mediului M. a documentației pe suport de hârtie, documentație ce includea si anunțul pentru solicitarea autorizației de mediu in conformitate cu dispozițiile art. 8 alin 1 lit. c) din Ordinul nr 1798 din 19.10.2007 privind procedura de emitere a autorizației de mediu, cu modificările si completările ulterioare
La data de 16.04.2014 prin adresa nr. 3827, i-a fost înaintata Autorizația de mediu nr 33 din 16.04.2014 pentru desfășurarea activității " Exploatare forestiera " - cod CAEN 0220, punct de lucru in județul M., document existent Ia dosarul cauzei .
Fără a tine cont de cele învederate prin plângerea contravenționala formulata, fără a avea în vedere starea de fapt ce corespunde realității, stare de fapt ce rezulta din materialul probator, instanța de fond, Judecătoria Baia de A., fără o analiza atenta, respinge plângerea contravenționala, reținând lapidar, fără o motivație întemeiata, care sa rezulte din analiza dosarului: " (...) indubitabil ca petenta desfășura activitate pentru care era necesara autorizație de mediu, si Ia data "încheierii procesului verbal de contravenție petenta nu deținea autorizație de mediu (...) ".
A mai arătat că, temeiul de drept, in baza căruia, organul constatator aplica sancțiunea contravenționala in cuantum de 30.000 lei este reprezentat de dispozițiile art. 96 alin 2 pct. l din OUG nr. 195/2005 cu modificările si completările ulterioare și sub imperiul acestor dispoziții de constată că: " Constituie contravenție si se sancționează cu amenda (...) de la 30.000 lei (ron) la 60.000 lei (ron) pentru persoane juridice, inculcarea următoarelor prevederi legale: pct. 1. obligația persoanelor fizice si juridice de solicitare (atenție: obligația de solicitare) si obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale (...) ".
., se întreabă, în virtutea principiului fundamental al procesului civil care este rolul judecătorului în aflarea adevărului si eficienta dispozițiilor art. 22 Cod procedura civila conform cărora:
A. 2 " Judecătorul are îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale . In acest scop, cu privire la situația de fapt si motivarea in drept pe care părțile le invoca, judecătorul este in drept sa le ceara sa prezinte explicații, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar daca nu suni menționate in cerere sau in întâmpinare, sa dispună administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevăzute de lege, chiar daca părțile se împotrivesc ";
A. 7 " Ori de cate ori legea ii rezerva judecătorului puterea de apreciere sau ii cerere sa tina scama dc toate circumstanțele cauzei, judecătorul va tine seama, intre altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității si de buna - credința ",
In condițiile in care, constată că, sentința criticata reprezintă rezultatul neaprecierii probelor de către instanța de fond, Judecătoria Baia de A., deși, din probatoriul administrat, rezulta fără tăgada de putința ca, apelanta – petenta S.C. M. F. S.R.L., a solicitat actele de reglementare conform prevederilor legale, a întreprins demersurile necesare si a si obținut autorizația de mediu, cum poate fi reținuta culpa acesteia !!!!!
Faptul că, autoritatea competenta nu a emis si eliberat actul de reglementare - autorizația de mediu, in termenul stabilit de legiuitor - maximum 90 de zile lucrătoare de la data depunerii documentației (potrivit disp. art. 10 din Ordinul nr. 1798/19.10.2007 cu modificările și completările ulterioare) – în speța de fața, data depunerii documentației fiind data de 30.10.2013 – apreciază ca, nu se poate retine culpa si/sau reaua – credința a petentei in neîndeplinirea si/sau nerespectarea obligațiilor prevăzute de lege .
Este de reținut de asemenea, faptul ca, de la data de 30.10.2013, data la care petenta a depus cererea si documentația pentru obținerea autorizației de mediu, pana la data de 25.03.2014 când, prin adresa evidențiata sub nr. 2934, Agenția Naționala pentru Protecția Mediului M. a solicitat petentei completări la documentație, organele competente cu emiterea si eliberarea actelor de reglementare au rămas in pasivitate .
De asemenea, fără o analiza atenta a actelor si lucrărilor dosarului, instanța de fond trece peste faptul că, la data de 01.04.2014, data controlului, activitatea de exploatare masa lemnoasa era întreruptă încă din data de 16.03.2014, dovada in acest sens fiind adresa nr._/31.03.2014 emisa de Direcția S. M. la solicitarea intimatei GNM - Comisariatul General – Serviciul Comisariatului Județean M. .
Având in vedere prevederile art. 34 din OG nr 2/2001, ce constituie dreptul comun in materie contravenționala si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin 3 din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, solicită a se constate că, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția apelantei – petente asupra obligațiilor ce decurg din respectarea reglementarilor OUG nr 195/2005 cu modificările si completările ulterioare .
De asemenea, având in vedere dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 ce permit aplicarea sancțiunii "avertisment"" chiar si in cazul in care actul normativ sancționator nu prevede ca sancțiune alternativa aceasta sancțiune, raportat la starea de fapt ce rezulta din întreg materialul probator, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de scopul urmărit (aducerea la îndeplinire a obligațiilor contractuale ce rezulta din contractul nr. 155/11.09.2013), de urmarea produsa - si solicită a se avea in vedere ca, apelantei-petente, la data de 16.04.2014 i-a fost înaintata autorizația de mediu, avându-se in vedere pericolul social minim al faptei, atingerea valorilor sociale ocrotite de OUG 195/2005 fiind minima in împrejurarea in care apelanta – petenta a sistat desfășurarea activității, iar, ulterior, i s-a eliberat si autorizația de mediu, dând dovada de buna credința si buna conduita, apreciază că sancțiunea "avertisment" este mai potrivita realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite si de a-l determina sa adopte pe viitor un comportament adecvat.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si urm. Cod procedura civila.
In dovedirea susținerilor sale a înțeles să se folosească de probele administrate in primul ciclu procesual in fata instanței de fond .
A anexat de copia sentinței civile nr. 317/2014.
Intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței.
În motivare a arătat că, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a cadrului legal, iar apelul formulat de apelantă este neîntemeiat și nu există motive de anulare sau schimbare a sentinței apelate.
A mai susținut că, instanța de fond a verificat cu temeinicie plângerea contravențională atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, analizând probele administrate, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Din punct de vedere al legalității procesului verbal de contravenție, acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și cuprinde toate elementele de fond și formă a căror eventuală lipsă ar conduce la nulitatea acestuia, prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. r.2"2001.
De altfel și instanța de fond, a reținut în mod just că procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal, acesta este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit de autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său nană la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actulreflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Din moment ce procesul verbal se bucură de aceste prezumții, rezultă că până la dovada contrară consemnările ce le conține corespund realității, fiind susținute de raportul de inspecție încheiat de comisarii din cadrul G.N.M.-C.J. M. si însușit de reprezentantul contravenientei prin semnătură.
În jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dispozițiile art. 34 din O.G nr. 2/2001 nu sunt de natură să încalce dreptul la un proces echitabil dacă „...reclamantul și avocatul său au fost prezenți Ia termenele fixate de mantele sesizate, că au fost audiați, că au putut solicita audierea martorilor acuzării în wezența judecătorilor care trebuia să ia, în ultimă instanță, o decizie în privința mizei"(cauza N. c. României, paragraful 37), cu alte cuvinte se respectă dreptul petentului la un proces echitabil dacă acestuia i s-a oferit posibilitatea ca prin administrarea probelor pe care le propune să dovedească situația contrară celei reținute în momentul nocmirii procesului verbal.
Jurisprudența CEDO din cauzele A. c. România și N. c. România este confirmată și de cauza Saidi împotriva Franței(par.43) unde s-a statuat că este necesar ca administrarea probelor să se facă în prezența contestatorului într-o procedură contradictorie și publică. Prezumția de nevinovăție nu este o prezumție absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operate prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării (cauza Salabiaku împotriva Franței, par. 28). Prezumția relativă de veridicitate și autenticitate a procesului verbal de contravenție este prin ea însăși contrară art. 6 par. 8 din Convenție.
In mod corect a reținut instanța de fond, cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
După cum a reținut și instanța de fond privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea să facă dovada contrarie constatărilor din procesul verbal în fața instanței.
In speță, instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura societății petente dreptul la un proces echitabil, cu respectarea garanțiilor procedurale prevăzute art. 6 CEDO.
De asemenea, instanța de fond a reținut justificat, în ceea ce privește temeinicia procesului verbal, că cele consemnate în procesul verbal contestat corespund realității iar petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție.
Menționează că, la controlul din data de 01.04.2014, efectuat de către comisari din cadrul Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean M., ca urmare a adresei acesteia nr. l734/GM/06.03.2014, s-a procedat la verificarea activității de exploatare forestieră desfășurată de către S.C. M. F. S.C.L., pe raza județului M., fiind încheiat Raportul de Inspecție nr. 79/01.04.2014, prin care s-au constatat următoarele: "...Activitatea principala a S.C. M. F. S.R.L. este "Tăierea si rindeluirea lemnului " – cod CAEN 1610 (Certificat de înregistrare ., Nr._); S.C. M. F. S.R.L. deține Certificatul de atestare/reatestare . Nr._/25.10.2012, care atesta capacitatea de exploatare anuala a unui volum de_ mc de lemn pe picior.
Cu privire la existenta actelor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului: Întrucât activitatea de exploatare forestiera (cod CAEN 0220-Rev.2) face obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului, S.C. M. F. S.R.L., prin adresa înregistrata la APM M. cu nr._/31.10.2013, a solicitat emiterea Autorizației de mediu pentru desfășurarea activității pe raza județului M.; pana la data prezentei verificări autorizația nu a fost emisa. Pentru anul de producție 2014, S.C. M. F. S.R.L., a încheiat cu Direcția S. M. Contractul de vânzare – cumpărare a masei lemnoase pe picior Nr. 24/10.12.2013, pentru exploatare masa lemnoasa pe raza Ocolului Silvic Tarnita. Ocolul Silvic Tarnita a emis Autorizația de exploatare nr. 2/_ din 11.01.2014 pentru exploatarea unui volum brut de 2250 mc masa lemnoasa din partida_, UP II – B., u.a. 16A.
G.N.M. – C.J. M. a efectuat verificări cu privire la desfășurarea activității de exploatare forestiera in condițiile nedeținerii autorizației de mediu. După emiterea autorizației de exploatare de către O.S. Tarnita, S.C. M. F. S.R.L. a exploatat in partida nr.18, UP II – B., u.a. 16A, un volum de 798 mc masa lemnoasa pe picior (conform adresei nr._/31.03.2014, transmisa de Direcția S. M.).
Prin desfășurarea activității de exploatare forestiera fără a deține Autorizația de mediu, S.C. M. F. S.R.L. a încălcat prevederile OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările si completările ulterioare, potrivit căreia:
• desfășurarea activităților existente precum si începerea activităților noi cu posibil impact asupra mediului se realizează numai in baza autorizației/autorizației integrate de mediu(Art.l2 alin.(l));
• funcționarea fără autorizație de mediu, este interzisa pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului (Art. l4 alin.(2));...
Cu privire la respectarea prevederilor OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate
- Întrucât UP II – B., u.a. 16A, se afla in perimetrul unei arii protejate, respectiv pe raza Geoparcului Platoul M., s-a solicitat prin adresa S.C. M. F. S.R.L. nr. 5/19.02.2014, înregistrata la Direcția Administrarea Geoparcului Platoul M. cu nr. 131/20.02.2014, eliberarea avizului Direcției Administrației Geoparcului Platoul M. pentru desfășurarea activității de exploatare forestiera; pana la data prezentei verificări nu a fost eliberat avizul.
Prin adresa D.A.G.P.MH nr. 365/27.03.2014 s-a motivat neavizarea prin nerespectarea prevederilor OUG 57/2007 si anume ca orice activitate care se desfășoară pe raza ariei protejate a Geoparcului Platoul M. trebuie avizata de D.A.G.P.MH, înainte de începerea lucrărilor.
Raportul de inspecție nr. 79/01.04.2014, înregistrat în R.U.C. cu nr. 4/01.04.2014, (în care au fost consemnate aspectele menționate anterior, la Secțiunea D: Sumarul constatărilor inspecției), a fost semnat, ștampilat și însușit fără obiecțiuni de către reprezentantul societății care a participat la control.
În Raportul de Inspecție nr. 79/01.04.2014 s-a menționat la Secțiunea F: sancțiuni (principale/complementare) în timpul inspecției: „Se va aplica sancțiune in conformitate cu prevederile OUG 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările si Mpmplefarile ulterioare, in termen legal. "
De asemenea, prin Raportul de Inspecție nr. 79/01.04.2014 a fost stabilită măsura nr. l, consemnată la Secțiunea G: Măsuri stabilite, din raport, și anume: ,, 1.Activitatea de exploatare forestiera se va desfășura numai în condițiile deținerii autorizației de mediu si cu respectarea prevederilor acesteia. Responsabil: administrator societate. Termen de realizare: permanent. "
De asemenea, în Raportul de Inspecție nr. 79/01.04.2014 s-a consemnat că: "Față de cele constatate, titularul activității declară: nu sunt obiecțiuni. "
Agentul constatator procedând la descrierea faptei a menționat, în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.04.2014, că: „La controlul din data de 01.04.2014, efectuat ca urmare a adresei G.N.M. – C.G. nr. 1734/GM/06.03.2014, s-a procedat la verificarea existenței actelor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului pentru activitatea de exploatare forestieră (cod CAEN 0220-Rev.2). S-a constatat că S.C. M. FORESTS.R.L, nu deține autorizație de mediu pentru desfășurarea activității pe raza județului M. (partida 18, UPII – B., u.a. 16A). Au fost încălcate prevederile OUG 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului. Cele de mai sus au fost consemnate în Raportul de Inspecție nr. 79/01.04.2014, însușit prin semnătură, fără obiecțiuni, de către contravenient".
Fapta descrisă mai sus contravine prevederilor art. 94 alin. l lit. a din O.U.G. nr. l95/2005 privind protecția mediului cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „(l)Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: a) solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a. legislației subsecvente".
Față de cele constatate, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.04.2014, în sarcina societății apelante a fost reținută săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 96 alin. 2 pct. l din O.U.G. nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare, care dispune: ,,(2) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1.obligația persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate", pentru care societatea a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 30.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare: "In sensul prezentei ordonanțe de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificație:...2. acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizație de mediu, autorizație integrata de mediu, autorizație privind emisiile de gaze cu efect de sera, autorizație privind activități cu organisme modificate genetic. "...9. autorizație de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile si/sau parametrii de funcționare al unei activități existente sau al unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune "
In conformitate cu prevederile art.12, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare: "Desfășurarea activităților existente precum si începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației/autorizației integrate de mediu", iar potrivit art. 14, alin. 2 din același act normativ: "Funcționarea fără autorizație de mediu este interzisa pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului".
Conform prevederilor art. 3 alin. l din Procedura de emitere a autorizației de mediu aprobată prin Ordinul nr. 1798/2007, modificată și completată prin Ordinul nr. 1298/2011 și Ordinul nr. 3839/2012: "Prevederile prezentei proceduri se aplica pentru reglementarea din punctul de vedere al protecției mediului a activităților prevăzute în anexa nr. 1."
Ori, printre activitățile supuse procedurii de emitere a autorizației de mediu prevăzute în Anexa nr. l la Procedura de emitere a autorizației de mediu aprobată prin Ordinul nr. l798/2007, cu modificările și completările ulterioare, se numără la poz. nr. 9 și activitatea de exploatare forestieră, cod CAEN 0220-Rev.2 (fost cod CAEN 0201- Rev.l).
Prin Ordinul nr. 337 din 20 aprilie 2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională – CAEN, intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2008, vechiul cod CAEN (Rev.l)-0201 s-a transformat în noul cod CAEN (Rev.2) 0220-„exploatarea forestieră ".
Potrivit art. 5 alin. l din Procedura de emitere a autorizației de mediu aprobată prin Ordinul nr. l798/2007, cu modificările și completările ulterioare: "Solicitarea și obținerea autorizației de mediu sunt obligatorii atât pentru desfășurarea activităților existente, cât și pentru începerea activităților noi".
De asemenea, la art. 19 alin. l, alin. 2 și alin. 3 din Procedura de emitere a autorizației de mediu aprobată prin Ordinul nr. l798/2007, modificată și completată prin Ordinul nr. 1298/2011 și Ordinul nr. 3839/2012, se prevede că: "(l)Prin excepție de la prevederile art. 3 alin. (3), titularii activităților de exploatare forestieră au obligația de a solicita și a obține autorizația de mediu.
2) Depunerea solicitării pentru emiterea și obținerea autorizației de mediu pentru activitatea de exploatare forestieră se realizează la autoritatea competentă pentru protecția mediului.
3)Autorizația de mediu se emite pentru o perioadă de 10 ani și stabilește condițiile de desfășurare a activității de exploatare forestieră și obligațiile privind protecția mediului. "
Prin urmare, pentru desfășurarea legală, din punct de vedere al protecției mediului, a activității de exploatare forestieră, era necesară solicitarea și obținerea actului de reglementare, respectiv a autorizației de mediu (așa cum prevăd dispozițiile O.U.G. nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare și Ordinului nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu, cu modificările și completările ulterioare), act de reglementare pe care S.C. M. F. S.R.L. nu îl deținea la data controlului Gărzii de Mediu și încheierii procesului verbal de contravenție . nr._/02.04.2014.
Cu privire la motivele de apel invocate de societate, menționăm următoarele:
Controlul a fost efectuat ca urmare a adresei Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul General nr. 1734/GM/06.03.2014 privind efectuarea de controale la agenții economici care desfășoară activități de exploatare forestieră – cod CAEN 0220, principalul obiectiv al controlului fiind verificarea existenței actelor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului.
Raportul de inspecție nr. 79/01.04.2014 a fost semnat de 4 persoane (3 comisari ai G.N.M.-C.J. M. și un reprezentant al societății), atestând în acest mod realitatea celor consemnate în cuprinsul acestuia. Subliniază încă o dată faptul că Raportul de inspecție nr. 79/01.04.2014, a fost semnat, ștampilat și însușit fără nici un fel de obiecțiuni de către reprezentantul societății apelante, fiind implicit de acord cu cele constatate de către comisarii Gărzii de Mediu, măsura stabilită și aplicarea sancțiunii contravenționale, recunoscându-și practic în acest mod vinovăția.
Cu toate acestea, apelanta – petentă susține în motivele de apel că: „În mod eronat, in procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.04.2014 s-a consemnat faptul ca, apelanta – petentă S.C. M. F. S.R.L. nu deține autorizație de mediu pentru desfășurarea activității pe raza județului M. (partida 18, UP1I B., u.a. 16A)... ", deși la data controlului (01.04.2014) s-a constatat într-adevăr că aceasta nu deținea autorizație de mediu pentru desfășurarea activității de exploatare forestieră, constatare cu care societatea a fost de acord.
Nu are nici o relevanță din punct de vedere al protecției mediului și al respectării legislației în acest domeniu faptul că societatea deținea documentele menționate de aceasta în cuprinsul apelului (contract de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior și autorizație de exploatare), în lipsa autorizației de mediu.
Contrar susținerilor apelantei-petente, precizează că societatea avea obligația să nu înceapă desfășurarea activității de exploatare forestieră decât după obținerea autorizației de mediu, având în vedere dispozițiile legale privind protecția mediului, menționate anterior, cu atât mai mult cu cât partida nr. 18, UP II – B., u.a. 16A se află în perimetrul unei arii protejate, respectiv pe raza Geoparcului Platoul M., intrând sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Ori, așa cum rezultă din Raportul de inspecție nr. 79/29.01.2014 respectiv adresa_/31.03.2014 a Direcției Silvice M., S.C. M. F. S.R.L. a exploatat în partida nr.18, UP II-B., u.a. 16A, un volum de 798 mc masă lemnoasă pe picior, în condițiile nedeținerii autorizației de mediu.
Prin urmare societatea apelantă a desfășurat activitatea de exploatare forestieră, pentru care era necesară autorizație de mediu și a tăiat volumul de masă lemnoasă menționat anterior (798 mc masă lemnoasă pe picior) fără să dețină autorizație de mediu, situație în care apreciază că există culpa societății.
Instanța de fond a reținut în mod corect că din probele administrate, respectiv actele aflate la dosarul cauzei, rezultă în mod indubitabil că la data încheierii procesului verbal de contravenție petenta nu deținea autorizație de mediu, astfel că în mod corect organul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu prevederile art. 281 din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, „emiterea actelor de reglementare pentru planuri/proiecte/activități în ariile naturale protejate se realizează numai cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate de interes național/internațional. "
Termenul legal de emitere a autorizației de mediu este, potrivit Ordinului nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu, cu modificările și completările ulterioare (art. l0 alin. l din Procedură), de maximum 90 de zile lucrătoare și curge din momentul în care documentația e completă și se constată că sunt îndeplinite condițiile tehnice pentru desfășurarea activității.
Ori, după cum se poate observa, chiar societatea menționează în plângerea contravențională următoarele: ,, Cu adresa nr. 2934/25.03.2014, APM M. ne-au fost solicitate completări la documentație, pe care le-am transmis cu adresa înregistrată la APM M. sub nr. 3.600 din 11.04.2014."
Din adresa nr. 365/27.03.2014 emisă de Direcția Administrarea Geoparcului Platoul M. către S.C. M. F. S.R.L., depusă la dosar, rezultă următoarele: „...- Nu se avizează favorabil solicitarea d-voastra, întrucât nu a-ti respectat prevederile OUG nr. 57/2007 si anume, ca orice activitate care se desfășoară pe raza ariei protejate a Geoparcului Platoul M., trebuie avizata de DA.G.P.MH, înainte de începerea lucrărilor. - La solicitarea d-voastra, in data de 11.03.2014, D.A.G.P.MH a efectuat un control in UPII B., Ua 16 A, iar S.C. M. F. S.R.L., executa deja lucrări de exploatare masa lemnoasa in acea zona, fără a avea avizul DA.G.P.MH si autorizație de mediu, motiv pentru care D.G.A.P.MH a întocmit un proces verbal de constatare la fata locului... Va anexam in copie procesul verbal întocmit. - In concluzie sunteți direct răspunzători de nerespectarea prevederilor legale."
Menționează că G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean M., a aplicat prevederile legale în domeniul protecției mediului, având doar atribuții de control și nu de emitere a avizelor sau autorizațiilor necesare desfășurării activității de către petentă, ce intră în competența altor instituții.
Faptul că societatea a solicitat prin adresa înregistrată la Agenția pentru Protecția Mediului M. sub nr._/31.10.2013, emiterea autorizației de mediu, și că ulterior sancționării a fost emisă și autorizația de mediu nr. 33/16.04.2014, nu o poate exonera de răspunderea contravențională din moment ce la data controlului și sancționării sale contravenționale prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.04.2014, aceasta nu deținea autorizație de mediu, pentru desfășurarea activității de exploatare forestieră pe raza județului M. (partida nr.18, UP II-B., u.a. 16A), dar exploatase un volum de 798 mc masă lemnoasă pe picior.
Având în vedere cele expuse anterior, consideră că se face dovada existenței faptei contravenționale săvârșite de societatea apelantă și a vinovăției acesteia.
Societatea apelantă își recunoaște implicit vinovăția prin solicitarea, în subsidiar, a înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Apreciază că în cauza de față un eventual avertisment nu este de natură să conducă la atingerea scopului regimului sancționator în materie contravențională și nu este suficient pentru prevenirea săvârșirii pe viitor a unei astfel de contravenții de către apelanta – petentă, având în vedere următoarele argumente:
Consideră că, legiuitorul in momentul stabilirii contravențiilor si limitelor amenzilor aplicabile in cazul săvârșirii acestora - in cazul de fata amenda intre 30.000 lei si 60.000 lei-a avut fără îndoiala in vedere gradul de pericol social al faptei si atingerea adusă de aceasta normelor si principiilor de protecție a mediului si nu in ultimul rând mediului in sine caci respectarea si protejarea concreta a acestuia nu se poate realiza decât cu respectarea cadrului legal.
Evidențiază faptul că a fost aplicat minimul amenzii stabilit de legiuitor, în sumă de 30.000 lei, cu posibilitatea achitării în 48 de ore de la comunicarea procesului verbal a ; jumătate din acest minim, respectiv suma de 15.000 lei, agentul constatator procedând la o corectă individualizare a sancțiunii aplicate cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată societății, orientată la minim, respectă principiul proporționalității instituit de prevederile legale menționate anterior.
Agentul constatator în raport cu situația existentă a apreciat că avertismentul nu este suficient pentru sancționarea acestei contravenții, îndreptarea contravenientei și atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii, având în vedere că societatea nu deținea autorizație de mediu pentru desfășurarea activității de exploatare forestieră pe raza județului M., dar a exploatat un volum de 798 mc masă lemnoasă pe picior, precum și faptul că partida nr.18, UP II – B., u.a. 16A se află în perimetrul unei arii protejate, respectiv pe raza Geoparcului Platoul M..
De altfel și instanța de fond a reținut în ce privește solicitarea petentei de înlocuire a amenzii cu avertisment că legiuitorul a prevăzut o amendă între 30.000 lei și 60.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 96 alin. 2 pct. l din O.U.G. nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere gradul de pericol social al faptei și atingerea adusă de aceasta normelor și principiilor de protecție a mediului, petentei fiindu-i aplicat minimul amenzii stabilit de legiuitor pentru contravenția prevăzută de art. 96 alin. 2 pct. l din O.U.G. nr. 195/2005, astfel că organul constatator a procedat în acord cu dispozițiile art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, la o corectă individualizare a sancțiunii, motivare pe care o consideră temeinică și legală.
Condițiile privind protecția și monitorizarea mediului, protecția biodiversității, modul de gospodărire al deșeurilor, inclusiv modul de gospodărire a substanțelor și preparatelor periculoase se stabilesc tocmai prin autorizația de mediu, ori societatea nu avea acest act de reglementare la data încheierii procesului verbal de contravenție contestat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază ca prin săvârșirea unei contravenții se aduce atingere unor valori ale întregii comunități; aceasta prevedere stabilește un comportament, iar prin sancțiunea atrasa de nerespectarea ei se încearcă in același timp atât sa se prevină, cat si sa se reprime. Consideră așadar ca o prima si esențiala trăsătura a contravenției o reprezintă atingerea adusa unor valori aparținând întregii comunități, iar asprimea sancțiunii aplicate nu este condiționată de producerea unor urmări grave, fiind o apta de pericol.
Învederează instanței de control judiciar insuficiența unei eventuale sancționării cu "Avertisment" a apelantei-petente, motivată și de faptul că prin adoptarea unei astfel de hotărâri s-ar încuraja săvârșirea unor astfel de contravenții de către agentul economic și minimaliza importanța respectării prevederilor legale în domeniul protecției mediului.
Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, conform art. 94 alin. l din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare.
Fără a dezvolta în ansamblu teoria protecției mediului, nu putem să nu amintim că legiuitorul a instituit această obligație, având în vedere importanța respectării principiilor fundamentale ale dreptului mediului, cum ar fi:
Principiul prevenirii poluării;
Principiul priorității sănătății și vieții oamenilor;
Principiul utilizării durabile;
Principiul dezvoltării armonioase a activităților economico-sociale și de protecție a mediului.
Respectarea acestor principii este asigurată prin instituțiile dreptului mediului din România, printre care amintim Agenția pentru Protecția Mediului și G. Națională de Mediu.
Ca atare, legiuitorul a emis un set de acte normative în baza cărora este îndeplinită prin intermediul instituțiilor amintite aceasta sarcină de respectare a principiilor din dreptul mediului. Rolul instituțiilor este acela de a preveni și de a sancționa.
Admiterea apelului împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond și schimbarea acesteia, nu ar face decât să încurajeze societatea să nu respecte normele de protecția mediului și să anuleze toate eforturile instituțiilor privind . acest domeniu.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază ca prin săvârșirea unei contravenții se aduce atingere unor valori ale întregii comunități; aceasta prevedere stabilește un comportament, iar prin sancțiunea atrasa de nerespectarea ei se incearca in același timp atât sa se prevină, cat si sa se reprime. Consideră așadar ca o prima si esențiala trăsătura a contravenției o reprezintă atingerea adusa unor valori aparținând întregii comunități, iar asprimea sancțiunii aplicate nu este condiționată de producerea unor urmări grave, fiind o fapta de pericol.
In concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, precum și a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă; O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare; H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu; O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, solicitând totodată judecarea cauzei și în lipsă potrivit dispozițiilor art. 223 din Legea nr. l34/2010 privind Codul de procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor articolului 477 din NCPC, instanța va analiza calea de atac a apelului în limitele efectului devolutiv al căii de atac determinate de ceea ce s-a apelat în cauză.
Cererea de apel depusă la filele 3-6 din dosarul de apel vizează atât admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție cât și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În ceea ce privește anularea procesului verbal de contravenție, instanța de apel reține că însăși petenta apelantă recunoaște că la data controlului nu deținea autorizația de mediu, aceasta fiind emisă la un termen ulterior, respectiv după circa 2 săptămâni.
În acest fel, este evident că nu se poate susține că fapta nu există, fiind întrunite elementele constitutive ale unei contravenții așa cum sunt prevăzute de articolul 1 din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și anume existența unei fapte, vinovăția petentei apelante care cunoștea că nu deține autorizația, și prevederea de către lege a contravenției, și anume articolul 96 alineatul 2 punctul 1 din OUG 195/2005.
Ori prima instanță a procedat în mod legal atunci când a reținut existența contravenției.
În ceea ce privește însă sancțiunea care are a se aplica faptei contravenționale, instanța de apel consideră că apelul de față este unul întemeiat.
Astfel, sancțiunea ce se va aplica trebuie să fie una proporțională cu gradul de pericol social al faptei, conform prevederii articolului 5 alineatul 5 din Ordonanța cu numărul 2/2001.
În cauză nu se poate reține existența unui pericol social concret ridicat, cât timp petentei apelante i-a fost emisă autorizația de mediu, iar aceasta formulase cererea de emitere a autorizației cu mult timp înaintea controlului.
În acest fel, se poate reține chiar o culpă a instituției de stat competente a emite autorizația, cât timp aceasta nu respectat termenul legal pentru emitere, de 90 de zile.
În concluzie, deși apelanta nu deținea autorizația de mediu la momentul controlului, intanța va admite apelul și va schimba sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment față de pericolul social redus al faptei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta – petentă S.C. M. F. S.R.L., cu sediul procesual ales la Cabinet av. I. N. din Drobeta Turnu Severin, .. 3, ., . împotriva sentinței civile nr. 317/23 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Baia de A., în dosar nr._, intimat fiind G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 3, județul M..
Schimbă sentința civilă apelată nr. 317/23 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Baia de A., în dosar nr._, în parte.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de apelanta – petentă S.C. M. F. S.R.L.
Înlocuiește amenda aplicată de 30.000 lei prin procesul verbal de contravenție . nr._/01.04.2014, încheiat de intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., cu avertisment.
Menține celelalte prevederi ale procesului verbal de contravenție . nr_/01.04.2014, încheiat de intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
GREFIER,
C. T. P.
Red. D.Z./C.T.P.
Ex. 4/ pag. 12
Data: 27 februarie 2015
Cod operator date 2626
Jud. fond C.I. B.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 19/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 59/2015. Tribunalul... → |
|---|
